Cei mai răi oameni sunt făţarnicii. Zboară ca un fluture, dar înţeapă ca o albină.

citat din Mohamed Ali
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţânţarul înţeapă şi el dar nu-i, albină...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (D-G)

Şi demagogii pretind că nu sunt demagogi; mai ales demagogii...
Şi cei lipsiţi de demnitate pretind că au demnitate; mai ales cei lipsiţi de demnitate...
Şi demenţii pretind că sunt oameni normali.
Şi depravaţii pretind că nu sunt depravaţi.
Şi descreieraţii pretind că sunt oameni normali.
Şi desfrânaţii pretind că nu sunt desfrânaţi.
Şi dilii pretind că nu sunt dilii.
Şi dobitocii pretind că nu sunt dobitoci; mai ales dobitocii...
Şi duplicitarii pretind că sunt sinceri; mai ales duplicitarii...
Şi oamenii duşmănoşi pretind că sunt prietenoşi.
Şi egoiştii pretind că sunt altruişti.
Şi escrocii pretind că nu sunt escroci.
Şi extremiştii pretind că sunt toleranţi.
Şi oamenii falşi pretind că sunt sinceri.
Şi fanaticii pretind că sunt toleranţi.
Şi fanfaronii pretind că sunt modeşti.
Şi fariseii pretind că nu sunt farisei; mai ales fariseii...
Şi făţarnicii pretind că sunt sinceri; mai ales făţarnicii...
Şi fricoşii pretind că sunt curajoşi.
Şi oamenii fuduli pretind că sunt modeşti.
Şi cei furioşi pretind că sunt calmi.
Şi gangsterii pretind că sunt cinstiţi.
Şi gogomanii pretind că nu sunt gogomani.
Şi grandomanii pretind că sunt modeşti.
Şi grobienii pretind că sunt bine-crescuţi.
Şi grosolanii pretind că sunt politicoşi.
Şi guralivii pretind că sunt tăcuţi.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

albină

Albină: seringă ce zboară din floare în floare.

definiţie aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre viespile care înţeapă la orice faptă nedreaptă identificată, fii ca o albină ce produce miere distribuind incomensurabilă plăcere!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturele

În cer albăstriu
Zboru-i e zglobiu
Fluture de aur
Fluture ceresc
Ce mult îl iubesc
Chiar de nu e faur!
Aripi argintii
Îi dau raze vii
Zboară spre hotar;
Formă luminoasă
Trece bucuroasă
Şi scânteie iar.

poezie celebră de Iulia Hasdeu din Poezii (februarie 1885), traducere de Ciprian Doicescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt lucruri frumoase care ascund durere. Cactusul are flori frumoase, dar înţeapă. Sunt din păcate şi oameni cactus.

Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om e ca un fluture în zbor. Unii zboară mai sus decât alţii, dar fiecare zboară cât de bine poate. De ce să-i compari între ei? Fiecare e diferit. Fiecare e special. Fiecare e frumos.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt clipa unui fluture în zbor

Sunt floarea ce râde în soare,
sărutul de fluture mângâie uşor,
ecoul zborului său vibrează
frumuseţea iubirii de o clipă.
Sunt clipa unui fluture în zbor
rămasă cu privirea pierdută
după aripa ce se zbătea,
mângâindu-mi petalele ude.

poezie de Eugenia Calancea (13 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghicitoare

Deşi îi mic, bâzâie tare,
Zboară şi are picioare,
Este un vampir setos
Şi înţeapă dureros,
Nu-i deloc prietenos.

Valeria Mahok (26 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

în timp ce strănut
un fluture albastru
zboară de pe mac

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

un fluture alb
zboară peste umbra mea –
luminându-mi-o

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce zboară...

Musai nu-i că tot ce zboară,
Este porumbel sau cioară...
Zboară prin văzduh rachete,
Zboară gânduri după fete,

Zboară câte-un angajat,
Când e şefu supărat,
Zboară banii de pe card,
Când călcâiele îţi ard,

Zboară ţoale în neştire,
Când se pune de-o iubire,
Baba-Cloanţa pe la noi,
Zboară pe un măturoi,

Şi merţane, sute-mii,
Zboară spre a se ciocni,
Iar ades se spune încă:
Tot ce zboară se mănâncă...

Deci, defel nu-i de mirare,
Că zburând la întâmplare,
Se mai scriu poezioare,
Cu diverse... zburătoare...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

albină

Albină. Constructor ce nu are nevoie de brevet.

definiţie de Ovidiu Oană
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina sufletului

Nu fii trist
azi fratele soare zâmbeşte
lumina cade pe flori
se face fluture
se face albină

sufletul ca un râu
curge spre Dumnezeu

poezie de Ştefan Balău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fluture rătăcind
în noiembrie -
zboară spre vara.

haiku de Ana-Maria Bezem (2009)
Adăugat de Ana-Maria Bezem
Comentează! | Votează! | Copiază!

O rază de soare
zboară
în voie
pe aripioarele
unui fluture

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui critic vehement

Vreau ca tot omul să priceapă
Această diferenţă mare:
Albina moare când înţeapă
Iar el, de nu înţeapă, moare!

antimetabolă epigramatică de Mihai Gănescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele fete sunt ca nişte flori care umblă din fluture în fluture.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Fete (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam degeaba hrănesc unii oameni stoluri de rândunici şi neamuri de pisici, dacă vorbele lor dure înţeapă ca un arici sau taie ca un brici şi nu sunt preocupaţi să ofere iubire, fericire celorlalţi acum şi aici.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albină (VIII)

Albină, ţi-ai aruncat zumzetul în sufletul meu,
îmbătată de miere, şi zborul ţi-l purtai în dulci spirale de fum.

Eu sunt cel fără speranţă, cuvântul fără ecou,
şi cel care a avut totul, pierzând totul.

Ultima legătură, în tine scârţâie ultima-mi năzuinţă.
În ţinutul meu searbăd tu eşti ultima roză.

O, tu care eşti tăcută!

Lasă-ţi privirea adâncă să se închidă. Acolo noaptea se zbate.
O, trupul tău dezgolit, o statuie temătoare.

Tu ai privirea adâncă, în care noaptea loveşte.
Liniştite braţe de flori şi veşmânt de roză

Sânii tăi aduc a melci albi.
Un fluture de umbră s-a aplecat în pântecele tău
să se odihnească.

O, tu care eşti tăcută!

În mine răsare singurătatea, cuprinsă de absenţa ta.
Plouă. Briza mării chinuie pescăruşi rătăcitori.

Apa păşeşte, desculţă, pe străzile deja străbătute.
Din acel copac, frunzele se plâng ca şi când ar fi bolnave.

Albină, chiar şi când nu eşti aici îţi arunci zumzetul în sufletul meu.
Din nou, exişti în timp, zveltă şi tăcută.

O, tu care eşti tăcută!

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!