Frunzele care germinează azi nu-şi pun întrebări despre toamna care va veni, şi probabil nici nu le interesează.

citat din Giovanni Testa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni toamna...

Va veni toamna
Curând şi grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.

Va veni toamna
Cu plete arzând,
Şi haine de vânt, transparente, din ceaţă
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.

Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii şi berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Şi căt nenoroc
Să fim părăsiţi de-a verii crăiasă.

Va veni toamna
Mă doare un gând
Că şi viata mea spre toamnă se-dreaptă
În mine speranţele şi zilele-mi plâng
Şi va fi ceata.... în orice dimineată.

poezie de Mihaela Ciubotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre toamna asta...

despre toamna asta...

despre toamna asta aş scrie
şi frunzele ei arămii
despre toamna ce-mi este mie
doar gânduri pustii
aş scrie despre cocorii
prea devreme plecaţi
despre cum rămaseră anii
fără speranţe fără dorinţi
şi despre zile grăbite
şi apusuri aş mai scrie
despre ce-a fost înainte
şi n-o să mai fie...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

Frunzele care cad spun poeme
despre dragoste şi disperare,
despre pustiu şi moarte
şi curgerea lor, când roşie şi caldă, când
galben-întristătoare,
ploaie de lacrimi friabile şi putrezinde,
tânguire…
Frunzele care cad murmură poeme
despre răspântii şi destinaţii îndepărtate!

poezie de Ioan Jorz
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, frumoaso!

va veni o zi în care
nicio umbră nu te doare
nici apus, nici răsărit
nici lumina la zenit

va veni o zi în care
nu mai simţi parfum de floare
nu vezi valul înspumat
nici pădurea cea de brad

va veni noaptea cu lună
care-n cer stele adună
va veni şi vânt şi ploaie
şi lacrimi curgând şiroaie

va veni... nu-ţi este frică
vei fi lut sau o furnică
viaţa asta ţi-a fost dată
n-o mai poţi trăi odată

hai, frumoaso lângă mine
să-ţi fiu miere de albine
străluceşti ca niciodată
în iubire îmbrăcată!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, pun câteva întrebări, doar pentru a testa "normalitatea" interlocutorului

Beatrice Vaisman (17 februarie 2021)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să vă vorbesc despre toate lucrurile pe care le putem cunoaşte, şi încă despre câteva.

citat clasic din Giovanni Pico della Mirandola
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când am apărut ca fiinţe umane, ne-am pus întrebări profunde, fundamentale, care inspiră uimire, ne emoţionează şi ne fac, fie şi parţial, conştienţi; întrebări despre originile conştiinţei şi a vieţii pe planeta noastră, despre începuturile Pământului, despre formarea Soarelui, sau cu privire la posibilitatea ca undeva, în tăriile cerului, să existe fiinţe inteligente, ca şi cea mai mare dintre toate întrebările – despre apariţia, natura şi destinul îndepărtat al Universului.

Carl Sagan în Creierul lui Broca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt actor... Îmi fac treaba şi plec acasă. De ce vă interesează persoana mea? Unui şofer de camion nu-i puneţi întrebări despre de meseria lui.

citat din James Gandolfini
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoana care nu se interesează de afacerea nimănui decât de a sa este, probabil, milionar.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

e liniste, n-aud nimic,
decat fosnetul frunzelor,
ecoul surd tipic
zgomotelor ploilor

totul este trist
frunzele ingalbenesc
cu peisajul toamnei
incet, ma obisnuiesc

nici soarele nu se arata
randunelele se duc,
se scutura de-a valma
frunzele de nuc

si bruma s-a lasat
peste lanuri si campii
vara-mbalsamatoare
unde esti? cand o sa vii?

ramurele fara frunze
si uscate doar de vant
fara cuiburi prea stufoase
fara pasari care cant

scriind multe versuri triste
ploaia bate in fereastra
singuratic, melancolic
toamna este a mea mireasa

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toamna mi-ar vorbi

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune că e firesc să laşi frunzele să cadă
copacii nu se străduiesc să-şi înece umbrele
ele îşi schimbă forma o dată cu dansul soarelui

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune să nu mai aştept ploaia
căci va veni oricum, seceta nu ţine o viaţă de om

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune să îmbrăţişez anotimpurile
ele se întorc dar noi nu
mi-ar spune să mă aşez în colţul meu de lume
să respir şi să privesc doar atât

r e s p i r

p r i v e s c

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu era firesc oare ca nesăbuitul, care nu-şi dă seama de nebunia lui, să susţină că poate îndeplini lucruri ce-i depăşeau puterile? Cel slab vorbeşte despre greutăţile pe care le poate ridica, cel sfios despre uriaşii pe care îi înfruntă, cel sărac despre comorile pe care le mânuieşte, iar ţăranul cel mai umil, îmboldit de trufie, se crede Jupiter.

Alexandre Dumas în Contele de Monte Cristo
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele plutesc!

Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viaţă, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!

Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult şi cresc.
Crengile sunt acoperite şi umbresc,
Frunzele aşteaptă toamna, gândesc!

Toamna,
Cad frunzele şi se veştejesc,
Copacii rămân şi-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân şi ele goale, aşa e firesc!

Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, şi încă plutesc...!

poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice s-ar întâmpla, vom dispune de lucruri nu transformându-le, ceea ce puţin ne interesează, ci stăpânindu-ne impresiile pe care ni le vor produce, singurul lucru care ne interesează... şi care ne conservă fiinţa delimitând-o.

Etienne de Senancour în Obermann
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele (Elegie de toamnă)

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt...
Vreau să mă simt la tine ca acasă,
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare
Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem,
Şi deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem...

Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie...
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De îndată ce un optimist întrezăreşte o lumină, care nici nu există, se găseşte un pesimist care s-o stingă.

citat din Giovanni Guareschi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de dor

Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură şi univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet şi din gând.

Scriu despre biata, frumoasa mea ţară,
Care rămâne pustie iară,
Despre toamna mănoasă
Şi despre-a bunicilor casă,

Despre părinţi uitaţi de copii,
Despre meleagul meu, cu livezi şi vii,
Despre un voievod uitat într-o carte veche,
Despre Dumnezeu care stă mereu de veghe.

Scriu o simplă, sinceră poezie,
Ca oamenii să mă vadă, să ştie
Că sunt şi eu un biet muritor,
Care scrie cu lacrima versuri de dor.

poezie de Vladimir Potlog (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul nu e nici ironic, nici experimental. Marile cărţi ale lumii sunt cărţi întunecate şi grave, care folosesc inclusiv ironia şi experimentul în sensul acestei seriozităţi esenţiale, acestei responsabilităţi în lipsa căreia eşti un simplu literator. Privesc cum cohorte de autori aleargă după subiecte cât mai trident "interesante". Cum au succes cărţi care sunt în mod evident inutile, care ţin un sezon, care nu spun nimic nici despre autorul lor, nici despre mine, nici despre lume.

Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Probabil că tocmai acei oameni care nu plâng nici nu-şi merită viaţa. Viaţa nu e o femeie, în faţa căreia te fereşti să plângi, dacă eşti bărbat. Viaţa e un bărbat pentru care merită să plângi.

definiţie de Doina Postolachi în romanul Vicii. 18+ (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de toamnă

O să mă las înduplecată
De toamna care va veni,
Voi sta cu uşa descuiată,
Fiindcă nu ştiu în care zi...

Prin frunza putredă din mine
Vin iubiţii să se plimbe,
Să facă dragoste, în fine
Să jure că n-o să se schimbe.

Eu port eşarfe colorate,
Urzeala anilor trecuţi,
Sub paşi, frunze-scrisori uitate,
De la amanţi nepricepuţi.

Să treacă vara anodină!
Eu numai toamna sunt deplină.

sonet de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!