(bile înstelate...)

suntem nişte sfere de influenţe patetice pe care le urci în cer rostogolindu-se pe toboganul căinţei de noi înşine de toate zilele până când privindu-ne dintre stele umbrele imense eterne de cercuri peste cercuri ne adăpăm lacrimile cu ceaţă de oameni...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desene pe zăpadă

desenezi triunghiuri pătrate şi faci cercuri trapezoidale
în punctul în care se adună toate amintirile tale
după o săptămână de ploaie nu mai e nimic din ce a fost.
ca după un foc de paie; astăzi parcă toate sunt fără de rost.
paşi fără de urme, ochi fără vedere, palme fără mângâieri;
nu ştii cum să trăieşti deodată tot ce ai trăit până mai ieri.
a izgonit, iată, ploaia toţi oamenii din jurul tău, şi-ai rămas
neputincios, cu mainile prea goale pe lângă trup, şi fără glas.
ici -colo câte o amintire începe din nou a fumega
şi fug de ploaie, îmbulzindu-se toate să ardă în mintea ta.
desenezi triunghiuri pătrate şi faci cercuri trapezoidale.
pe geamul aburit ai înşirat toate amintirile tale.
le ştergi cu palma pe toate şi laşi geamul să se aburească iar -
mâine va ingheţa peste tot şi nu- ţi vei mai aminti nici tu măcar.

doar sufletul tău va mai desena uneori triunghiuri pătrate
şi albe cercuri trapezoidale peste zăpezile toate.

poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radar

Vineri dimineaţă
pe când se crăpa
a început să ningă
cu amintiri
ca nişte taine tăcute
ele au format troiene
cât să umple văzduhul
ca nişte tăceri eterne
au apărut mormane
cât să cuprindă zarea
un înger alb administra
noianul de amintiri
care s-au transformat
în inspiraţii poetice
patetice peste univers.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria iubirii

geometria iubirii durează-n parametri ideali
unghiuri şi triunghiuri între cer şi pământ
cercuri pasionale creând fiori reali
cu stele şi luceferi să facă legământ.

în cubul fericirii mai pot să mă încred
lumini pătrund cu forme pline de mistere
desenează pe pereţi un paralepiped
din care zboară gânduri către sfere.

cu tot ce simt trec prin cercuri de foc
un arc multicolor pleacă din mine
iubirea mea sublimă îmi poartă noroc
pune în slove sentimente senine.

geometria iubirii transpusă-n sinonime
scoate în evidenţă lumini anonime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cercuri rebele de foc

calc pe urme de fachiri printre cercuri de foc
mă rog la Dumnezeu să plouă cu noroc
să stingă flăcări de dor şi de jale
parcă tot cerul în mine se prăvale.

vreau să cred că cineva acolo sus
mă iubeşte cu ardoare, nespus
cunună de stele să-mi aşeze pe frunte
peste prăpăstii să zidească o punte.

între Carpaţi disperarea răsună
creşte sărăcia până sus la lună
oamenii suferă şi glia e bolnavă
munţi de gunoaie împrăştie otravă.

zeii la putere toţi sunt incompetenţi
în neam se dezvoltă grupuri de delincvenţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercuri

Gândesc în mine.
Miop.
Cercuri lin pe apă -
Fericire înecată.

poezie de Severin Grigorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Savanţii susţin că minciunile fac cercuri în creier. Desigur, cercuri vicioase.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cercuri se-nalţă spre noi,
Şi cercuri s-ascund sub zăpadă,
Acoperim visul cu ploi,
Cu speranţa şi frica grămadă.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre basorelief sălbatic

fiecare secol are morţile lui fiecare
clipă vie are o oră de eternitate o
alba-neagra infinitezimală o
asimptotă verticală vezi
muntele cu creastă pietruită vezi
umbrele care te-au înghiţit vezi
negura peste brazi&oameni vezi
că asta e poezie şi stelele îţi străluce

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ce suntem, în fond, dacă nu două cercuri concentrice, eu şi restul lumii, două cercuri ca două emisfere ale aceleiaşi lumi? Eu şi restul lumii, lumea din jurul meu şi cea din interiorul meu... Două banale baloane de săpun...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND N-AM IDEI GÂNDIREA-N CERCURI SE ROTEŞTE
Când n-am idei gândirea-n cercuri se roteşte
Şi în rotirea ei perpetuă găseşte
Filon de aur în cuvânt de poezie,
Pe care îl extrag şi-l dărui cui citeşte.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune de dimineaţă

mamă tu ştii îmi fac rugăciunea în stilul meu şi merg pe mâna Lui prin această ceaţă
în toate zilele dar în una nu îţi voi vorbi despre
abilitatea speranţei
de a fi nevăzutul misterioasei flori de culoarea edenului
ce mă face să doresc soarele în zile
în care cu ochi de albină chiar
mă simt moale şi mă las în grija ei
iar tu îmi întinzi oasele degetelor
să mă prinzi în braţe cu o forţă impersonală
ca în ceasul din seară când m-ai scăldat în apa dintre curcubeie ascunzând complet noaptea stră-mângâiată de efluvii îndepărtate şi întărite în toate articulaţiile mele de întâmplări acoperite
cu cercuri decupate în jumătăţi şi lipite în chip de plasture
mamă nu plânge
în oasele mele e linişte
îmi amintesc exact ziua şi ora ieşirii mele din copilărie
uite pielea-mi uscată se exfoliază iarăşi
îmi aud din tine bătăile inimii
în timp ce
se scrie acest poem
să-mi facă bine lăcrimând peste cele trei degete împreunate

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala armelor

m-am aşezat jos lângă patul tău ce dintr-o dată îmi părea uriaş,
mâna ta dreaptă atârna însângerată iar stropii de viaţă desenau cercuri,
multe cercuri.
am stat cu spatele la tine până când ai închis ochii pentru veşnicie,
nu am dorit să îţi văd convulsiile schizoide de dinaintea ultimului zbor.
ca o băutură amară, moartea m-a chemat lângă trupul tău din care durerea absenta motivat,
te-am stropit cu picături de apa neîncepută şi ţi-am povestit ceva ce între timp am uitat.

două nopţi am stat îmbrăţişaţi între moarte şi moarte.
Thanatos a fost răbdător şi a stat departe de întrebările noastre copilăreşti.
apoi, într-o zi ai început să miroşi a pământ amestecat cu uitare.
dintr-o lume întunecată, mi-ai cerut să te strig în toate zilele ce vor urma,
cu numele unei femei necunoscute.

când dimineaţa a venit să îţi ardă scrisorile de dragoste,
paharul era gol,
lumânarea stinsă...

poezie de Eduard Dorneanu (16 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol

S-au urcat concertaţi
ca nişte paralei
pe scena şubredă
ce scârţâia din osanale
ca un partid balama
şi au început eventul
concentraţi în cercuri vicioase
unii vomitau vorbele
pe repede înapoi
alţii regurgitau cuvinte
în varianta ciupeşte şi fugi
încât curgea rumoarea
peste scenă şi prin sală
iar ei continuau ţină predici
ca nişte răspopiţi în delir
şi creşteau exponenţial
entropia până peste poate
printre spectatori surexcitaţi
atât cât să arunce dezordine
în sală şi sala în derizoriu.

poezie de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ţărm

cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi
forme
albe
negre
în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite
ce tremură apoi se înalţă
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta
se amestecă
se aşază cercuri în locuri altele de până acum
peste nisipul mişcător ce fierbe cu bule albe
pentru a se pierde în valul
pregătit din larg pentru atingerea ţărmului
într-un ultim sărut tulbure / nelămurit amestec de nisip şi piatră/
lăsat pe malul ce mai înaintează câţiva centimetri
câtă vreme apele se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare
preţ de o privire inundând oglinda
în care tălpile alunecă spre afund şi chipul
e dus departe de ţărm
corabie
suflată de vântul
ce aspiră doar a fi vânt

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria surâsului

trec peste mine anii plini de vrajă
destrămând în suflet dureri patogene
aproape de arhanghelii care stau de strajă
minuni universale îmi intră pe sub gene.

geometria surâsului se învaţă de mic
alchimia cuvintelor în sânge se produce
cercuri de iubire la ceruri ridic
la astrul suprem care lumea seduce.

izvorul poetic printre stânci se scurge
ajunge la suflete cu veşti optimiste
ninge cu lumină din sfere demiurge
fericiri se strecoară printre acatiste.

fluxul creaţiei e consfinţit de stele
zâmbetele luminii se-nmulţesc pe reţele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârstele în cercuri de copac

Iubiri, dezastre, zâmbete, suspine,
Nu s-au pierdut ca undele pe lac,
Tot ce-am trăit rămâne scris în mine
Ca vârstele în cercuri de copac!

epigramă de Dan Deşliu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Winter

iarnă înzăpezită.
când fulgii mor curg
lacrimile noastre.

*
morfină transformată în linişte
când oraşul doarme.

*
visele noastre în fractali
ajung la noi atât de aproape
încât avem impresia ca nu e niciun
drum.

*
suntem îmbrăcaţi în pietre albe
care să ne oprească frica
& să ne separe de realitate.

*
suntem coşurile ei de fum &
suntem străzile ei de fum.

*
ne ascundem în maşini şi străbatem km
pănă la punctul final *.
sfârşitul drumului şi al visului.

*
crezi că dumnezeu te iubeşte până la capăt,
dar nu.

*

noi, oamenii de fum nu avem niciodată linişte
nici măcar iarna
când totul se destramă şi totul îngheaţă
la loc.

*
nişte stele pulsând / inimile noastre
desfăcându-se în mii de bucăţi.

*
nişte fulgi
care

cad

şi cad

atingând pământul moale şi cald.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic poem pe două cercuri

azi vom vorbi despre biciclete.
întotdeauna o bicicletă mi s-a părut
o poveste de dragoste.

roata din faţă - ea,
frumoasă cu mers şerpesc,
cerc încrezut şi cochet.
a doua roata - el,
cauciuc golan fluierând
după ea.

tu,
da, tu,
vrei să fim de azi două cercuri
care umblă?

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci în iarnă

Cernelurile umede ale zorilor se topesc în albastru.

Pe sugativa de ceaţă arborii

Par un desen botanic -

Amintiri crescând în cercuri concentrice

Noian de verighete.

Necunoscând avortul, nici murdăria înşelăciunii,

Mai sinceri ca femeile

Ei nasc fără chin!

Gustând doar vântul, nestatornicul vânt,

Îngropaţi până la brâu în istorie -

Împovăraţi de aripi şi raza-celeilalte lumi

Sunt tot atâtea Leda.

O, mamă-a frunzelor şi a blândeţii

Cine-s aceste Pieta!

Umbrele porumbeilor sălbatici psalmodiind, dar fără alin.

poezie clasică de Sylvia Plath
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele lumii...

Un izvor de patimi
Peste lume plânge
Cântă şi suspină dorurile-n el
Viaţa se răsfrânge
Pulsând cu putere
În a lumii vene
Dragostea e sânge.
Cercurile-nchise se desfată-n lacuri
Schimburi contra schimburi
Între membrii lor
Erosuri tocite
De prea multe veacuri
Rău pe rău iubeşte
Ca pe-un bun al său.
Ce tristă impresie...
Aşteptări deşarte...
I-am răspuns la zâmbet
zâmbind către el
Nici o diferenţă nu e între cercuri
Bun pe bun iubeşte
În acelaş fel.
Neobişnuinţa
Ca o sperietură –
Te face să simţi al bătăii ritm
Sparge cercuri strâmte
Naşte diferenţa
Sângele din patimi curge peste lumi
Roşu e culoarea patimei ce plânge
Erosul din cercuri în acelaş fel
Toată lumea-i roşie
Toată lumea-i sânge
Neobişnuinţa viaţă e în el.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!