Încă se mai poate
Sunt în extaz și agonie
și văd că există dragoste în lume,
dar există și un dor nebun
despre care vreau să scriu acum.
Nu vreau să fie nici o lacrimă amară,
că vreau iubirea-n suflet să apară,
să ne poarte pe aripi nevăzute,
pe culmi de munte ce sunt plăcute,
să nu avem ochii-nlăcrimați,
de gelozii, despărțiri și să nu fie oamenii supărați,
că așa nu poți merge mai departe
și trebuie să fii convis că încă se mai poate.
Trebuie să ai din nou putere,
să treci prin timpul infinit și prin durere,
s-ajungem la tărâmul fermecat,
unde tot cei rău poate fi sfărmat
și-n ochii tăi mii de stele s-adunau
sub clar de lună vorbe dulci ei își spuneau.
poezie de Eugenia Calancea (26 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt femeia rea
În gândul tău eu sunt femeia rea,
Dar tu ești bărbatul bun din viața mea,
Ce fac ca din drum eu să te-opresc
Că viața mea eu vreau să-ți dăruiesc.
Voi spera și vreau să îndrăznesc,
Să fac lumină-n sufletul tău și să te iubesc.
Vreau să-mi spui draga mea sau scumpa mea
Și să nu mă poți uita.
Am lacrimi de durere că-mi este destul de rău,
Dar tu ești în gândul meu mereu
Și nu vreau să ai sufletul trist,
Că eu nu sunt femeia rea și-n durere eu încă exist
poezie de Eugenia Calancea (10 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș fi și dacă ai fi...
Când tu vei fi nor, eu voi fi vânt,
Dacă eu sunt floare, aș vrea să fii pământ,
Ca să-mi fii sprijin și să te văd înflorind,
Să plutești și să te alint cu al meu cânt.
Eu lacrimă de-aș fi, nu vreau să fiu pe-al tău obraz,
Nu vreau să trăim durerea, vreau viața în extaz.
Eu dacă aș fi furtună, tu vreau să fii al meu soare,
Să mă liniștești, să fiu mereu zâmbitoare.
Eu sunt muritoare, iar tu ești un înger,
Dacă tu ai fi cerul, eu aș vrea să fiu fulger,
Dar tu soare ești și eu vreau să fiu destine
Și tu departe ești și eu nu sunt cu tine.
poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să fiu cu tine...
Sunt timid și chiar nu pot să-ți spun,
atunci când sunt în preajma ta,
am atâtea-n gând și încă mai adun,
dar vreau mult să fii a mea.
Chiar m-am îndrăgostit de tine,
dar n-am vorbele la mine acum,
pe tine-n suflet ceva te reține,
dar vreau să fii cu mine oricum.
Tu poate vrei luna de pe cer,
dar vreau să fii cea mai fericită,
că-mi zâmbești îmi e deajuns,
dar vreau să-mi fii iubită.
Aș vrea să-ți cânt o serenadă,
să fiu la tine-n miez de noapte,
să beau cu tine o limonadă
ș-apoi să urc cu tine trepte.
poezie de Eugenia Calancea (16 octombrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din suflet
Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roșcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă își ascund culoarea sub alte culori
Să scriu despre ochii lor
Albaștri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaștri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu știu...
Mă înnebunește culoarea ochilor de flori
Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate își servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai amețitor
Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra și nici grădina lor
Și ce aș putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranțe încolăcite pe structura lor
Și iată că am scris
Din suflet și din inima mea bolnavă de dragostea lor
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bandajați amintirile
dor multe gânduri uitate
pe memoria ta
când sunt adunate
multe amintiri
în ea
incomode în colțuri de minte
deranjante poate fade
poate inutile
nu vreau sa spun
ca a fost
și acum nu mai este
de ce...
curat trebuie să faci
și taci
adunătura te împiedică
multe din ele nu mai există
nu vreau să fii tristă
vreau să le pui undeva
sau le iau înapoi
nu vreau să fie gunoi.
poezie de Viorel Muha (3 mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
O mică lacrimă
Eu am o lacrimă în ochii mei,
Cu mâna vreau să o pot șterge,
Că vreau să te păstrez în ei
Și dorul meu de tine ar plânge.
Cu tine-n ochi și chear în suflet
Iubirea ta n-o pot atinge,
Iar ochii mei vor fi mai triști
Și-n veci nu vor mai plânge.
O lacrimă de-a ta de-ar fi,
Acolo gândul meu l-aș ține
Și-un gând în inimă ar înflori
Ca atunci când eram cu tine.
Ți-aș da căldură, dacă vrei,
Că am sufletul fierbinte
Și dor cu liniște în ochii tăi
Așa ca tu să mă ții minte.
poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu vreau să știu
Eu vreau să știu de ce, Isuse,
Eu vreau să știu de ce mă doare
Și vreau să știu la cine-s duse
Atâtea lacrimi și splendoare.
Eu vreau să știu de ce sunt sfinții
Îngenuncheați în catedrale
Și până unde ochii minții
Se vor împovăra de jale.
De ce Acela care cântă
Și care vine și adună
În prag de moarte și de nuntă
Se-ascunde dincolo de lună.
Te rog să-mi spui aceste toate
Neînțelesuri, sau mai bine
De-n lumea asta nu se poate
Să vii și să mă duci la Tine...
Mă ține Tu în zborul lung
Când vreau la Tine să ajung
Să nu mai cad, să nu mai mor
Să nu mă mistuiesc în zbor.
Și miilor de pui de cuci
Lumini de stele să le-aduci
La toți, Isuse, să ne dai
Putere să zburăm spre rai...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îți scriu
știu că mă citești în fiecare zi
suntem legați prin fire nevăzute
ale sufletului
nu știu cum te numești
nu știu unde locuiești
dacă ai un iubit
sau o iubită
dar eu îți scriu
în fiecare seară și dimineață
dacă îți aduc un zâmbet
sunt împăcată
dacă îți aduc o lacrimă
înseamnă că în viața ta
ceva mai doare
poate ne vom cunoaște
într-o zi....
nu vreau să fii dezamăgit
sau dezamăgită
nu sunt o floare
nici privighetoare
sunt o poetă
care și-a găsit târziu vocația
am iubit,,, am plâns... am râs..
și încă trăiesc
cu intensitate maximă
fiecare clipă...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau război...
Nu vreau război, că nu mai am ghiulele,
Deși sunt pentru asta instruit,
Azi "răul" zboară, chiar și printre stele,
Vreau liniște și pace, un suflet liniștit.
Căci tu ești dintre toate, Steluța cea aleasă,
În ochii mei apari, Simbolul veșnic sfânt,
Te chem să vii, să-mi fii a mea mireasă,
De-a pururi împreună, s-avem un legământ.
Nu vreau război când am pierdut bătaia,
De și sunt mai puternic, cum nu-ți vine să crezi,
În minte am credința, în suflet e văpaia,
Ce-adesea te îmbie să vii și... O să vezi.
Nu vreau război, că nu mai am ghiulele,
Deși sunt pentru asta instruit.
Hai să zburăm, s-ajungem printre stele,
Poate acolo vom avea, un suflet liniștit.
O liniște deplină în sufletele noastre,
Cu ea putem învinge, cea mai vestită oaste.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (3 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să scriu o poezie
Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.
Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Așa de repede trece!
Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingășie
Când suntem în doi!
Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.
Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuței mele.
poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să vii în gândul meu
Mă gândesc acum la tine
și vreau ca noi să ne simțim bine,
vreau să vii în gândul meu
să ne împăcăm mereu.
De multe ori mă privești
și ți se pare că spun povești,
iar dacă vezi din ochii mei o lacrimă,
să știi că vreau să-ți spun iartă-mă.
Vreau să-mi dai și tu dragostea,
că eu îți voi aduce cea mai frumoasă stea,
chiar de va fi greu sau ușor,
eu cu tine aș vrea să zbor.
Tu ești perechea sufletului meu
și am nevoie de tine mereu,
să știi că viața e plină de suferință,
la cei ce au bună credință
și aș vrea să trecem peste toate ușor,
să ne ia timpul cu el în zbor.
poezie de Eugenia Calancea (30 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Extaz și agonie
picură dragostea din cerul albastru
ca ploaia fericirii semn de seninătate
cu visul meu de dor cuprind un astru
care nu mă trădează nici nu are păcate.
e târziu în noapte iar am insomnie
trec prin mine sentimentele bizare
trăiesc momente de extaz și agonie
slove de suflet își iau zborul în zare.
născută din cenușe ca pasărea rară
speranța sapă-n mine pănă la temelie
ține moartea departe în cuget este vară
mă învălui cu mireasma de camelie.
o minune în noapte vreau să apară
din condei curg lacrimi de melancolie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau
Nu vreau să cred ce crede orice sceptic
Și nici să pot ce poate orice prost,
Cu bani sau alt material sintetic
Și nici să știu știința pe derost.
Nu vreau să am ce are toată lumea
Și nici legilor ei nu mă supun,
Nici nu-mi înalț spre lume rugăciunea,
Ci numai către Dumnezeu Cel Bun.
Nu vreau să fac ce trebuie de-a sila
Și nici să fiu doar numitor comun.
Nu mă intrigă furia, nici mila
Și nici nu seamăn ce nu pot să adun.
Nu vreau să fiu simpatic și cuminte
Și-n sine să nutresc un gând murdar.
Spun ce-am în gând, în inimă și-n minte,
Politicos, dar nu protocolar.
Nu vreau o stea pe frunte arborată
Și nici mărire mie în prezent,
Doar în poveștile cu,, A fost odată ''
Să fiu vreun an-lumină imergent.
poezie de Ovidiu Vasile din Roata cu hamsteri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Contemplu istoria și sunt destul de inteligent ca să înțeleg încotro merge lumea și care mi-e locul în ea. Am încă sufletul plin de dragoste de viață, creierul îmi duduie de idei prea îndelung dospite, mâna, când iau condeiul, tremură de nerăbdare. Nu vreau bani, nu vreau glorie, nu vreau nici măcar un post (deși va trebui să-l accept), eu vreau să scriu. Am adunat o viață întreagă experiență, sunt dobă de filosofie și literatură, citesc curent în șase limbi europene. Știu ce e arta, ce e omul... Și totuși...
Ion D. Sîrbu în Opere II Corespondente, VII (1 martie 1963)
Adăugat de drcirstea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri
m-am simțit închis de multe ori, între ziduri
între cuvinte
cuvinte așternute pe ochii minții, tot timpul
unele au fost și încă mai sunt, ascuțite.
țipă
înțeapă inima și sufletul
altele sunt în tonuri joase, urlă
urletului fiarelor din junglă
urletul nopții
oamenii au transformat lumea
în fără
vreau liniștea de dincolo
mă vreau acolo unde nu există
fără
fără țipete și urlete de cuvinte
fără junglă
vreau acolo unde sunt
cu tine, de iubire ziduri
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aș vrea să scriu despre toate femeile
care au intrat în carnea ta
ca într-un abator
unde se taie fără milă
fiecare centimetru de viață
unde strigătele sunt normale
iar durerile fac parte din ritual
unde arderile pe rug sunt fascinante
nu despre mine vreau să scriu
nu
doar despre ele
că le-am văzut cu gurile pline
de fericirea ta nocturnă
că tot carnagiu din privirile lor
face parte din planul tău de singurătate
și că distanța dintre noi
e doar o problemă de comunicare
a sângelui
a arderilor
a sacrificiului
despre asta vreau să scriu
că intrarea în carnea ta nu e o joacă
e un program la care lucrezi de ani buni
și nici un virus nu poate să-ți atace
singurătatea
poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau dragoste și armonie să strâng
Anii trec greu după o despărțire
Și toate îți vin în minte ca o amintire,
Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor
Că nu se știe când am să mor.
Tu ești acum în viața mea,
Dar simt că bate mai greu inima,
Vreau să te cunosc mai bine
Ca să-mi fie zilele mai senine.
Vreau ca din noapte până-n zori
Să visez la ochii tăi strălucitori
Și te rog nu mă-ntreba
Cum aș putea asta schimba.
Multă căldură îmi doresc,
Ca toată viața să te iubesc.
Vreau s-avem doar armonie
Că-n viața noastră e multă filozofie.
Te rog să gândești și tu ca mine,
Că vreau bucurie știi prea bine
Și știi că vreau să nu mai plâng,
Vreau dragoste și armonie să strâng.
poezie de Eugenia Calancea (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Renunțare și dorință
Nu mai vreau ca să trăiesc în fum,
Vreau în viață să-mi aleg alt drum.
Nu mai vreau să rătăcesc în ceață,
Vreau să-mi construiesc o nouă viață.
Nu vreau să trăiesc doar în minciună,
Vreau adevărul să poarte o cunună.
Nu vreau ca întunericul să mă sperie,
Vreau să primesc lumină, puzderie.
Nu vreau să mă stăpânească plânsetul,
Vreau să-mi lumineze fața, zâmbetul.
Nu vreau privirea să-mi fie-ntunecată,
O vreau senină, de grijile lumii scăpată.
Ajunge! De prea mult rău mi s-a scârbit.
Vreau binele să fie de toți oamenii primit.
Vreau de-acuma un soare nou să răsară
Și-n viața mea să fie veșnic primăvară!
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune
ochiul văzduhului vede
plângerile mele aride
lacrimi ce ne desparte
tot ce ne-a ținut aproape
timpul încă prea devreme
prin moara lui mi-a luat din zile
prin fragmente prea mărunte
m-a stins încet prin grele clipe
gheara mă strânge cu durere
inima-mi tresaltă bătând cu putere
sunt ființa plăpândă ce alergă prin viață
nu cred că mai am și-o altă șansă
balustrada vieții mele
strigă la mine cu putere
toboganul îmi aduce aminte
că am fost de multe ori fără minte
vreau să-n-torc timpul spre început
să mut acele timpului cu cei sfânt
nu mai vreau clipele ce-au fost în urnă
vreau mintea mea cea de pe urmă
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!