Amintire – variantă

Ai muncit, amar de zile,
Cât ai fost pe acest Pământ,
Şi-a rămas ca amintire
Crucea pusă pe mormânt.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Din întreaga lui trăire
Zbuciumată pe Pământ,
A rămas ca amintire
Crucea pusă pe mormânt.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub placa

Sub această placă rece,
În acest tăcut mormânt,
Nu-şi dorea nicicând să plece,
Cel mai scump pe acest Pământ.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consăteanul meu

Amic al meu şi consătean,
Legat de ţară, de pământ,
Ne-am mai văzut acum un an,
Iar astăzi zace în mormânt.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Îşi dorea o blândă viaţă,
Un trai mai dulce pe pământ,
Dar moartea într-o dimineaţă
L-a chemat către mormânt.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Viaţa nu-i o sărbătoare,
Iute-n mormânt face popas,
Aşteptând o lumânare
De la cei care-au rămas.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas

Viaţa-i scurtă, trecătoare,
Într-un mormânt faci popas
Şi aştepţi o lumânare
De la acei care-au rămas.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul unei surioare

Şuvoi de lacrimi pe Pământ,
Când vizitez al tău mormânt,
Te plâng adesea, surioară,
Fie-ţi ţărâna uşoară!

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia începutului de an

Au trecut repede şi sărbătorile acestui an,
Au zburat, dar suntem recunoscători,
Pentru bogăţia de amintiri frumoase...
Cu ele am rămas după aceste zile,
Am fost alături de cei dragi,
În jurul meselor cu bucate gustoase...
Într-o caldă şi fericită atmosferă,
Încă îmi răsună în minte
Dorinţele de la cumpăna dintre ani:
"Doamne, să fim sănătoşi!"
"Să fie pace", "Să o ducem mai bine".
"Doamne ajută!"

poezie de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caligula

Marele împărat roman,
N-a fost tăcut, nici prea vocal...
Cu subalternii şi animalele uman,
Şi-a desemnat consul propriul cal.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care a rămas demnitar din "epoca de aur"

Şi-a făcut şi el un rost
Dacă tot avu din ce:
O căsuţă cât a fost,
Şapte vile-acum când e...

epigramă de Nichi Ursei din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expert

S-a vândut totul de pe sol
Şi totul ce-a fost în subsol,
Ne-a mai rămas doar aerul suport...
Şi el se cam pretează la export.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau în fiecare zi, niciodată la trei zile.

aforism de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Zace în acest mormânt
Unul, fost gestionar;
Lipsa lui de pe pământ
Nu-i o lipsă-n inventar.

epitaf epigramatic de Gheorghe Grosu din Când pleaca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare pe pământ

Petale, spini, sincer nu ştiu,
Sufletele se transformă în beton,
Sărutul tău e pierdut în deşert...
Te văd, nu eşti, te simt,
Poveşti aş scrie,
Dacă tu ai... crede.
Odată un înger a vrut suspans,
Şi-a tăiat aripile şi a venit pe
Pământ.
În cădere liberă a spus:
Vreau să trăiesc!
El a ajuns pe pământ
Şi a rămas nemuritor.
Singura lui căldură venea de la soare
Iar noaptea părea
Un iad puţin mai cald.
Aripile lui au rămas în cer
Şi au găsit o altă pereche de aripi
Alături de care să zboare
Prin nori, furtună şi cer senin
Ştiind că odată
Vor deveni pământ împreună....
Eu nu sunt înger, nu am aripi,
Vreau doar să fii
Soarele meu pe pământ!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salubritate

Şi noi aşa ne-am învăţat,
Să fim salubri şi cuminţi,
Să facem, zi de zi, curat,
Şi de gunoi, şi de părinţi.

Acum, când este cel mai greu,
Mă mir că încă pot striga:
Acest mormânt e tatăl meu,
Acest mormânt e mama mea.

Eu port stigmatul marii vini
Şi semnul marelui păcat,
Că, în pământ, ca pe străini,
I-am dus, şi-acolo i-am lăsat.

Eu carne sunt din carnea lor
Ei carne sunt în carnea mea,
Atuncea când o fi să mor
Asemeni mă vor lepăda.

Ca o grămadă de gunoi
Şi ca un coş de haine vechi,
Sunt aruncate dintre noi,
Aceste tragice perechi.

Civilizaţie de soi
În cel mai ordinar limbaj,
Salubritate şi gunoi
Şi javre la ecarisaj.

Gunoi voi fi, curând, şi eu,
Copiii mă vor mătura,
Acest mormânt e tatăl meu,
Acest mormânt e mama mea.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mircea Ursei şi doctorul chirurg Ştefan Marinescu

Pacienţii, spre fericirea lor,
Unii se cam deosebesc,
Din operaţie nu mor,
Dar nici prea bine nu trăiesc!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele în care nu lucrezi, nu sunt cele mai plăcute zile.

aforism de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Doarme aici şi nu e trist,
Mircea, fost epigramist,
Alăturat, o veşnicie,
De adorata lui soţie.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea socrului

Printre acei care au luat parte
La mormânt, a dat o ploaie,
Soacra, personaj aparte,
S-a comportat ca o VI-OAIE.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.

Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.

Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.

Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.

Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.

Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.

poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!