Viaţa are ultimul cuvânt

Iar m-am spovedit la cramă
iarăşi m-a-ntrebat butoiul
hei n-auzi cum te mai cheamă
îţi zic totul dar dă-mi ţoiul

Iarăşi m-a-ntrebat butoiul
cum de n-am greşit cărarea
cum să-ţi zic aşa-i războiul
ceru-aduce duce marea

Cum de n-am greşit cărarea
hei auzi dulce mă cheamă
demonul sau apărarea
paradis pierdut reclamă

Însă eu reclam şi-n gând
să mai curgă înc-un rând

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (septembrie 2000)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi ne cheamă la vot

Şi iarăşi ne cheamă la vot
Să schimbăm aleşii-n parlament
Cu alţii mai buni dintr-un lot,
O altă gaşcă şi un alt ferment

Mi-am propus şi eu să fiu atent
Să n-o mai iau ca altădată-n bot
Că iarăşi ne cheamă la vot
Să schimbăm aleşii-n parlament

Sper că nu m-au luat drept idiot
Nici mită n-am primit măcar un cent
Eu detest ideea de boicot
Şi-n ziua-aceea voi să fiu prezent
Că iarăşi ne cheamă la vot...

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Butoiul

Fiind expert în băutură,
Încerc să definesc butoiul:
E o mărime- ca măsură,
La care sper s-ajungă ţoiul.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Nicolae Bunduri
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am gresit

Eu am greşit

Eu am greşit!
Am rătăcit mereu cărarea,
În loc de albe-flori îmbrăţişăm ciulinii,
Am semănat ades furtuni în zare
Şi am cules doar lacrimi şi suspine.
Eu am greşit!
M-am adăpat din fierea amăgirii,
Dintr-un potir cu stropi grei de amar,
Mi-am scos chiar la mezat iubirea
Şi sufletul l-am pus în galantar.
Eu am greşit!
Din lacrimi, azi, adun flori de lumină,
Să şterg orice durere şi venin;
Cărarea mi-e făcută printre holde,
E rod bogat, e soare, e senin.
Zâmbeşte cerul
Peste faţa-mi luminată,
Pe umeri nu mai am poveri de dus.
Ce am greşit, de azi am fost iertată!
Mi-e calea lină, fericit urcuş!

poezie de Florina Emilia Pîncotan din Un zâmbet printre ploi (2017)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul şi butoiul cu vin

Te-nşeli crezând că dacă bei cu paharul mic,
N-o să goleşti butoiul, iubitul meu amic.
Tu asta ţine minte, când bei cu înfocare:
Paharul mic goleşte chiar şi butoiul mare.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (9 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Nou Inceput

de-ar fi să căutăm un început
să-ncepem iar de unde ne-am pierdut
să reaprindem povestea din trecut
în inimă speranţ-a renăscut

demult, iubirea noastră a crescut
prin valurile vieţii ne-am zbătut
din ură, certuri, nimic n-am obţinut
ne-am rătăcit, în negura durerii ne-am pierdut

dar eu am învătat iertarea
azi ştiu că tu eşti fericirea
de am greşit, lasă uitarea
să şteargă tristeţea şi durerea

nu te-frica, dă-mi mâna ta
pe drumul vechi, noi iarăşi vom pleca
iubire nu ne vom jura
în suflet va rămâne pururea

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite ne cheamă marea

Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.

Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Şi să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos şi blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!

Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Şi parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite ne cheamă marea

Iubite ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.

Iubite ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Şi să zburăm pe aripele dragostei!
Iubite ne cheamă marea,
Cu un glas frumos şi blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!

Iubite marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Şi parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am greşit

Am greşit
De la începutul vieţii,
Am greşit că am decis să exist,
Să cred în oameni şi să iubesc,
Am greşit că nu am învăţat să gândesc
Liber şi dezinvolt.
Acum... n-am să mai pot.
Nu am gândit nicioată
Cu o secundă înaintea aproapelui meu.
Pentu acest fapt mă simt vinovată –
Este motivul pentru care
Sunt pedepsită mereu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un om care trăieşte din statistici şi grafice. Aşa am făcut şi războiul trecut. M-am servit mereu de grafice şi n-am greşit niciodată.

citat celebru din Ion Antonescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exclamativă

Primăvară, n-am să te las iarăşi să pleci!
Fără tine mi-ar fi toate crengile seci
Şi din toate doar una ar mai creşte pe gleznă
Suspinând a durere şi purtandu-mă-n beznă!

Primavară, n-am să te la iarăşi să fugi!
Fără tine, iarba n-ar mai creşte în lunci,
Doar o lacrimă verde ar mai curge-n privire
Mai sărată ca marea, de atâta uimire!

Primăvară, n-am să te las iarăşi să scapi!
Fără tine n-ar fi nici pământ peste napi,
Doar ţărâna desprină de pe tălpile mele
Cuibarită şi arsă în vreo două ulcele!

Primăvară, n-am să te las iar să te duci!
Râsul, plânsul doar tu pân' la cer ştii să urci.
Chiar acum îţi voi prinde-ncheieturile toate
De pădure, de râuri şi de flori parfumate!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc cu ochii tăi în somn

Vorbesc cu ochii tăi în somn
Şi uneori trezită mai dorm,
Şi mă visez că rânduri scriu,
Şi le mai rup apoi tanscriu,
Şi le arunc sub blat de masă
Cuvinte moarte doar în faşă,
În rând pe foi ce-s de hârtie
Albite de o păpădie,
Iar scrisul meu se murdăreşte
Cu vorbe încă nealese
Ce nu te prind, ce nu mă iartă
Dar mă desfată neîmpăcată,
Şi mă adorm în tainic vis,
Şi iarăşi ochii tăi din paradis,
Şi iarăşi vine dimineaţa
Cu ea mă cheamă iar speranţa,
Cu ea, lumina către tine,
Cu ea, răbdarea azi şi mâine,
Cu ea, iar floarea dăruită,
Petala ei înmărmurită.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţuica

Ţuica nu se bea cu ţoiul,
Ci cu oala sau butoiul,
Sau se suge c-un furtun,
Spus-a un ţuicar beat tun.

epigramă de George Budoi din Ţuica, palinca şi horinca în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Publicitate gratuită

Vânzătoarea de ninsori!
Toată lumea azi o cheamă:
Şi-a rămas de multe ori
Doar cu gheaţa din reclamă!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (7 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues-ul

Şireturile ambilor tăi pantofi se rup,
Iar tu rămâi suspendat şi parcă scos din uz,
Exact când te grăbeşti enorm de mult –
Iar asta se cheamă blues.

Mergi să cumperi un baton de ciocolată
Şi constaţi că bănuţul tău, ca acul căzut în cucuruz,
S-a pierdut din buzunarul cu astarul vechi –
Ei, asta se cheamă, iarăşi, blues.

poezie de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa destinului

milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune
atunci când curcubeiele şi-au nins culoarea
mi-au arătat că am un tel şi-o misiune.

i-am ascultat vrăjită muntelui chemarea
şoaptele izvoarelor le-am strâns cu pasiune
milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune.

cu bolte de lumina mă ispiteşte zarea
asupra timpului nu am pus presiune
m-am înfrăţit cu muntele cu marea
de mii de ori m-au scos din tensiune.

milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NUME: NU DEGEABA ÎL CHEAMĂ... (S-Ş)

Nu degeaba îl cheamă Săracu: n-are nici după ce să bea apă.
Nu degeaba îl cheamă Slutu: e urât cu draci.
Nu degeaba îl cheamă Soare: este un om cald.
Nu degeaba o cheamă Sofia: este o femeie înţeleaptă.
Nu degeaba îl cheamă Solomon: este un om înţeleapt.
Nu degeaba îl cheamă Spânu: e un om al dracu'.
Nu degeaba îl cheamă Strâmbu: este un om strâmb.
Nu degeaba îl cheamă Sucitu: este un om sucit.
Nu degeaba îl cheamă Şarpe: este un om viclean şi periculos ca un şarpe.
Nu degeaba îl cheamă Şovăilă: este un om şovăitor.
Nu degeaba îl cheamă Şugubete: este un om şugubăţ.
Nu degeaba îl cheamă Şutilă: se ocupă cu şutitul.
Nu degeaba îl cheamă Şuţ: este hoţ de buzunare.

George Budoi în Nume: nu degeaba îl cheamă... (5 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce-am greşit, Stăpâne?!

Cu ce-am greşit, te-ntreb, Stăpâne,
De m-ai mânjit cu-atâta boală?!
De-acum, în piptu-mi, va rămâne,
Durere, lacrimă şi ceară...

S-a înnoptat la mine-n suflet...
La Tine-atâta-i de senin!
Vezi, viaţa-n Rai îmi pare-un cântec
Şi repetat aş vrea să vin...

De ce atâta suferinţă,
Ca-ntr-un paner, am adunat?!
Mi-ai dat iubirea-n linguriţă...
Poate că nu te-am ascultat.

Şi am plătit, dar ce păcate?!
N-am îndrăznit să mă supun,
N-am mers cu Tine mai departe...
De-aceea, deci, plătesc acum?

Zadarnic spui despre iubire,
Acelora ce cred în ea,
Căci biciul care dă în tine,
Nicicând în mâini nu-l poţi avea.

Mi-e frânt genunchiu-n suferinţă
Şi-n ochi am lacrimă de jar.
Mai dă-mi o clipă de credinţă,
Să pot veni la Tine iar.

Mai dă-mi nectarul în fărâme
Şi miruieşte-mă cu har,
Sfinţeşte-mi, Tată, neputinţa
Şi mângâie-mi durerea iar.

Eu ştiu cu toate-s ale Tale,
Dar eu cu susu-n jos le văd.
Şi bate vântul şi-i ninsoare
Şi-n suflet, Doamne, mi-i prăpăd...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autograf pe volumul "Epigrame", colegului Gh. Culicovschi, care mi-a trimis mai multe izbutite catrene, întrunul spunându-mi că greşit mă consider numai un "Cincinel"

Eu cred că n-am greşit de fel,
Crezând că sunt un Cincinel;
Doar după ce m-am duelat
Cu tine, mă simt Cincinat!

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (mai 1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi devin insuportabil

Iarăşi devin insuportabil, nedormit, rău
ba lucrez de parcă aş bate un câine îndrăcit,
ba mă cert cu toată lumea,
ba îmi răsare leneş, ca o ţigară stinsă,
pe buze, un cântec.
Ziua întreagă stau tolănit,
simţind dispreţ şi milă faţă de mine însumi...
Iarăşi devin insuportabil, nedormit, rău,
şi iarăşi n-am dreptate:
ştiu bine, n-are sens, nu poate avea!
Ceea ce fac e ruşinos şi jalnic!
dar nu mă pot schimba...
Un gând mă stăpâneşte tot mai mult:
sunt bolnav şi gelos...
iertare!

poezie clasică de Nazim Hikmet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul negru

Crinul negru
Bate vântul, bate ploaia, bate inima de piatră
Lasă-mi sufletul si gândul, cânta-mi iarăşi la vioară
Bate drumul dă-mi cărarea dă-mi o lumânare albă
Dă-mi o muză dă-mi un gând dă-mi iubirea dragă doamnă.

Cântă mutule cântă şi dă-mi sunet că sunt surd
Cântă soare cântă stele cântă lună in amurg
Scoate sabia din rană scoate! rănile să mi le ung
Pleacă tu iubito pleacă lasă-mi visul muribund.

Lasă cimitire spaţiu pentru tine vin plângând
Viaţa este viza noastră pentru moartea din pământ
Laşi tu cimitire ciorile, laşi groparul hoinărind,
Lasă-mi ultima dorinţă, crinul negru pe pământ.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Tofan Marius
Comentează! | Votează! | Copiază!