Metafizica în cercuri

Deschide poarta verilor
Palmele ude fă-le izvoare
Lasă greierii să cânte
Şi fluturii să zboare
Pune metafizica în cercuri
Dând nemurirea păsărilor
Nu te teme de gânduri
Păstrează libertatea
Pământului de sub tălpi
Adună diamante din rouă
Respiră aspiraţii
Închizând poarta ignoranţei
Fără a întreba pe nimeni
De ce?

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă

Poarta sărutului, străpunsă
de adâncul somn al nopţii,
se strecoară în poarta versului,
dezmierdând somnul cu poarta iubirii
ce deschide labirintul seducător al necunoscutului,
poarta sărutului, coroana drumeţiilor celeste,
portretul vieţii este veşnicia,
poarta sărutului, dragoste eternă
pornită din poarta neschimbată
a simbolului puterii pragului!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta epigramei

Ieşind pilit din fundul cramei,
Un bard haios, cu ochii-n rouă,
Privea la poarta epigramei,
Ca ştim noi ce... la poarta nouă.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ni se va deschide poarta împăraţiei cerurilor dacă n-am bătut la poarta virtuţilor.

citat din Sfântul Maxim Mărturisitorul
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino la mine

Eu sunt Iubitul tău,
vino lângă mine,
Voi deschide poarta
pentru iubirea ta!

Vino, aşează-te lângă mine,
vom fi vecini cu stelele!

Te ascunzi de atât de mult timp,
scufundându-te neîncetat
în marea Iubirii mele!

Chiar şi aşa ai fost neîncetat
legată de mine,
Fie ascunsă, fie revelată,
în lumea cunoscută
şi în cea nemanifestată.

Eu sunt însăşi viaţa!
Ai fost o prizonieră a unui mic lac,
eu sunt oceanul
şi valurile sale tumultoase.
Vino, contopeşte-te cu mine!

Părăseşte această lume a ignoranţei,
Fii cu mine!
Voi deschide poarta
pentru Iubirea ta!

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA POARTA NOPŢII

La poarta nopţii dacă iele bat,
Rămâi, în visul tău, de Cer legat
Şi nu răspunde la chemarea lor,
Cât Cerul nu-ţi dă aripi pentru zbor!

La poarta nopţii, chiar de-ar bate-acum,
Trei magi porniţi dup-a lor stea la drum,
Rămâi în visul tău ocrotitor
Că Domnul nu te vrea în timpul lor!

La poarta nopţii dacă va suna,
Din trâmbiţă, un înger dintr-o stea,
Atunci, deschide poarta către Cer,
Că nu te vrea pierdut blândul Oier;

Luminii, ochiul să-i deschizi mereu
Şi-n somn, de-auzi un glas de Dumnezeu,
În cântecu-nvierilor din zori,
Pe care îl aduc privighetori!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renasc

renasc odată cu renaşterea ta –
un rod pe ram,
un fruct în pârgă,
o sămânţă,
pumnul de cenuşă răsădit pe drum
atât,
aş vrea să fiu prinos
Cunoaşterii- Cuvântul,
cuvântul nerostit în pripă,

tu, în drumul tău,
lasă păsările călătoare,
lasă-le să zboare,
lasă-le să zboare...

ţi-e sufletul îmbobocit
de soare,
lumină,
iubire şi credinţă,
lasă păsările călătoare să zboare,
lasă-le să zboare...

iar, în cele din urmă
fi-voi Cuvântul Cunoaşterii Tale.
te rog,
nu frânge zborul păsărilor călătoare,
lasă-le să zboare,
lasă-le să zboare...
să zboare...

STelu Pop

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta trăirii

Prin poarta priviri noastre
Intrăm in Rai sau Paradis
Sau în spaţiul lor interzis
Dintre gânduri alb şi negre
În fante curcubeu avatare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La porţile Raiului

Morţi cu degete de ceară
Bat la porţile din rai,
Am venit şi noi de-aseară...
Sfinte Petre ce mai stai?

Vino şi deschide poarta
Suntem cam nedumeriţi
Că şi-aici avem tot soarta
De-a rămâne prea smeriţi?!

De baţi ţi se va deschide
Spune cel precept creştin
Noi, fiind sătuli de pilde
Osul vrem să-l odihnim.

C-am trăit degeaba-n lume
Şi am fost o viaţă orbi
Azi, fi'nd dezlegaţi de nume
Nu mai vrem ca să fim robi.

Dar deschide poarta sfinte
Şi-nţelege, de ce taci?
Caron ne-a lăsat la punte
Fără bruma de pitaci.

Morţi cu degete de ceară
Trec alăturea-n infern
Unde dracii ca la moară
Chiar fără pitaci... îi cern!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta nouă

La poarta U. E. stau cam trist
Şi mă gândsc ca un viţel
Cum am să pot eu să subzist
Cu licuriciul mititel?

epigramă de Iconiţa Octavia Micu din Satiricon (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aşteptam, iubito...

Am bătut încet la poarta păcatului
Proprietarul m-a privit zâmbind
Trecându-şi lin degetele
Peste harpa sufletului meu
Speriat şi îngheţat de uitare
Te aşteptam!
Ştiam ca trebuie să apari AZI
Te-am aşteptat şi ieri
Şi azi şi mâine te-aş fi aşteptat
Dar Azi simţem că tu vei fi aici
Iar eu voi cădea trăznit în braţele tale...
Dacă m-ai privi în adâncul ochilor
Ai vedea în ei fluturii mei de rubin
Ce te-ar zăpăcii atat de tare
Încât ai uita că eşti la poarta păcatului
Te aşteptam!
În braţele mele păcatul va fi dulce
Te vei desface ca o floare de vişin
Şi vei lăsa ca fluturii mei
Să-ţi guste seva buzelor tremurânde
De atâtea nelinişti
Te aşteptam iubita mea
La poarta păcatului dulce
Ştiam că Azi vei veni...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarba crudă-
diamante de rouă
strivite sub tălpi.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (14 iunie 2019)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine(va) mi-a amanetat cerul...

zărilor brodate
de poala nopţilor
le privesc uneori
zâmbetul foşnind

cu mâini empirice
revărsatul de zori
mângâie pronia
pământului

înspicând distanţe
sub tiara dimineţilor
la poarta Cuvântului
sufletul meu respiră

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta sufletului

m-am descălţat de gânduri la poarta sufletului
să nu murdăresc surâsul luminii
da, sunt un păcătos
în astă lume beată
pe tălpi adunasem tăceri
culese din ancestrale dureri
eram aici şi dincolo
pe ţărmul zbuciumat al sufletelor moarte
între mare şi cer
ape se zvârcoleau haotic în zare
pe sub pleoape curgeau amintiri
de ieri, de nicăieri
uneori pictam alte gânduri în casa cerului
între iertare şi păcat
mă crezi, mă ierţi...
poate azi, nu sunt acel ce sunt
rostogolit printre stânci
între alge şi scoici
mă întreb, de mii de ani...
offf, am uitat întrebarea
da, sunt uituc, şi...
rămân aici,
unde nu sunt
decât o vorbă irosită în vânt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre gânduri hoinare

mă pierd în gânduri frenetice, hoinare
curioasă bat la poarta universului magic
mă scald în lumina din raze de soare
ridic în slavă timpul când nu este tragic.

zburd cu fluturii printre suave flori
natura îmi este aproape de suflet
îmbrăţişez cu drag prietenii arbori
un curcubeu de vrajă vibrează în sunet.

recunosc pretutindeni iubirea sublimă
în picuri de rouă se scaldă visul meu
îngerii bucuriei clipele îmi animă
primesc compasiune de la Dumnezeu.

o muzică divină pulsează în inimă
mă-nclin în faţa vieţii iubind-o mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de sfârşit

Dincolo de sfârşit
O poarta se arta
Şi se deschide ca un drum
Fără sfârşit,
Şi fără margini.

Şi fără ruga implorare
Nu poţi intra,
Nu poţi deschide
O uşă a umbrelor tăcute
În ceasul de apoi al morţii.

poezie de Alexandru-Eusebiu Ciobanu din ziarul Ziarul de Vrancea (15 iunie 2016)
Adăugat de Alexandru-Eusebiu Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii

Ştii?
Uneori cred
Că mă iubeşti
Că am şi eu
Un loc al meu
Fie cât de mic
În inima ta
Sper adeseori
Lucruri de care
Îmi este frică
Şi mă dor în adânc
Dar le chem
Le aştept
Şi le răspund.

Ştii?
Mi se lasă uneori
Printre gânduri
Un nor ce îmi
Întunecă privirea
Cu o ceaţă gri
În care mă pierd
Şi mă rătăcesc
Până mă cuprinde
Oboseala
Şi nostalgia ploilor
Ce mă îndeamnă
A te iubi fără sfârşit

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta sufletului

De-aş putea rupe tăcerea dintre noi!
Dar cum să ceri iernii flori de mai?
Mă prinde tristeţea şi-n taină contemplu...
Aripi albe, mari se desfac -
Poarta sufletului se deschide...
Sunt furtună, sunt ploaie, sunt soare!

poezie de Viorica Sălăjeanu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată, deschide-mi poarta

Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam şi Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Şi plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig şi bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!

poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta şi cheia

Poarta către lume,
Sigur e femeia;
Însă, fără glume,
La bărbat e... cheia.

epigramă de Marius Coge din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

E septembrie şi vara plânge-n zori cu diamante,
Cu bobiţe mici de rouă şi se-ndreaptă spre apus,
Cântă păsări migratoare în acorduri disonante,
Mierla şi privighetoarea au plecat spre sud... s-au dus...

Se mai zbat prin crizanteme fluturii cu praf de stele,
Tot mai rar susţin concerte greierii îmbracaţi în frac,
Zboară penele din cuibul părăsit de rândunele,
Şi o vrabie se-agită gureşă şi fără trac.

Toamna-şi pune şevaletul pe cărările din codru
Şi pe frunzele adormite ea pictează în culori,
Doar un brad veghează-n mijloc, verde ca smaraldul, mândru
Şi cu vârful se înalţă printre cariere de nori.

Vântu-n trecere grăbită smulge frunze de pe ramuri
Şi le-aşterne pe cărare pe sub paşii mei covor,
Norii plumburii se-adună şi cu stropi mi-aruncă-n geamuri
Când se scurge vara-n toamnă lunecând încetişor...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!