* * *

În satul Cuvintelor,
deseori,
e răscoală.

E răscoala
cuvintelor
pentru hectare de hârtie
sau
pentru neveste-poezie,
de o frumuseţe rară.

Cartea
e o moşie
pentru care s-a vărsat
de veacuri
mult
sânge
de cerneală.

Câte un Poem de Neam Bun
face pace
şi împarte
hectare de hârtie,
cerând, în schimb,
pe mai departe,
din avuţie

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În satul Cuvintelor,
deseori,
e răscoală.

E răscoala
cuvintelor
pentru hectare de hârtie
sau
pentru neveste-poezie,
de o frumuseţe rară.

Cartea
e o moşie
pentru care s-a vărsat
de veacuri
mult
sânge
de cerneală.

Câte un Poem de Neam Bun
face pace
şi împarte
hectare de hârtie,
cerând, în schimb,
pe mai departe,
din avuţie

- moşierului, Poetului -

să-i fie nevastă
orice copilă-i place:
şi să fie
cea mai frumoasă,
cea mai plăpândă
fecioară,
mezina –
curată,
ca lacrima:

Poezia.

poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am creat un Sat al Cuvintelor. Un Sat care există o dată la o sută de ani. Un Sat, în care Poeţii cotropesc alte sate întregi de cuvinte, în căutarea Poetei. Un sat, în care Poeziile complotează cu Poetele împotriva Poeţilor. Este satul în care se varsă mult sânge de cerneală pe hectarele de hârtie. Un sat, moşierul căruia este Poetul. E un sat în care se ţin ceremonii la naşterea fiecărei noi poezii.

Doina Postolachia în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi mulţumesc hârtiei

pentru gravitaţia pe care o are
Şi pentru care
nu se desprind
şi nu cad
cuvintele.
Nici literele nu se împrăştie
pe jos, să le călcăm în picioare.

Îi mulţumesc veiozei
care luminează ca un soare
şi încălzeşte consoanele
să încolţească
în vocale.

Le mulţumesc acestor taste.
Sunt cele mai rapide ţestoase.

Îi mulţumesc nesomnului
care îmi adună puterile
pentru a doua zi.

Le mulţumesc ochilor mei.
Pentru albastrul din care au aşternut
şi peste Satul Cuvintelor.

Cerul Cuvintelor –
albastrul ochilor mei.

Şi mai mulţumesc
ochilor tăi.

Pentru răbdare.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poeziile
complotează cu Poetele

Împotriva Poeţilor.

Îi înşeală cu câte un sens
mai tânăr.
Mai generos.

Mai nou.

Nou-venit
în satul lor.

Satul Cuvintelor.

Acelaşi,
în care s-a născut
Veşnicia.

poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

A începe să scrii o poezie
e ca şi cum ai flirta
cu o femeie.

Poeţii
iubesc poeziile capricioase,
Pentru că au ocazia
să se îngrijească, mai mult,
de ele.

Să le intre în voie.
Să le dăruiască
bijuterii de metafore
frumoase,
să le împodobească zâmbetul.

O poezie frumoasă
e ca o femeie:

Nu cedează uşor
seducţiei sensurilor.

Ea
îşi alege singură
Poetul
pe care să-l iubească.

Poeziile
complotează cu Poetele

Împotriva Poeţilor.

Îi înşeală cu câte un sens
mai tânăr.
Mai generos.

Mai nou.

Nou-venit
în satul lor.

Satul Cuvintelor.

Acelaşi,
în care s-a născut
Veşnicia.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

A scrie
e ca şi cum ai dona sânge.

Poate
chiar ajută pe cineva.
Poate cuvintele mele
sunt vitale
cuiva.

Poate
cuvintele mele
restabilesc pulsul
credinţei tale.

Credinţa într-o nouă, mai bună,
Lume a Cuvintelor.

Sau, poate,
pur şi simplu...,
e nostalgia neîntoarcerii
dincoace de origini.

Să laşi o parte din tine
mumifiată în pânze de hârtie.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

***(un fir de sânge care se strecoară în tihna cuvintelor)

un fir de sînge care se strecoară în tihna cuvintelor
un fir se sînge insinuant şi pervers acela eşti tu care
curgi dimpreună cu propriile-ţi cuvinte
din zori înspre capătul zilei
te strecori ca un zmeu jucăuş minunat colorat numai bun pentru
o adunătură de gură-cască (ia-le ochii şi
călăuzeşte-i uşurel spre buza prăpastiei)
într-o zi însă firul acela de sînge ar putea face
pentru cineva anume o demonstraţie de
fluviu artezian

poezie de Horaţiu Ioan Laşcu din Înălţarea (1994)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni, dar absolut nimeni nu poate măsura câte lacrimi şi câte zâmbete adună un scriitor într-un pix, înainte de a-l umple cu cerneală şi a începe să scrie, pentru ca mai apoi să reuşească să însufleţească o coală albă de hârtie...

citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi moi pana

Îmi moi pana-n călimară
Şi pe-un petic de hârtie,
Iarăşi într-o rimă rară,
Îţi mai scriu o poezie.

Picurând printre versuri
Lacrimi, câte două-trei,
Ca din mii de înţelesuri,
Tu să înţelegi ce vrei.

Universul pe hârtie
Îl transpun, ţi-l dăruiesc,
Într-o dulce poezie,
Să-nţelegi cât te iubesc.

Îmi moi pana-n călimară
Şi pe-un petic de hârtie,
Iarăşi într-o rimă rară,
Îţi mai scriu o poezie.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice interlocutor este un Maestru din Cotidian. Pentru că i te adresezi ca şi Bătrânilor. Pentru că le pui întrebări la care se vei găsi mereu câte un răspuns sau măcar o jumătate de răspuns. Ascultăndu-te, interlocutorul mai face încă un lucru minunat: el îţi oferă şansa de a înţelege că nu trebuie să cauţi lucrurile frumoase, pentru a le povesti. Ajunge, doar, să le povesteşti frumos.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârtie

S-a anunţat, cred, la apocalipsă,
Nu ţin bine minte,
Că un mare uragan de hârtie
Se apropie din direcţia N-V
Şi din toate direcţiile.

Uraganul va pustii totul în calea sa,
Prefâcând totul în hârtie.

Copacii se vor transforma în hârtie,
Animalele în hârtie,
Aurul în hârtie.

Oamenii vor ţipa de groază,
Şi ţipetele lor
Vor deveni pe loc şerpi de hârtie,
Şi apoi ei înşişi se vor desface hârtie:
Hârtie de împachetat, hârtie de plicuri,
Hârtie de saci, hârtie de biblie,
Hârtie de ţigarete.
Şi mai ales ziare.

Unii vor deveni articole de fond,
Alţii vor intra în problemele
Industriale ori agrare,
Alţii vor trece la pagina externă.
Scriitori care nu s-au ratat încă,
Din lipsă de spaţiu,

Se vor rata în primii cinci cuadraţi.
Ca să mai lungim vorba:
Va un uragan şi o hârtie
Mondială.

Şi la urmă,
Scos din răbdări,
Se va căsca pământul.
Va înghiţi cu poftă totul
Şi se va şterge la gură
Cu oamenii care s-au transformat
În şerveţele.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii de geniu dispreţuiesc clipa. Pentru că îi aşteaptă hectare întregi de eternitate.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care se nasc bolnăvicioşi sau capătă o boală incurabilă sunt oamenii care au resurse de o bogăţie interioară rară. Iar însemnul destinului e tocmai acea neputinţă a corpului, care îi somează să petreacă mai mult timp cu ei înşişi, pentru a accede la resursele interioare de bogăţie şi a le valorifica.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem prebalcanic

La apus de Bucureşti
frumoasă mai eşti
întinsă câmpie,
cu plopi rari
cu grâu mult
şi cu dughie,
iar la şapte seara cu marele foc al asfinţitului.

Frumoasă mai eşti
şi mult te iubesc.

Între hotarele tale mereu mă trezesc
în ovăz şi trifoi
până la Ciorogârla,
în orz şi porumb
până la Tântava.

Şi mai departe până întâlnesc Argeşul şi-l salut.

O, întinsă câmpie
toate satele ţi le ştiu
drumurilor tale le sunt muşteriu
aşa cum se duc departe, spre apus
şi sufletul meu cu ele e dus
departe de tot, spre Turnu Măgurele.

Acolo, frumoasă şi gătită cu mărgele
e iubita mea din Balcani
fată de douăzeci de ani.

Dar e departe de mine, aproape de marele fluviu
departe de mine, lângă Munţii Balcani
şi-atât o iubesc, şi-atât de dor mi-e de ea
că dacă Dunărea ar fi cerneală şi marea hârtie
tot nu mi-ar ajunge pentru a-i scrie.

La apus de Bucureşti
frumoasă mai eşti
întinsă câmpie.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a îngrădit mii de hectare de pădure, dar n-a reuşit să împiedice cucul să cânte şi pentru mine.

aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doamne,

ajută-mă să îmi păstrez sensul
pe care mi l-ai dat TU.

Păzeşte-mă de subînţelesuri.

Protejează-mi surorile sinonime,
înmulţeşte-le neamul.
Şi iartă-mi fraţii antonimi.

Învaţă-mă să păstrez, curată,
Poezia din mine.
Sufletul meu.

Îi iert pe strămoşii mei, care au rănit,
care au urât
şi care au rămas, în amintirea altora,
cuvinte de neiertat.

Şi mă mai rog pentru urmaşii mei:
cuvinte nenăscute încă
ajutate să fie
să-şi accepte viaţa pe hârtie
şi să aducă împlinire
celei
care le va scrie.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii tac pentru că visează o elocinţă mai profundă decât a cuvintelor. În schimb, alţii tac pentru că nu mai vor să spună nimic. Pentru că nu mai cred în nimic. Nu mai cred în dragoste şi se hotărăsc să nu-i mai pronunţe numele, nu mai cred în fericire şi se hotărăsc să uite de ea.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas de veacuri

Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Ţara Românească ce-i de-un neam - şi este una.

tristih de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de Patriotism - Revista Constelaţii Diamantine, martie 2018
Adăugat de Gigi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felix Schmidt

Era o căsuţă cu doar două camere,
Aproape-o căsuţă-jucărie pentru copii –
Cu numai două hectare de pământ în jur;
Şi eu aveam mulţi copii de hrănit,
De îmbrăcat şi de ţinut la şcoală, iar soţia era bolnavă
Din pricina multor sarcini.
Într-o zi, a venit avocatul Whitney
Şi mi-a arătat cum Christian Dallman,
Care era proprietar peste o mie două sute de hectare,
Cumpărase şi pe cele treizeci şi două de lângă mine
În anul o mie opt sute şaptezeci şi unu
Pentru unsprezece dolari, la o licitaţie de vânzare a taxelor neplătite,
Într-o perioadă în care tata zăcea pe moarte.
Pentru a-mi afla dreptatea am mers în instanţa de judecată.
Dar când a venit vorba de dovezi,
Un topograf de la cadastru a arătat clar ca lumina zilei
Că actul fiscal al lui Dallman acoperea şi terenul meu,
Inclusiv căsuţa cu două camere.
Primisem ceea ce meritam pentru că agitasem lucrurile.
Am pierdut procesul şi am pierdut şi pământul.
Am părăsit tribunalul şi-am început să muncesc
Ca arendaş al lui Christian Dallman.

epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi mă întreabă dacă în era revoluţiei digitale, va supravieţui cartea sau va dispărea? Răspunsul este da, cartea va rezista. De ce?

Oamenii preferă şi astăzi cărţile tipărite pe hârtie pentru că le pot împrumuta sau le pot da, ca orice alt obiect. Este un sentiment de satisfacţie estetică care continuă să fie relevant din punct de vedere cultural.

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de Filip Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!