Enoriaşul: Părinte, iartă-mă că am greşit. Ieri am dat cu maşina peste un politician.
Părintele: Fiule, aici trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele, nu să te lauzi.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preotul: Ce-mi băgaşi, fiule, în buzunar?
Enoriaşul: O bancnotă de 50, părinte...
Preotul: Ai, ai, ai... Apăi, de ce crezi tu, fiule, că-i zice sutană?

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un elev obraznic: Părinte, auzi ce spune domnul profesor de geografie: zice că pământul e rotund.
Părintele (supărat): O fi şi rotund, cum a vrut Dumnezeu să-l facă.
Elevul: Şi zice că e turtit la poli. De ce-o fi turtit, părinte?
Părintele (plictisit): Ia, pentru păcatele noastre!

replici celebre din Şcoala română, scenariu de Ion Luca Caragiale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedania

Mărturisesc că am păcătuit!
Cu ce fiule?
Cu ce?
Mi-am aruncat în cer ochiul şi am vrut să sară de trei ori...
ştii părinte ca broasca să sară!
Şi fiule
şi!?
Şi s-a scufundat!
S-a scufundat!
Ca o piatră într-o piatră
Ca o fecioară în mama ei
Ca un cântec în urechile dimineţii...
Eşti iertat fiule!
Eşti iertat!
Cum adică părinte...?
Sunt iertat?
Dar mi-am aruncat ochiul în cer!
Şi am râs
Şi când plângeau norii le ştergeam lacrimile
cu pumnul...
Eşti iertat fiule!
În cer nu există ochi pentru ochiul tău.
În cer
există doar păcat pentru păcatul tău
şi acum sare a treia oară
ca o broască
de pe tine pe
Următorul!
...
Următorul!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă. mamă

Iartă-mă, mamă
Mamă, iartă-mă de toate
Ce eu le-am făcut,
Cu tandreţe şi cu şoapte
Alte gânduri am avut.
Refuzând a ta vorbă
Am avut mai multe rele
Iartă-mă de rog mamă
Şi ma rog eu pân' la stele.
Ştiu că nu te-am ascultat
Când îmi vorbeai adesea
-Ascultă Sorina acest sfat
Şi vei putea să treci de rele.
Iartă-mă mamă, am greşit
Că nu te-am ascultat la timp
Tu eşti cel mai scump prieten,
Cel mai scump cuvânt.
Aş da totul să mă ierţi,
Doar pe-o clipă să te-ascult
Mamă iartă-mă re rog
Pentru tot ce am făcut.

poezie de Gandrabur Sorina (4 noiembrie 2017)
Adăugat de Sorina Gandrabur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă ziuă de ieri

aşteaptă-mă ziuă de ieri
umbra ta o mai zăresc pe alei, pe un pisc,
pustnicul de azi se regăseşte doar în
singurătatea propriului abis

uită-mă ziuă de ieri
oricum mă-nvârt haotic pe o roată de lut
dacă azi sunt vântul tomnatec pe creastă
mâine voi fi adierea unui ultim salut

iartă-mă ziuă de ieri
nu ţi-am dat poate atât cât aş fi vrut
dar în mine vuiesc toţi salcâmii din vară
şi astăzi mi-e foarte demult

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enoriaşul: Părinte, e adevărat că dacă mi-aş lăsa toată averea de un milion de euro bisericii, voi nimeri în Rai?
Preotul: Ioane, nu pot să îţi garantez, dar merită să încerci!

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preotul: Ce trebuie să faceţi mai întâi ca să vi se ierte păcatele?
Bulă: Să păcătuim, domn' părinte.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui politician

Ai fost în vremea cea trecută
Un hârţogar ca orişicare,
Dar acum, nene, ai o burtă
De surpi maşina pe cărare.

epigramă de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

IARTA-MA !

Părinte ceresc mă iartă,
Am greşit, căci sunt un om
Chiar conştiinţa mea mă ceartă
Dar tu eşti mare şi eşti domn.

Sincer să fiu greşit am început,
Zi de zi încerc să nu greşesc
Privind la mine în trecut,
Iartă-mă te rog, mai îndrăznesc.

Greşelile au fost umane,
Altfel poate n-ar fi fost,
Greşesc doar suflete sărmane
Precum săracii mai ţin post.

Persist şi astăzi în greşeală
Îmi place tot ce-i pământesc,
Trăind în lumea mea reală
Cum aş putea să nu greşesc?

28 decembrie 2000 Moldova Veche

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbău (gâfâind): Tovarăşe căpitan! Permiteţi să informez...
Lupoi (afectat): Iar vrei să te spovedeşti, Limbău?
Limbău: Da, părinte!
Lupoi: O faci prea des...
Limbău: Lumea e plină de păcătoşi, iar eu le port păcatele! Tovarăşe căpitan! Sufletul meu e plin de informaţii... Am venit să-l descarc...
Lupoi: Descarcă, fiule...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am promis că într-o zi îmi voi face curăţenie în suflet. Am deschis ferestrele amintirilor sperând ca Lumina să cuprindă vântul schimbării într-o îmbrăţişare blândă. M-ai aşteptat clipe lungi şi ai zăcut gol şi însetat între zările mărginite de gânduri. Tu mi-ai fost îndrumător pe cărările vieţii, în lungul drum al împotrivirilor firii şi al neputinţei omeneşti. Alergam în voia ispitelor fără regrete, murdărindu-mi haina inimii cu toate păcatele lumii. Iartă-mă! Iartă-mă pentru cutezanţa de a Te alunga din sufletul meu, pentru binele pe care nu l-am făcut niciodată. Părinte Ceresc ajută-mă să păstrez în suflet Iubirea şi Bunătatea Ta!

Andreea Palasescu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dovedesc greşelile şi păcatele noastre? Dovedesc egoism... Astăzi Dumnezeu trebuie să ne trimită milă nesfârşită ca să ne curăţească.

Părintele Efrem Athonitul în Despre credinţă şi mântuire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul iertării

De crezi cumva că ţi-am greşit
C-o vorbă spusă în doi peri,
Oricând să ştii că-s pregătit
Să-ţi dau şi LUNA, de mi-o ceri!

O iau din cerul înlemnit
În aspre ierni ori blânde veri,
De crezi cumva că ţi-am greşit
C-o vorbă spusă în doi peri.

Îţi pun în părul despletit
Raze de LUNĂ, flori de meri,
Să-ţi dovedesc că te-am iubit,
Că te iubesc mai mult ca ieri...

Şi să mă ierţi că ţi-am greşit.

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare din nou vreau să-ţi cer

Iertare din nou vreau să-ţi cer
Într-un stil cu mult mai subţire,
Cu ochii şi mîna spre cer
Şi cu intonări de psaltire.

O, tu, frumoaso, de care-mi atîrnă
Viaţa-şi care-mi alungi
Din cale pe palida cîrnă,
Numai c-o rază din genele-ţi lungi,

Iartă-mă că plouă şi-i ceaţă,
Că oamenii-s răi, că pînea nu-i bună,
Că nu se găseşte nimica în piaţă,
Că, noaptea, nu-i lună.

Iartă-mă, scumpo, că te ador şi
Acum şi pururi, cu suflet curat,
Iartă-mă că apraope în fiece zi
Quod tentabam dicere versus erat.

Aş vrea să-ţi placă orice cuvînt
Ce ţi-l rostesc şi e de prisos ca
Să-ţi declar că vreau să-ţi şi cînt
Aria celebră din Tosca.

Iartă-mă de toate. Zîmbeşte şi spune
Ca să se facă brusc primăvară.
Şi ca să vezi o minune:
Cum mă sui pe-un curcubeu ca pe-o scară.

poezie clasică de Mihail Sadoveanu din Daim (1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frankie: Părinte, a fost o slujbă minunată... am plâns.
Părintele Horvak: Ce te nelinişteşte săptămâna asta?
Frankie: Ah, acelaşi lucru, un singur Dumnezeu sau Treimea...
Părintele Horvak: Frankie, majoritatea oamenilor îşi dau seama de la grădiniţă că e vorba de credinţă.
Frankie: Ca nişte cereale toate băgate în aceeaşi cutie?
Părintele Horvak: Stai în faţa bisericii mele şi-L compari pe Dumnezeu cu cerealele la cutie?

replici din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă...

Iartă-mă că m-am crezut stăpână,
Iartă-mă, c-am fost atât de rea
Iartă-mă, despovărează-mi mâna
Ca să pot să Te adun în ea.
Iartă-mă, despovărează-mi mintea
Să Te-adun acolo în cuvânt
Să mă plec umilă înaintea
Celui care-a fost şi este sfânt.

Iartă-mă, despovărează-mi gura
Să Te-adun în cântece mereu
Sufletul mi-l iartă şi făptura
Iart-o, Doamne, Dumnezeul meu.

Iartă-mă acum, despovărează
Inima şi tot ce azi însemn
Golgota e-n mine şi veghează...
Iartă-mă că Te-am ucis pe lemn...

Iartă-mă, am pus să Te omoare
Şi despovărează-mi mâna mea...
Te-am lovit, Isuse şi mă doare...
Iartă-mă c-am fost atât de rea...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarta-ma

Iartă-mă
se zbat aripi în mine
ca într-o colivie.
Iartă-mă
se prăbuşesc trepte în mine
ca într-o mină.
Iartă-mă
mi-e irisul transparent
ca o lentilă.
Iartă-mă
mi-e surd ecoul
ca pe o stradă aglomerată.
Iartă-mă
e plină de riduri
foaia pe care scriu,
de ele se împiedică griful
şi se rupe.
Iartă-mă
mi-e pustie colivia...

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte învăţături ale cuiva către fiul său

I

Fiule, stinge lumina când dormi, iar dacă luna te
bate, scoate-i cu mâna — dreapta umbra de sub pernă.
Nu te răsuci mult. Dacă e să-ţi amorţească ceva,
oricum îţi amorţeşte.
Dacă dormi dus şi cu vise ; - coşmarul tău e viaţa
mea. Nu încerca să fii cuviincios când dormi, fiule,
încearcă să nu visezi.

ÎI

Cel mai mult, fiule, eu nu am iubit-o pe mama ta.
A iubi nu înseamnă a suge lapte, fiule. A iubi nu înseamnă a fi fericit, fiule.
Noi doi, uită-te şi tu la noi, ne asemănăm numai
prin faptul că ne sărutăm. Aerul care iese din tine intră
în mine. Să facem economie de aer, fiule, şi risipă de timp.

III

Tu ai să pleci şi ai să mă părăseşti şi o să ţi se
facă dor şi o să te reîntorci.
De căldura mea o să ţi se facă dor şi de răceală
ta o să ţi se facă piatră.

IV

Atâta, fiule, îţi zic, caută şi tu de spune străinilor
că eşti rudă cu firul ierbii verzi, nepot de ciocârlie
şi văr primar cu ciupercile. Nu te simţi străin oriunde
ai fi! Eu, tatăl tău, pretutindenea sunt risipit şi bag
rubedenie sub formă razei între tine şi stea.

V

Fiule, să nu-ţi pese prea tare de maică-ta. Să ştii,
fiule, că ea, aidoma norilor care plouă şi aidoma vedeniilor
colorate de la pol, a fost fericită să se schimbe născându-te.

VI

Nu te sfii să-ţi mărturiseşti ţie însuţi, fiule,
propria ta nemernicie ; - şi nu te sfii să te miri că exişti
şi să binecuvântezi pentru aceasta tot ceea ce ţi se pare ţie a-ţi fi timp.

VII

Însoţeşte-te şi caută să uiţi.

VIII

Nu ridica privire la cer pentru că s-ar putea dintr-o
săltare întâmplătoare să te spulberi.

IX

Mai aproape de tine în afară trupului tău este dragostea
mea.
Când eşti foarte obosit, culcă-te pe dânsa ca pe un
pat odihnitor şi înveseleşte-te cu melancolia pe care ţi-am
dăruit-o la naştere.

X

Fiule, eu te-am făcut pe tine să fii ; linişteşte-te
şi blând stai şi încearcă la rândul tău să nu mai faci pe
altcineva să fie.
Pe mine te poţi sprijini şi în mine poţi plînge.
Eu sunt mort când tu eşti viu.

XI

Fiule, dacă ai mâini ţine o mână în mâini iar dacă
ai ochi ţine un ochi în ochi. Nu te obosi prea mult, fiule,
murind.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să-ţi meargă bine, nu trebuie să te lauzi cu perechea, prietenii de lângă tine, veniturile încasate şi averile administrate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă că te-am iertat

Aduni rouă din ceaţa sufetului meu
Îţi dăruiesc zâmbete dimineaţa mereu
Şi sufletul îţi încălzesc doar eu
Iartă-mă iubire că te iubesc prea mult
Iartă-mă eu te-am iertat demult
Mă ocroteşti şi mă călăuzeşti
Eu te-am iertat pentru că te iubesc
Iartă-mă pe drumul drept şi bun
Eu ţi-am ieşit în cale fără să-ţi spun
Iubire iartă-mă din inimă că te-am iertat
Jurământul pe vecie
eu nu l-am încălcat
Cu iubire şi credinţă mi l-am respectat
Tu ai fost cel care fără voia ta poate
Ai trântit uşa şi ai plecat departe
În urma ta nori, ceaţă, rouă,
Potop şi ploaie, picuri de apă
Un lan de grâu copt a inundat
Iartă-mă iubire, eu te-am iertat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!