Dacă aş fi sigur că mântuirea mi-e indiferentă, aş fi de departe cel mai fericit om care-a fost vreodată.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă un muritor a fost vreodată chinuit, torturat de îndoiala de sine, acela sunt eu.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

mântuire

Mântuirea e moartea cântecului, negarea artei şi a spiritului.

definiţie celebră de Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi fost fericit în dragoste, Adam ne-ar fi scutit de existenţa Istoriei.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu va şti vreodată cum reuşea să respire, ce rătăcire o făcea să cedeze magiei suflului, şi nici ce căuta printre noi. Sigur este că ea nu era de aici, şi că nu ne împărtăşea decăderea decât din politeţe ori dintr-o curiozitate morbidă.

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie, capitolul "Ea nu era de aici"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantismul englez a fost un amestec fericit de laudanum, exil şi ftizie; cel german – de alcool, provincie şi suicid.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantismul englez a fost un amestec fericit de laudanum, exil şi ftizie; cel german - de alcool, provincie şi suicid.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ciudat că te resemnezi cu mântuirea celuilalt, dar nu cu
avantajele trecătoare de care se poate bucura acesta.

citat din Emil Cioran
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva s-a sacrificat pentru ca eu să fiu fericit acum, atunci eu sunt mai nefericit decât el, fiindcă nu înţeleg să-mi clădesc o existenţă pe un cimitir.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa mea, am trişat la fel de mult şi poate mai mult decât alţii; dar cred că am fost sincer în "scrierile" mele - sunt chiar sigur de asta.

Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea anonimatului, dorinţa de a nu lăsa vreo urmă îi e străină celui ce-şi îndrăgeşte numele şi opera, şi încă mai străină celui care visează la un nume sau la o operă, într-un cuvânt veleitarului: acesta, dacă se îndârjeşte să caute mântuirea, va izbuti, cel mult, să se împotmolească în nirvana...

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să crezi că o rugăciune e altceva decât un monolog, că un extaz are o valoare dincolo de el însuşi, că vreunui zeu îi pasă de mântuirea sau de pierzania noastră? E totuşi ceea ce ar trebui să putem crede, măcar preţ de o secundă pe zi.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi melancolia, s-ar întâlni vreodată muzica cu moartea?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când am fost izgonit din Paradis, m-am gândit în fiecare secundă la dumneavoastră şi nu mă pot gândi la nimic altceva. Aş vrea acum să zbor în Patagonia departe, departe de Dumneavoastră, la polul opus. Cu o oră în urmă am găsit cuvântul pe care l-am căutat zadarnic ieri sau azi: Leprosul, asta înseamnă să nu mai fiu cu dumneavoastră, să nu vă mai aud suspinele...

Emil Cioran în scrisoare lui Friedgard Thoma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părăsirea, abandonul etc. - dacă aceste stări nu ar juca un rol atât de important în mistică, nu aş fi fost atras de ea niciodată. Dacă o iubesc, e pentru că în ea îmi regăsesc rănile.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există isprăvi pe care fiecare om le îngăduie numai sieşi: dacă şi i-ar închipui pe alţii în momentul culminant al unui anumit geamăt, i-ar fi cu neputinţă să le mai întindă mâna vreodată.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, Emil

Emil Cioran, acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin.

definiţie clasică de Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de departe sunt toate!

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dimineaţă

Lumea
este creată
în fiecare dimineaţă.
Sub săgeţile

portocalii ale soarelui
grămezile
de cenuşă-ale nopţii
redevin iarăşi frunze

şi se prind de ramurile-înalte- - -
şi iazurile apar
ca nişte haine negre
pe care sunt pictate insulele

de nuferi ai verii.
Dacă este în natura ta
să fii vesel,
vei înota departe-n lungul unor siaje catifelate

ore-întregi, imaginaţia ta
luminând pretutindeni.
Iar dacă spiritul tău
poartă în el

spinele,
care este mai greu decât plumbul - - -
tot ce poţi face
este să continui înaintarea-ţi trudnică - - -

mai există, încă,
undeva adânc în tine
un animal care pretinde că pământul
este exact ceea ce şi-a dorit- - -

fiecare iaz în vâlvătaie de nuferi
este rugăciunea care-a fost auzită
şi care a primit un răspuns generos
în fiecare dimineaţă,

indiferent dacă
ai îndrăznit să fii fericit vreodată sau nu,
indiferent dacă
ai îndrăznit să te rogi vreodată sau nu.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un instinct sigur şi o credinţă hotărâtă îţi dau dreptul să fii obraznic; te silesc chiar.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt poate singurul care a priceput dimensiunea shakespeare-ană a fiinţei tale, precum îmi place să cred că eşti singurul care ai pătruns incurabilul trecerii mele printre dobitoace. Îţi scriu din oraşul în care toate îndoelile sunt permise, şi care adaugă umbrelor mele un parfum de cangrenă. Sunt fericit că pot să stau aici singur, neînchipuit de singur, şi că sunt departe de Balcanii în care numai tu justifici apariţia soarelui. Cu vechea dragoste, a lui E. Cioran.

Emil Cioran în scrisoare către Petre Ţuţea (25 noiembrie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!