Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Unuia care "apreciază" munca altora.

Mahmur, într-un halat de casă,
Privind la cei care muncesc:
- Cât este munca de frumoasă!
Nu mă mai satur s–o privesc.

epigramă de (17 mai 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nu mă satur să privesc

Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc.
Nu mă satur până mor
să mă mir de taina lor.
Să mă mir din ce răsar
macrimi de mărgăritar.
Să mă mir de unde vin
psalmii florilor de crin.

Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc,
fiecare-n alt veșmânt
tors în taină din pământ.

Fiecare cu alt chip
tors din lut și din nisip.
Fiecare cu-alți fiori,
cu-alt parfum, alte culori.

Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc,
să privesc și să sărut
mâna care le-a făcut,

mâna ce le-a presărat
peste-o lume de păcat,
peste-o lume de noroi,
peste tine... peste noi...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Munca în România

Dacă tot muncesc în țară,
Și tot viață grea trăiesc,
Schimb ceva la primăvară:
Nu mai merg să mai muncesc.

epigramă de (12 februarie 2009)
Adăugat de Iulian Marian ChimigeruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cipriana Tanu

Poem scris la lumina ochiului

Nu mă mai satur de tine
atât de limpede îmi locuiești ochiul
încât încep să văd albastru
o fi de la cer
ori de la viteza zborului cu care l-ai asaltat

Nu mă mai satur de tine
atât de ușor mi-ai luat de la tâmple albul de suspine
că dau înapoi în negru de mure
că se retrag iernile în nămeți de ruine

Nu mă mai satur de tine
te privesc cu semnul mare al mirării
e ceva care se ține între sprânceană și aer
ceva care se arcuiește necontenit în formă de:
- tu unde ai fost până acum?

dați-mi un motiv ca să
mă satur de el
nu mi-l dați
mai bine nu
nu există
iar eu nu cred în inexistență.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mămica, mierea prelucrează (poezie pentru copii)

Mămica, mierea prelucrează
Și mierea ei este gustoasă;
Copilul ei, încă visează
Și crește măricel în casă.

Ca o albină silitoare
Este mămica mea frumoasă;
Iar eu, nectarul ei din floare
Adus și prelucrat în casă.

Dacă n-ar fi a mea mămică...
Nu aș avea nici vis, nici casă;
Și aș rămâne foarte mică
Și nici la chip... n-aș fi frumoasă.

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri de... termometru

Privind cu jind la cei din casă,
Își scutură mercurul și șopti:
- Pe o vreme atâta de câinoasă,
Doar termometru să nu fi.

epigramă de (1 iunie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privind luna...

Încerc din nou să privesc la ea,
dar cerul e-norat și eu nu mă satur,
stau în frig și privesc ca la o stea,
dar ea nu a alta, e luna mea.
Inima mea își croiește o dorință
pe care aș vrea să o șlefuiesc
gândul la tine îl am pe conștiință
și nu aș vrea pe nimeni să rănesc.
În ochii mei văd acum orizontul
ș-acolo e cerul cuprins de răsărit,
dar cred că nu e acum momentul
se vede luna roșie ș-apoi iar cerul acoperit.
Afară ninge, zăpada pufoasă ma-nveselit,
chipul tău se vede din nou în răsărit
plin de zăpadă este învelit
și gândul mă duce la locul unde am copilărit.

poezie de (21 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plouă

De trei zile plouă–ntruna,
Peste tot sunt doar băltoace,
Vremea s–a–ntrecut cu gluma,
Și–asta nimănui nu-i place.

Norii–s groși și negrii tare,
Frigul ne–a pătruns la oase,
Așteptând un strop de soare,
Lumea stă mai mult prin case.

Un cățel speriat de moarte,
S–a ascuns sub scara noastră
Și–nghețat spațiul împarte
Cu-un motan și cu o broască.

Stau la geam, privind afară,
La vremea deloc frumoasă,
Îmi aprind calm o țigară
Și îmi zic: - Bine–i în casă.

poezie de (17 aprilie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ceai și poezie

În seara asta-mi ești o poezie
În fața unei cești de ceai,
Zicându-ți că așa este să fie,
Să îmi fii muza, să îmi fii rai.

Frumoasă ești, cu ochi mărgele,
Nu mă mai satur să-i privesc,
Ești poezia mea, ești toate cele
Câte aș vrea ca să iubesc.

poezie de (30 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo unde o femeie frumoasă și bine făcută care așteaptă privind în drum, - care-i prostul care intră într-o astfel de închisoare fără lanțuri, care poartă numai numele de casă?

citat din
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Când văd o casă frumoasă, mă întreb cine a făcut-o. Când aud de o invenție care ușurează munca oamenilor, mă întreb cui aparține. Și lumea aceasta în care trăim să se fi născut de la sine?!


Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înșiși. Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forțele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poți realiza numai printr-o muncă obiectivă și neîncetată, iată ceea ce este revoltator și ininteligibil. Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează... Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puțin sălbatic. În loc ca omul să tindă la o prezență strălucitoare în lume, la o existență solară și sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuși – nu în sens de egoism, ci de creștere interioar㠖 a ajuns un rob păcătos și impotent al realității din afară.

citat celebru din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Lui Paul Dogaru, cu rubrică săptămânală într-un ziar local

Marțea sunt trei ceasuri rele,
Însă cel mai rău din ele
Este când să cumpăr ziaru'
Fiindcă dau peste Dogaru!

epigramă de (2005)
Adăugat de Constantin VoinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privind la măicuța

Privesc măicuță și mă mir,
Ce mâini dibace-ai căpătat,
Atunci, când bunul Dumnezeu,
La naștere, te-a binecuvântat.

Privesc măicuță și mă mir,
Cum tu la fus nici nu privești,
Dar firul tors, pe el se-adună,
Când dusă-n gânduri îl sucești.

Privesc măicuță și mă mir,
Cum ochii tăi privesc în zare,
Și-n gând întreb, fără răspuns:
La ce gândești, la câte oare?

Privesc măicuță și mă mir,
Cât de firav e trupul tău,
Și câtă treabă poți să faci,
Din zori, până-n apus, mereu.

Privesc măicuță și mă mir,
Cum poți desculță să pășești,
Pe bătătură ziua toată,
Și nu te plângi că obosești.

Privesc măicuță și mă mir,
Cât de frumoasă poți să fii,
Așa, trudită ziua toată,
Și nu te plângi, orice ar fi.

Privesc, mă mir, și mă întreb:
De n-ai fi fost așa ursită,
Ce ai fi fost, măicuța mea?
Vreo... cuconiță fandosită?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O greșeală fundamentală în felul în care funcționăm azi ca societate este diferențierea uriașă dintre muncă și plăcere. Unde este acea lege universală, divină, care spune că munca trebuie să fie corvoada de la care de abia aștepți să scapi? Cu ajutorul psihologiei se ridică o nouă înțelepciune la suprafață: înțelepciunea vocației. Când munca și plăcerea devin una, când activitatea ce îți ocupă cel mai mult din zi te bagă în starea de flux, la fel cum te bagă joaca cu mingea de uitai că te-a chemat mama la masă, când îți dezvolți abilități în timp ce te joci, atunci îți trăiești vocația. Aceasta este investiția supremă în orice ființă umană care va transforma societatea și planeta. Oamenii cu vocație sunt oameni care muncesc din și cu iubire. Într-o lume în care munca e făcută cu iubire, multe dintre suferințe rămân doar o amintire. Dar pentru a face munca din iubire... e nevoie să ne găsim iubirea. Iubirea din noi, iubirea pentru viață, pentru oameni cunoscuți și necunoscuți încă, pentru planetă.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trebuie să muncesc

trebuie să muncesc trebuie, munca mă eliberează,
cuvintele îmi rămân întipărite în cap. le-am văzut
scrise pe poarta de la intrare.
le repet de mai multe ori cu glas șoptit, le repet.
sunt din statut. gărzile aleargă în urma noastră.
am primit numere pe braț, tatuate. întotdeauna
mi-am dorit un tatuaj, cu numele iubitei și o inimă.
știu să pictez, o să-i pictez pe gardieni.
noi arătăm rău, dezumanizați, sclavi nespălați
și flămânzi. mă uit lung la număr. toată viața
voi fi definit de acest număr, fără sens.

trebuie să muncesc, trebuie să muncesc trebuie,
munca mă eliberează. un pat de armă mă
scoate din transă. împachetează hainele
cu grija unui soldat. știe că nu mai are nevoie de ele.
apa rece vine potop și-i curăță de praf. au grijă de ei,
îi tund zero și-i dă cu insecticid.
primește o uniformă veche, rusească, cu petlițe
de infanterist. ar trebui să fie onorat că în jurul lui,
pentru paza lui, sunt numai ofițeri ss.
primește un brânci. merg încolonați, merg
prin noroi și ploaia îi binecuvântează.

trebuie să muncesc, trebuie să muncesc, munca
mă eliberează. merge alături de ceilalți. unii
cad, unii se ridică, unii sunt loviți cu pumnii, cu
picioarele, cu patul armei, unii primesc o rafală
și nu se mai ridică niciodată. uniformele alea rusești
put a oaie și încep să roadă pielea. strânge
apa de ploaie în căușul palmelor. e bună. e udă.

în jur sunt garduri de sârmă, electrificate și deasupra
sârmă ghimpată. arată ca în filme, arată a lagăr,
locul unde munca te eliberează.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu este o aluzie

Să fii blondă și frumoasă,
În politică mult te-ajută,
Dar mai bine, în loc lasă
O isteață, chiar de-i slută.

epigramă de (8 iunie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Indira Gandhi

Bunicul meu îmi spunea odată că există două categorii de oameni: cei care muncesc și cei care culeg laurii pentru munca celor dintâi. El îmi spunea că ar trebui să încerc să fac parte din prima grupă; cică acolo este concurența mult prea mică.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

8 Martie (poezie pentru copii)

Azi e mare sărbătoare
E 8 Martie, sosit;
Și vă facem o urare
Cu un mărțișor, iubit.

Urarea vă intră-n casă
Și în casă va rămâne;
Ziua, să fie frumoasă
Până soarele, apune.

La mulți ani cu sănătate:
Vă rugăm azi să primiți;
Fetițe, băieți, bucate
Și fericite să fiți!

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Cât de frumos crește iarba în ochii tăi... nu mă mai satur să o privesc.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Corneliu Culman

Bătrânețe

Când plouă afară și e frig,
Nu mai am nici un câștig,
Stau în casă și citesc
Și deloc nu mai vorbesc.

A venit iarna cea grea,
Care nu-i plăcerea mea.
Sufletul mi-e-ntunecat,
N-am nici poftă de mâncat.

N-am cu cine să discut
Și asta nu-i deloc plăcut.
Îmi vin în minte amintiri,
Trecutele mele trăiri...

Micuța noastră casă,
Adolescența cea frumoasă
Și iubirea de poveste,
Care a fost și nu mai este...

Anii au trecut în zbor,
Ca o aripă de cocor.
Ce mai este de făcut?
Haide, spune, că te-ascult!

Nimeni nu mă poate minte,
Viața-mi este pe sfârșite...
Și iată, privesc în stele,
Că-i finalul vieții mele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook