Curcubeul armoniei... Luminile cugetului şi melodia inimii...

Portocaliul, roşul, galbenul... recită... cu vocea verdelui, albastrului, indigo...
şi mângâindu-mă cu violetul celor şapte note... eu simt că liniştea e fericită...

Ridică-mă mai sus, Iubire,
unde sublim ne plânge veşnicia,
unde izvorul susură cu perle
pe palma melodiei din privire,
unde-şi visează lumea tăinicia
ascunsă-n grote să nu urle
şi-mbrăţişat duios de mulţumire
amarul îşi boceşte haiducia.

Ridică-mă mai sus, Iubire,
să văd lumina muntelui Cyllene,
altarul Maiei pe umerii lui Zeus
în peştera divinizată de trăire...
cu armonia rădăcinilor perene
prin harul mâinilor întinse sus
imit pleiadele Buna Vestire
şi ochii verbelor ne scriu catrene...

Ridică-mă mai sus, Iubire,
să îmi atingă mâna inimii seninul...
să-i lase Ceru-n rugăciuni căldura
tăcerilor ce ştiu să ne inspire,
să coloreze cu scântei declinul
în bezna ce alintă-n minte ura,
sorbind lumina din gândire,
să nu rănească-n slove cristalinul.

Ridică-mă mai sus, Iubire,
pe viu s-ascult durerea ciocârliei,
tacit să mi-o aştern pe patul vocii
în nopţile cu dor de întâlnire
şi în scânteia verde a făcliei
trezită-n ea de mugurele păcii
în zilele învinse de mâhnire
să leviteze-n inima melancoliei.

Ridică-mă mai sus, Iubire,
armonios să simt lumina azurie
când fruntea fulgerului răzvrătit
vibrează-n lupta pentru stăpânire
şi spectrul dorului cu bucurie
cântând pe curcubeul despletit
un policandru va aprinde-n dăruire...
ce doar Tăcita poate să-l descrie:

Portocaliul, roşul, galbenul... recită...
cu vocea verdelui, albastrului, indigo...
şi mângâindu-mă cu violetul celor şapte note...
eu simt că liniştea e fericită...

poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mirajul luminii

magică fericire, ridică-mă la cer
pe aripi de cântec cu vântul în plete
între minuni stelare vreau să prosper
lumina pe creştet s-o simt pe îndelete.

sunt irezistibile avânturile vieţii
să am iarăşi întâlnire cu destinul
de sufletul meu s-au lipit poeţii
au transformat în vers durerea, suspinul.

în lumea poeţilor am ajuns şi eu
cu migală transpun tristeţea-n parodie
cu romantism albastru aprofundez mereu
dragostea pentru natură, pentru glie.

în mirajul luminii descriu un panseu
poezia dragostei cu sânge se scrie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt şi te am...

Te simt în lacrima ce curge din iubire,
În liniştea copacilor, ce stau trişti pe-alei.
Te simt în ploaia, ce plânge în mine,
Şi în pământul gârbovit, de durerea anilor grei.

Te simt pe cerul de dor, fericit că eşti bine,
În zile de toamnă, ce cad peste noi,
Te simt că, de-a pururi, vei fi doar în mine,
Te simt... şi te am, căci de-acum suntem doi.

poezie de Lusiana Drăguşin (7 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Iubesc albastrul din inaltul cer,
Ce ma cuprinde cu lumina lui.
Ma simt imbratisata in iubire,
Iubirea nesfarsita a cerului.

Iubesc vesmantul verde al naturii
Ca pe o haina a Lui Dumnezeu.
Ating un fir de iarba, sau o frunza
Si simt iubirea in adancul meu.

Imi place zarea cu misterul ei,
Pamant si cer, in stranie-ntalnire.
As merge pan-acolo-n pas domol
De-as sti ca si acolo e iubire.

poezie de Iulia Comaniciu (februarie 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prea multă iubire

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aştern, pe pânză, splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei, din mine.

De-aş fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aş compune o măreaţă simfonie
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul şi glasul mi-ar fi în armonie;

Dar şi sculptor de-aş fi, ce mult eu aş sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine,
Ci, chiar şi Everestul, eu, l-aş modela
Cu statornica-mi iubire pentru tine.

În dorul după tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Îmi simt inima ca o călimară-n piept;
O, de-aş găsi talent de scriitor în mine!

poezie de Sergiu Mănuş (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prea multă iubire pentru tine

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aştern pe panză splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei din mine.

De-aş fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aş compune o măreaţă simfonie;
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul şi glasul mi-ar fi in armonie.

Dar şi sculptor de-aş fi, ce mult eu aş sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine
Ci chiar şi Everestul, eu, l-aş modela,
Cu statornica-mi iubire pentru tine,

In dorul dupa tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Imi simt inima ca o călimară-n piept
O, de-aş găsi talent de scriitor în mine!

Anul 2000 Cluj-Napca

poezie de Sergiu Mănuş (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu primăvara până-n tălpi

Hai, prinde-mă iubire în braţe
să-mi curgă primăvara până-n tălpi
flacăra să se joace-n lămpi
cântec să-mi rămână
în căuş de pălmi...

Striveşte ochii toamnei agaţă-i de stele
când ceasul prea mă tic-tac-ticăie...
să simţi iubire,
cum viaţa ne scapără

cum din săruturi
pe întreg pământul
verdele pe braţe iubite se cutremură
cum apele se încolăcesc spre soare
nisipului îi cresc aripi de acvilă
cântec de neiade pe noi murmură

Ridică-mă pe-amurguri lungi de cer
topeşte-mă-n săruturi... să nu pier
cu fir de dimineţi coase-mă de tine
trece-mă prin tăiş de vămi

De-or să mă doară rănile iubirii prea tare
voi pune răsărit de muguri alintaţi
pe palme şi-n uitări
cu bob de rouă de pe negrii struguri

Tu doar să mă îmbraci cu tine iubire
cu primăvara... până-n tălpi.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cuib de fericire

[soţului meu, cu dragoste]

fericirea mea vine de la stele
când pogoare lumina în ochii tăi
voi împărţi cu tine visele mele
în care nu pătrund timpii cei răi.

împarte cu mine bucuriile verzi
vreau să şţii că te am doar pe ţine
atunci când mă săruţi şi mă dezmierzi
simt că plutesc pe valuri cristaline.

noaptea mă cuibăresc la pieptul tău
ca o rândunică în cuib călduros
mă ţii departe de beznă de hău
cu şoapte de iubire mă înveleşti duios.

tu inima romantică mă faci fericită
în fiecare clipă mă simt împlinită.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcani de nestins se năruiau

Hei, hei, hei sunt aici lângă tine
Mă ridici prin tine
Mă strigi, eu răspund
Şi mă cuprinzi
Te strig din stacojii timpuri
Când inimile erau aprinse
Vulcani de nestins se năruiau
Ridică-mă din tainice emisfere
Pot fi a ta iubire pură
Ce te aprinde uneori ca o scânteie
Vrei să-mi vezi orizontul?
Eu te-am condus spre ochiul viziunii
Te las pe tine să-l explorezi mereu.
Tu eşti al meu, din fragedă pruncie
Eu sunt a ta, mireasmă uneori.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de harpă

când vine dimineaţa şi zori îmi bat în pleoape
mă trezesc fericită cu iubirea în braţe
alintă-mă iubite să te simt aproape
nu lăsa tristeţea neagră să mă înhaţe.

te blestem să mă iubeşti până la moarte
cum eu te iubesc până la marginea luminii
dar ce păcat că timpul bătrâneţe împarte
şi ne trecem şi noi cum se ofilesc crinii.

o viaţă întreagă şi încă alte zece
eu doar la ţine m-aş opri să te iubesc
dar ce păcat că viaţa repede se trece
gânduri şi sentimente în vânt se risipesc.

sărută-mă iubite ridică-mă la stele
să ard în raze apăsările grele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti de iubire

Poveşti de iubire
Se aud stropii ploii pe stradă
seara pătrunde
din colţuri de cer
şi dorul mă urmează ca o umbră
trec clipe fugare
risipite de vânt
cu lacrimi şi şoapte
mă înfioară depărtarea
se aude o tristă melodie
pe note dulci-amare
se închid pleoapele lunii
sub lumina stelelor îngândurate
acelaşi vis trăiesc
în fiecare noapte
pe altarul iubirii se aştern
albe ninsori
nu înţeleg destinul...
mi-ai dăruit poveşti de iubire,
al vieţii dar divin
izvoare de timpuri... netrăite.
Autor Maria Ciobotariu

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu-Istin
Comentează! | Votează! | Copiază!

FOCUL

FOCUL
autor Ludmila Maciuga
Se consumă timpul cu imagini,
Ard frunzele cu spinii la un loc.
Se mişcă violetul din ciorchini,
Adaug inutille amintiri în foc.

Vaporii focului plutesc pe unde
Se vaită ramuri într-un plânset,
Luminoasă-i flacăra ce arde,
Melodie desluşesc din trosnet.

E sudoarea plantelor de ieri.
Ce scaldă inima cu mulţumire.
Liniştea de pace-mi dă puteri.
Aură misteriosă de iubire.

Se agită flacăra-n subţire unde,
Vărfuri tremurând de aur şi argint,
Trece clipa ca şi focul care arde
Alunecănd în amintire lent.

Perlele din ochi îmi explodează,
Focu-mi înferbîntă osul.
Roşul cu albastru valurează.
Flacăra îşi întrerupe plânsul...
2019 Italia

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa învierii în iubire...

Nu mai e nimic de spus şi nici speranţa învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înţelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Şi voi învia când voi muri definitiv
Şi inima nu va mai pulsa pasiune şi iubire
Când ochii nu vor fi surprinşi şi cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viaţă
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întinde-mi mâinile să plâng în ele

Întinde-mi mâinile să plâng în ele,
răscumpără-mi golul zilelor pierdute,
potoleşte-mi beţia cruntă a sângelui,
spune-mi, iubito, vrute şi apoi nevrute...

Îmbracă-te cu aripile evanescenţei,
ridică-mă înalt, din vid în preaplin,
leagă-mă strâns, peninsular, de tine,
scoate-ţi cămaşa de nea din poplin.

Aşează-mă în confortul sânilor tăi,
în lumina solemnă a coapselor tale,
ştiu, în dragoste, totul devine suflet,
ninge-mă îndelung cu fiori şi petale...

Nu există măreţie decât în iubire,
nici lacrimi susurând în străfundurile firii
nici direcţie mai bună spre sensul lumii,
aşa cum există-n căldura-ţi extatică a privirii...

Sufletul meu, iubito, ia conturul trupului tău,
Femeie, suntem în imediatul lui Dumnezeu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt noaptea

Simt noaptea cum mă-ncolăceşte
Şi liniştea când mă pătrunde,
Chemarea ce mă-nebuneşte
Şi mă aşteaptă... nu ştiu unde.

Luna-i pe cer... mereu stingheră
Şi stelele, încă, mă ceartă,
Ca-ntr-o iubire efemeră,
Când taina nopţilor... mă iartă.

Cerul e plin ca o-ntrebare,
De lacrimi reci şi de lumină,
Când tu apari fermecătoare
Şi-aduni, luceferi, din grădină.

Simt noaptea întinzând aripe,
Ca un sărut pe buze moi,
M-ascund în liniştea de clipe
Şi-n taina şoaptelor... din noi.

Te-adun, apoi, din rătăcire,
Tăcut arzând şi-ndurerat,
Alerg către nemărginire,
Poate de ea... voi fi iertat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Ridică-mă,
să nu cobor în rătăcire
şi-n lumea ce se surpă.

Nu mă lepăda amăgirii,
pregăteşte-mă,
şi fereşte-mă de slavă.

Când vremea vieţii cade în mândrie,
înfăşoară-mă în umilinţă
şi iartă-mă!

O, Doamne, iartă-mă!

poezie de Cristina Maria Purdescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti?

Unde eşti, iubire interzisă?...
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veşnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...

Scrisă-i dragostea de tine-n suflet,
Arde litere de dor şi fericire,
Simt ce n-am ştiut nicicând că pot,
Simt că timpul se opreşte-n loc...

Unde eşti, iubirea mea secretă?
-n lumea largă,
Unde te-ai ascunde?
Zâmbetu-ţi de nedescris iubit
Sufletu-mi şi inima-mi pătrunde...

Ochii tăi întunecaţi îi simt flăcări,
diamante negre, brute,
peste mare şi ocean ştiute...

Peste timp şi spaţiu, peste vârstă,
Dincolo de eu şi tu şi noi,
E iubirea mea de tine, şi apoi,
Până la sfârşit, eternitatea
Ne aşteaptă, dar pe amândoi...

Unde eşti, iubire interzisă?
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veşnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...

rondel de Elena Vlădescu (6 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul scrisului

În curcubeul acesta nu există culori!
Nu! Nu!
Nu există culori într-un curcubeu
scris.
Există curbă! Da există o curbă
a curcubeului scris
dar fără culori. Fără!
În curcubeul acesta
roşul e înlocuit de cearcăne
Iar oranjul de stridii.
Galbenul! Ah! Galbenul
de un sărut sub coloana infinitului
de pahare murdare din chiuvetă.
Ce verde? Ce verde să căutăm
în curcubeul scrisului?
Poate o funie de care să putrezească
spânzurătoarea
şi ce albastru mai frumos
este un cuţit în pumnul unui marinar înecat!
Vai Doamne
Ce indigo îţi sunt dinţii din care curge
un molar de poet
şi ce violet voi deveni la atingerea
gurii cu sânii fecioarei morminte.
Ce curcubeu frumos mi-ai dat Doamne
păcat că flegma mea nu se regăseşte
în el...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

Doar tu
poţi împrăştia lumina
acolo unde întunericul
ţese tăceri
doar tu
poţi strivi timpul între degete
şi clipa să curgă în cuvinte
eşti liniştea
eternei îmbrăţişări de gânduri
mi-aş aşeza inima în palma ta
să crească sâmburi de iubire
pe linia vieţii.

poezie de Denisse Huzum din Însemne
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

Când vine Moşul o să-i spun: nu mai deschide sacul tău,
Pătrunde doar la el în suflet şi zi-i că vreau să fie al meu,
Pentru o oră, sau jumate. De mână să îl ţin, să-i simt căldura.
Hai Moşule, tu poţi s-o faci, transformă-i în iubire, ura.

Eu ştiu, tu ai puteri nemăsurate şi vei crea o lume nouă,
În care să mă vadă, să-şi dorească, măcar o dată, sau de două,
Să-mi stea alaturi, să-mi citească versul ce-l scriu acuma,
Pentru el. Hai Moşule, nu mă lua cu gluma,

Că e iubire, nu-i dorinţă ce trece iute ca să vină alte.
Eu nu vreau jucarii ca toţi copiii, nici o carte,
Il vreau pe el, privirea, ochii, gura
Ajuta-mă s-ajung să-i simt căldura.

Nu poţi Crăciunul ăsta? Nici cel trecut n-ai vrut.
Când o s-o faci? La anul? E bine de ştiut,
Că aşteptarea mă sleieşte, puterile se duc pe rând
Si o să mor, drag Moş Crăciun, cu tine si cu el în gând.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

ei cere iubire iubire iubire
uneori mă întreb ce face
cu ea
unde încape atâta dragoste
sau nu o depozitează nică
ieri azi mâine o con
sumă
se hrăneşte din ea
iubirea o ţine în viaţă
o face să fie fericită
o face femeie
idol divă nimfă păpuşă
iubită şi ce mai vrea ea să fie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!