
Normal românesc
După ninsori și viscol bestial,
Anunță Ministerul, într-o doară:
-Tot C. F. R.-ul circulă normal!
(Adică cu întârzieri de-o oară!)...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

La bar
(O savuram, de-o oră, disperat)
"Sunt taur", i-am zis într-o doară!
(Ea, calmă, după ce a cugetat)
-Nu merge nene, sunt "Fecioară!"
epigramă de Eugen Coța din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ministerul
Ministerul lui Mitică
Epoca d-azi sprijinește
Și la viață o ridică
Ca undița pe un pește.
epigramă de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vijelia spală România
După viscol și furtună,
Mulți străini infatuați,
Nu mai au motiv să spună,
Că românii-s... nespălați...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni până la viscol
Nu mai e nimeni
Între mine și viscol,
Numai eventuala bunăvoință
A celor ce păzesc și asmut ninsorile,
În rest, vârsta prăbușindu-se
Asupră-mi, fără logică.
Nici tata, nici mama
Nu mai sunt aici,
Să preia șocul,
Să elibereze drumul din față,
Acum, între mine și viscol,
E numai viscolul.
Nici măcar eu nu mai sunt,
Eu am murit azi noapte
Odată cu mama,
Ultima mea pavăză,
Ultima mea redută,
Înainte de capitulare,
Înainte de blocaj,
Înainte de viscol,
Bunăvoința paznicilor de ninsori
Poate însemna un popas
La un ceai fierbinte.
Apoi, viscolul lovindu-mă-n piept
Și eu ducând grija
Copiilor care vin după mine
Și care, încă, nu știu
Ce e viscolul
În toate ninsorile lui
Asmuțite încoace.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea
prima oară
m-am răsucit într-un gând
căutând răspunsul în adâncul final
a doua oară
m-am întors către mine
într-o doară
eram o scoică rătăcită pe țărm
azvârlită dintr-un suflet pribeag
strigam, căutând abisul sideral printre pleoape
mi-am aruncat gândurile
zidind lumini în noapte
alteori țipam în același loc
căutând atingerea
atunci am întâlnit trupul răstignit între ape
a treia oară...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Anestezie finală
Din mine, când o fi să mori
Te rog frumos să nu mă dori
Și te mai rog, a doua oară
Când mor, nimic să nu mă doară.
Te-aș mai ruga, dacă se poate
Să-mi ierți vreo câteva păcate
Căci vreau să am la judecată
Din două pete, doar o pată.
Și-acum, ți-o spun așa 'ntr-o doară
Mi-e dor să mor, dar să nu doară.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune electorală
Vom avea o țară mai bogată,
Nu va merge într-o doară,
Eu vă promit prima dată
Pentru-a nu știu câta oară.
epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Câți ca el?
Viscol, vis, colind, furtună
fur, tu n-ai văzut
amice ce am ice
într-o mână, mână doară...
Așadară, bunăoară, într-o seară
se arată
colo-n poartă
individul care poartă
toartă-n băț
cercei în buză
îi cer ce-i un fel
de scuză, individul se amuză, se ascunde
unde
nici nu te aștepți;
ce să-i ceri
acelui care
prin trecutul care-l are
se dă printre cei deștepți?!
poezie de Gheorghe Gurău (13 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Target: Ulise (Flota României e plecată de 20 de ani în misiune)
De-o vreme circulă un zvon
Că-n ultima misie a flotei
Ar fi plecat de la ponton
După soțul Penelopei.
epigramă de Alex Dospian (mai 2013)
Adăugat de Stefan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tiptil vii
în spatele meu cu mâinile
îmi mângâi supărarea
vis de-o clipă ce lin
alunecă în tăcere
degetele sfinte comori
moi migălesc dragostea
ce noroc te simt
luneci într-un sărut parfumat
buze cu buze se unesc
scriu poezie într-o doară
capul îmi arde de-o frenezie
ochii se întunecă încetișor
te gust te simt te sărut
peste tot încet
sunt cuprins de-o febră
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui descurcăreț
Tot privindu-l cum se zbate,
După mintea mea socot
Că de-o da așa din coate,
Curând o să-l doară...'N cot!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc

Comentează! | Votează! | Copiază!
D-ale... teatrului modern (la o comemorare)
Privind spre galerie într-o doară,
Zăresc pe Nenea Iancu ca in vis,
Murind din nou, nu știu a câta oară
Când a văzut ce piesă proastă-a scris.
epigramă de Vasile Iușan din La româi iară și iară, apar vânzători de țară (2012)
Adăugat de Vasile Iușan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tanța
Stau parcă pe-un arici cu țepi,
Pe Tanța, prăvălită-n pat...
Ea mă întreabă: nu începi,
După ce eu am terminat...
Am încercat să îmi explic,
Și cred că asta-i, din păcate,
Mă bate-așa un gând peltic:
E bai că Tanța stă pe spate...
Și-i zic că un cioban îmi spune,
Pe vreme bună și pe ploaie,
Că sunt poziții mult mai bune,
Cum ar fi capră sau chiar oaie...
Dar Tanța nu mă bagă-n seamă,
Și mă anunță cu glas dur,
Că nu-mi mai pune-n laboș zamă,
Și de o rog și de-o înjur...
Că-n viață toate au un rost,
De ești molâu ori de ești tare,
De ești deștept sau de ești pros,
Și mă trimite... la plimbare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce extremista Șoșoacă Iovanovici a încercat fără succes să intre cu forța la Ministerul Sănătății și la Ministerul de Interne, ea, ciracii ei și tembeliziunea rRomania TV au recurs la diversiunea cu pretinsul accident mortal de la Spitalul Pantelimon
Un bolnav a tras un pârț,
Iar Șoșoaca fuga, scârț!
Cum s-a spart doar un neon,
Și-a dat drumul la trombon:
A țipat și-a delirat,
Și în stambă iar s-a dat.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (31 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun
Azi mi-am prevenit nevasta,
Că de-o bântuie năpasta,
Țuica iar să îmi ascundă,
Brexit fac într-o secundă...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
N-au cum să nu doară cuvintele într-o doară...
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

În viscol de nimic
Te învălui într-un nimic
Necunoscut măcar vreun pic.
Incerc să-l pătrund curios
Rămân fulgi din tine pe jos
Și îi culeg să-i plămădesc
Și în mâini iar mi se topesc
În acest nimic misterios
Dezvelit în fulg cu fulg, focos
Și-n nea tu dezbrăcându-l
Sărut cu sărut tandru topit
Lasă-mă să albăstresc nimicul
In Edenul din fulgi ivit
Ca ghiocei roșii-n zăpezi
Ce tu mi le lași și pleci
Prin ninsori căzute reci
Inimii ce-n viscol n-o vezi...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerețea plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini și umbre ale pădurilor, cu întârzieri neprevăzute și binevenite, cu gândul la bucuria drumului de mâine. Și după câțiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putință de oprire, între maluri uniforme, într-o lumină sură și rece de toamnă, spre apropiata prăpastie...
Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de IvanovCecilia

Comentează! | Votează! | Copiază!

- tinerețe
- Tinerețea - plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini și umbre ale pădurilor, cu întârzieri neprevăzute și binevenite, cu gândul la bucuria drumului de mâine. Și după câțiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putință de oprire, între valuri uniforme, într-o lumină sură și rece de toamnă, spre apropiata prăpastie.
definiție celebră de Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Către contra
Eu copilul din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
îmi încep testamentul cu amin
Cu sufletul de viscol plin
și-n gând cu flori de gheață
mai trag de dușcă o oală cu venin
și-mi vine iarăși chef de viață
În gând cu flori de gheață
frate de vers de-o poezie cu Arghezi
scol Psalmii dis-de-dimineață
eu copilul din flori al zăpezii
Cu sufletul de viscol plin
primăverii tale mă închin
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!