
Trupul se întoarce în cuvânt, sufletul... în tăcere. Unul devine logos, celălalt se liniștește.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare

Întrupare pe de rost
Domnule ești nebun
iar
ți-ai dat
sufletul la maximum
Da' de unde
dintr-un cuvânt
trupul
răspunde
Da' de unde
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un clopot întors pe dos: tot ce mă rănește devine tăcere... refulată.
aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul are aripi de lacrimi: zboară de la un ochi la celălalt!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

***
Conectați
la
aceeași
istorie
Politica
face
diferența
Unul
spune adevărul
Celălalt
îl
trăiește
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (2 decembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârtie spre poezie
Iar
pun
mâna
pe
cuvânt
Să
mă
joc
de-a
iarna
Restu-i
tăcere
(Vorba
tatălui
meu
Shakespeare)
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1 februarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea din urmă dezamăgire
Din cuvânt
te-ai născut
în cuvânt
te vei întoarce
Căci ale tale
sunt
și tăcerea
și necuvântul
și cântarea
În numele
lui Eminescu
și al Veronicăi Micle
și al poezie lor
de dragoste
Până la
cea din urmă
postumă
ÎNAINTE
Să eliberăm
tăcerea
din
cuvinte
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Știu: nu orice cuvânt/sintagmă are acoperire în aurul semantic al adevărului. Dar câte-o literă e ruptă din trupul meu!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Controversat și hulit, ca și fiul risipitor, sufletul se întoarce acasă: desculț și cu mâinile arse de stele. Căzătoare!
aforism de Costel Zăgan (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lacrima devine albastră, avem sufletul deja plin cu îngeri!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (28 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Din aceeași pricină, sufletul arde ca o flacără, iar trupul ajunge cenușă.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (3 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele oglinzii îți scot trupul la suprafață: dar sufletul unde-a rămas?
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu dalta zorilor iubito
Ți-am sculptat în bob de rouă
sufletul și trupul pe din două
poezie de Costel Zăgan din Distihuri rebele (17 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Relativ
Grăbitul pas p-un colț de paradis,
pe celălalt cu mine mă împac,
un orologiu parcă amuțit
și părăsit pe-o margine de veac.
Dintr-un cuvânt clepsidra se întoarce
și acel cuvânt se cheamă Dumnezeu
ce-mi dăltuiește trupul meu din astre
și peste toate cele... Eva, "Eul" meu.
Din când în când atingem apogeul
, și ne întoarcem la minus infinit,
abia în punctul zero apare curcubeul,
firescul întrebării... oare am trăit?...
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul și trupul: două necunoscute, în ecuația numită viață. Oare, chiar Dumnezeu să fie soluția?
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia performanței
Citiți performanța se măsoară și-n cuvinte
Omul se mai poticnește de-un cuvânt
de-o tăcere
de-o singurătate
Numai capodopera străbate veacurile
ca un Făt-Frumos
basmele și copilăria
centrul de greutate al condiției umane
De pildă când citesc redevin copil
Cărțile sunt jucăriile mele preferate
Mama-i biblioteca
Iată joc șotron
cu marii clasici ai literaturii române
Eminescu Creangă Caragiale Slavici
și
costel zăgan
Stop joc
vine proful
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb și negru în rasismul sentimentelor
Târziu oamenii încearcă
pe același drum să ducă
și trupul,... și sufletul
ca doi necunoscuți
ce par că se cunosc
unul alb și unul negru..
Voind să-și găsească
un nou destin
fugăriți de soartă..
Trupul acum alb,
albit de nea de iluzii..
Sufletul negru,
întunecat de uitări
în mucegăite trăiri
când trupul era mândru
să răspundă
la conversații
Ca doi chiriași
în aceeași casă
trecând unul
pe lângă altul
cu orare diferite
trupul cu a lui noapte
sufletul cu a lui căutare
de zile senine...
Mergând acum
pe un tărâm
dominat de rasismul
sentimentelor
a celor trupești
față de cele sufletești
unde târziu
își dau seama
că sunt unul
și aceleași
neputând fii
despărțiți
în casa
cu două camere
clepsidră timpului
cu sufletul curgând în sus
și trupul scurgându-se
întâlnindu-se
doar
la mijlocul
clepsidrei
cu nisip negru sus
de vid ce se vrea
luminat de suflet
și nisip alb jos
ars de trup
os cu os...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Declarație de dor nebun
Nu te mai iubesc pe tine
cu sufletul eu am ce am
și dacă tac răsar rubine
primavara florilor pe ram
Cu sufletul eu am ce am
că trupul e fata morgana
în mâna ta eu înfloream
de setea ta se umple cana
Că trupul e fata morgana
și dacă taci răsar rubine
leacul meu și tot tu rana
nu te mai iubesc pe tine
Cu sufletul eu am ce am
leacule din neam în neam
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 februarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă bis
Toamnă fără de hotar
cât mi-e sufletul amar
trupul totuși ce bucluc
tot pe frunze o să-l duc
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (21 noiembrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonieri de război
dacă viața e o luptă, cu siguranță că moartea e victoria finală...
ai grijă ce îți dorești pentru că dorințele se împlinesc mai mereu
și îmi doream puterea cuvântului, cu toată inima, cu tot sufletul și cu tot cugetul
iar cuvântul mă trecea prag după prag și spaimă după spaimă
până la esență, până spre tăcerea absolută
dar eu știam că absolutul nu există
așa că încă mai găseam sunete
și mă spălam în lumină
dar lupta continuă
ducându-mă tot mai departe
zi după zi, cuvânt după cuvânt, tăcere după tăcere
uneori simt că am obosit, simt dulceața abandonului, dar nu...
timpul nu și-a spus ultimul cuvânt
și lupta continuă...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint de probă
Trupul
O
viață
întreagă
Sufletul
î(ș)i
caută
centrul
Însă
centrul
rămâne
mereu
Afară
O
fi
moartea
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (17 iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!