Poezia - o minune

oare poezia nu-i una dintre minuni?
marea taină a inimii îndrăgostită
ne-apropie de oameni ne face mai buni
aduce-n viaţă o frumoasă ursită.

mărgăritar în suflet poezia este
apără dragostea de spini şi ură
crează pe vecie uniuni celeste
înfloreşte ca surâsul pe gură.

trăiesc... dau tribut poeziei
ard cu cuvântul până târziu
ating cu ea aripa freneziei
umple cu magie întinsul pustiu.

speranţa şi visul puterea şi viaţa
vin din poezie ea-mi este povaţa.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi poezie

poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubeşti,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărţire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă şi-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
şi tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare şi exorcizare.
poezia este blestem şi surghiun.
poezia este crucea poetului
şi drumul Golgotei.
poezia este ţigara ce-ţi arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, să crezi şi să nu te prefaci că scrii poezie.
să renunţi la viaţă şi să fii veşnic
un cuvânt pe buzele celorlalţi.

poezie de Ionuţ Caragea din volumul Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accent pe poezie

mi-e dragă poezia este viaţa mea,
cu muzica se-asociază cel mai bine
mi-alungă plictiseala şi ziua cea rea
mă-nvaţă să aflu lucruri despre mine.

poezia mă poartă pe oceanul ocult
înaintez în cânt de vâslă şi de lotcă
trăiesc la maxim, jubilez, exult
valuri mă-nconjoară cu unduiri de polcă.

poezia mă învaţă mai mult să iubesc
să mânuiesc cuvintele cu eleganţă
noaptea cu coşmare să o răzbesc
faţă de muza mea să am prestanţă.

cu poezia când plâng când zâmbesc
oricum ar fi e plină de substanţă.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anahata

pe puterea dragostei mă reazem mereu
ea ştie să ierte să adune minuni
să defrişeze drumuri către Dumnezeu
să se înconjoare doar cu oameni buni.

iubirea e lumina din carne şi sânge
naşte credinţă la o vârstă precoce
cu puterea ei duşmănia învinge
mereu împodobită cu podoabe baroce.

iubirea mă uneşte cu cerul şi pământul
cunună de stele împleteşte pe tâmple
temperament suav domoleşte cuvântul
chakra inimii doar cu splendori se umple.

cântecul inimii îl răspândeşte vântul
îmi dezvoltă iubirea îmi aduce alintul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este vizibil talentul. O poezie ştie toată lumea s-o spună, nu trebuie să faci un efort. Cum fac copiii când vine Moş Crăciun: spun papagaliceşte poezia. Sunt, dintre ei, care gândesc poezia aceea, care o trăiesc, n-o recită ca pe un text alb. Simţi imediat. Poezia este barometrul cel mai simplu.

citat din Virgil Ogăşanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă pentru mai târziu

lăsaţi-mi poezia ruptă din iubire
să şoptească la izvoarele speranţei
flăcări de emoţii şi de fericire
doruri argintate din oglindă creanţei.

nu cer nimănui poeziei trofee
lăsaţi-mi versul să atingă stele
să cerşească lumină din Calea Lactee
iertarea pentru toate păcatele mele.

cu poezia am trecut mai uşor
prin viaţa plină de asperităţi
cu versul în sânge pot să şi mor
căci mi-am lăsat amprente în cetăţi.

lăsăţi-mi poezia torent neânvins
am strîns în ea lumină din necuprins.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de vis

(lui Ninel şi Mihaelei)

în biserici se aud coruri îngereşti
slava lui Cristos răsună în cânturi
se transformă-n psaltir patimi lumeşti
toate fericirile-s răspândite de vânturi.

am trăit magia vacanţei în micul Paradis
alături de prieteni dragi şi valoroşi
în linişte şi pace s-a împlinit vechi vis
am cunoscut în viaţă oameni glorioşi.

împart nostalgia în multe pasiuni
dragostea de oameni crează extaze
cu arta şi ştiinţa am făcut uniuni
emoţiile vremii le transpun în fraze.

dragi poeme se nasc de Luni până Luni
gânduri înţelepte se împletesc cu raze.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eşti frumoasă ca un câmp nearat
din care ciulinii îşi deschid floarea
să ardă sălbatic sub soare
eşti frumoasă ca o pânză de apă
ce se arată celor care sapă cu trudă
din zori până la marea cea moartă
pentru o gură de adevăr
eşti mai frumoasă chiar decât stânca
alintată de copite subţiri
ale caprelor negre ce trec fantomatic
dinspre noapte spre zi
eşti cea mai frumoasă lume a mea
în care trăiesc pânză şi pictor deopotrivă
atât de trist şi singur mi te zidesc în suflet
pe tine cea mai pură din marea de minuni a lumii
poezie

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Belle art

poezia inimii cu lumea o împart
pictată-ntr-un tablou universal
gânduri încadrate în belle art
smulse din paradisul ideal.

hora cuvintelor pe al nopţii reflux
când Luna îşi scaldă trupul în lac
când stele strălucesc cu amplu lux
cu lumini ce grăiesc după bunul plac.

visul convertit la iubirea divină
străbate agale calea unei minuni
lumea cu îngeri fără nici o vină
cu timpul care creşte oameni buni.

univers de frumuseţe şi de miracol
transpus fidel într-un străvechi oracol.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată se poate întâmpla un fel de îngemănare între poezie şi viaţă, care poate să facă şi din poezie ceva mai profund şi din viaţă ceva mai profund, adică poate să adâncească atât sensul poeziei, cât şi sensul vieţii... le potenţează pe amândouă, adică poezia devine brusc trăită, iar viaţa devine brusc poetică... viaţa intervine asupra poeziei şi poezia intervine asupra vieţii.

citat din Mihai Curtean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de foc

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii
stoarce din soare dramul de noroc
transpune în slove frumoase percepţii.

emoţie născută din cântec şi joc
împletită cu raze cu mândre concepţii
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii.

culoare desprinsă din curcubeu baroc
îmbracă sufletul în frigul nopţii
în grădina vieţii mă simt un boboc
care înfloreşte între echinocţii.

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salut poezia

din uşă cu un ritual sacru
şi profan după modelul
focului din inima îndrăgostită
apoi plec spre editură cu poezia
în gură port acest
copil din flori zămislit o zi
salut poezia din călimară
care se agaţă pe stilou

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momente epice

muzica şi poezia sunt structuri închegate
îmi inspiră admiraţii se oglindesc în destin
emoţii nestăpânite în suflet stratificate
gustul suprem al apei transformat în vin

cultul metafizic al nunatelor defineşte poezia
lumea ideilor care uneşte filozofi şi poeti
orgoliul de-a atinge extazul şi frenezia
reflexe sistematice născute în dimineţi

explozie de sunet şi lumină e muzica cerească
alean de mătase strălucire cernită din stele
arta inimii de a face cântecul să crească
la spectacolul lumii decorat cu imortele

din muzică şi poezie îmi extrag fericirea
în universul lor pot să cunosc nemurirea

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment narativ

mă împrăştii în lume ca fumul de ţigară
poezia înfloreşte sub cerul constructiv
cascada de gânduri e-o altă Niagară
fiecare val e torent cu un sens emotiv.

prin coşmarele nopţii sunt o fugară
mă agăţ de lumină cu valoros motiv
mă împrăştii în lume ca fumul de ţigară
poezia înfloreşte sub cerul constructiv.

raiul îl ctitoresc ca o umilă slugară
în sufletul meu cu freamăt creativ
uneori sunt port alteori sunt gară
îngeri se opresc în mine- moment narativ.

mă împrăştii în lume ca fumul de ţigară
poezia înfloreşte sun cerul constructiv.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul poeziei

Când trupul ce-i aşteaptă versul
De Poezie îl desparte,
Pentru Poet, tot universul
Este pustiu de încă-o carte.

Nimic nu îi alungă chinul,
Când de iubire n-are parte,
Niciun prieten şi nici vinul
N-alungă spaima lui de moarte.

Căci moarte e-n acea idee,
De-a nu trăi întru vecie,
Cu Poezia în Femeie
Şi cu Femeia-n Poezie.

Astfel, pustiu de încă-o carte,
Fără Lumină-i universul,
Când doar o filă îl desparte
De trupul ce-i aşteaptă versul...

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia – copilul meu fidel

în seva timpului fără iubire nu aş fi ceea ce sunt
verbul dimineţilor
în raţiunea universului curgător nu aş fi înălţimea zborului
versul iubirii

acum ştiu
este frumosul ce putea să mi se-ntâmple
emoţiile în doi
visul din ape prin semnul din ceruri
cuvântul iubirii

visul de sidef din miracolul cu numele tău
în ochii ce înnoiesc imagini
dezvelite-n strălucire pe şevaletul pictorilor
în bucuria de a fi un întreg
solfegiul din zi – seară – noapte
poemul iubirii

trăiesc infinite dorinţe într-atâtea versuri
iubita mea cu drumurile vii
buzele se caută spre partea geamului alb
în patul alb se face seară
cu metafora iubirii

într-un tablou trăieşte culoarea
într-o viaţă puterea cuvântului
culoarea de foc a părului ce arde îmbrăţişarea
la chindie – ziua poeziei
iubirea – copilul meu fidel

poezie de Vali Niţu din Izvorul nesecat de sete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ieri mână în mână cu azi. Poezia este azi în zâmbet cu mâine. Poezia este copac şi frunze. Poezia este glas şi cuvânt. Poezia este talpa piciorului călător prin lume. Poezia este glasul lui Dumnezeu în gura unor subiecţi purtători de cuvânt.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minuni de Mai

sublim mai cântă mierla în zăvoi
poiana cu narcise este un loc vrăjit
zburd precum fluturii cu gândul la voi
prieteni ai speranţei cu chipul spăşit.

salcâmii sunt împodobiţi cu salbe
să îmi bucure privirile pierdute
grădina îmi transferă emoţii albe
liliacul îmi şopteşte trăiri absolute.

poeţi încătuşaţi în poezie
în miezul zilei magie compun
extazul fermecat nu întârzie
tristeţea hapsână să o răpun.

am strâns în suflet minuni de Mai
splendide acorduri răsună în nai.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din culisele versului

gust poezia pădurii cu sare şi piper
la fântâna dorului se leagă o idilă
cu multă magie, timpul e prosper
perseverenţa-n dragoste este utilă.

universul stelelor îmi este reper
mă menţine într-o graţie febrilă
gust poezia pădurii cu sare şi piper
la fântâna dorului se leagă o idilă.

am pierdut speranţe dar nu disper
viitorul vine cu nobleţe în grilă
spiritual prezentul nu este pauper
lumini mă-mbrăţişează cu iertare şi milă.

gust poezia pădurii cu sare şi piper
la fântâna dorului se naşte o idilă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este o rugăciune Motto(Poezia este ca o rugăciune. Nicolae Dabija)

Poezia este o rugăciune
Spusă de un om sfânt.
Ea este ca un copil ce poartă un frumos nume
Şi are suflet curat şi blând.

Poezia este o rugăciune.
Pentru omul care iubeşte,
Şi care nu mai prin dragoste,
Cu adevărat trăieşte.

Poezia este o rugăciune.
Pentru cel renegat.
E o călăuză în lume
Şi pentru cel cu sufletul împăcat.

Poezia este o rugăciune.
Spusă de îngerii din cer
Ea este o sfântă minune,
Plină de iubire, durere şi mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 martie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia identitară

fireşte că nu ai scris-o
şi nu o vei scrie,
cea mai frumoasă,
cea mai înţeleaptă,
cea mai poezie,
cea care te cuprinde total
fără să te încapă,
cea care e-n tine şi totuşi nu te găseşte,
te creşte şi te descreşte
precum luna o mare,
precum iarba câmpia;
ea nu-i baston pentru orb,
nici portavoce,
intangibilă, incoloră şi inodoră,
ea vorbeşte doar limba sufletului,
de aceea nimeni, niciodată
nu ţi-o poate simţi,
hârtia o refuză,
până şi muzele i-au uitat graiul;
poezia cea mai a ta,
singura poezie,
va veni cândva la-ntâlnire,
dulce, uşoară şi limpede,
se va umple de tine,
lăsându-te rece.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!