Credem în viaţă şi ne mândrim de realizările noastre, când de fapt ducem cu noi un rucsac gol pe care îl umplem din când în când cu frământările realităţii.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă (7 martie 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ţi-a spus că vii pe lume pentru a fi fericit? Când de fapt fericirea se află în interiorul sufletului care a căpătat drept la viaţă şi lumină.

Camelia Opriţa în Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexie

Va veni o zi când razele soarelui
se vor strecura în odaia ta.
Ţi se vor aşeza pe pernă iar
reflexia lor va străluci ca
ochii blânzi şi plini de iubire ai mamei.
O zi care îţi va aduce
mângâierea florilor ce n-au
înflorit în nopţile fără vise.
Iţi vor trezi pofta de viaţă,
în parfumul crud şi dulce al
iasomiei înflorite,
al florilor de câmp...
Şi un pui de vânt
ce-ţi răvăşeşte părul de pe frunte
când şi când.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme ai bani, nu ai nevoie de lume: lumea are nevoie de tine. Dar în lumea asta sunt şi oameni care nu se măsoară cu bani. Ei reprezintă adevărata lume de care ai nevoie atunci când ţi se clatină pământul de sub picioare.

camelia opriţa

Camelia Opriţa în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Mai bine să umplem cu flori
toate craterele vulcanilor,
să uităm morţii neîngropaţi
şi vântul să caute singur
ce mai e de găsit prin cenuşă,
mai bine să ne ducem departe de rănile noastre,
să nu regretăm nimic şi să cultivăm trandafiri,
mai bine să fixăm sărbătorile
în zile fără memorie,
mai bine să ducem ucigaşilor crini
şi să-i declarăm inocenţi,
mai bine să convingem fantomele
să ne lase în pace,
să ne ducem departe de rănile lor
şi cât mai discret,
să nu deranjăm cu tristeţile noastre pe nimeni,
înainte de a spune că toate acestea-s fireşti.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde este satul românesc? Unde e timpul devenirii noastre prin care strămoşii au construit cu migală veşnicia neamului?..
Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiţii care a fost binecuvântat de Dumnezeu?

Camelia Opriţa în Jurnal, Unde e timpul devenirii noastre prin care strămoşii au construit cu migală veşnicia neamului ?
Adăugat de Ioan Maria Elena D
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti...

Când iubeşti, simţi nevoia să te îndragosteşti
în fiecare zi de cer;
agăţi ploile
de flori inventate
din care să nu izbucnească niciodată singurătatea anotimpului.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (6 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti, devii veşnic într-un timp atât de comprimat, devii un principiu de viaţă.

Camelia Opriţa în Universul Iubirii (15 iunie 2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi aşa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creştinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi aşteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de a trăi constă în capacitatea de decizie care ne permite a alege când se cuvine să ne dominăm pasiunile şi să ne înclinăm în faţa realităţii şi când se cuvine să ne lăsăm în voia pasiunilor, răvzrătindu-ne împotriva realităţii.

Sigmund Freud în Viaţa mea şi psihanaliza (1928)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest moment când credem că ne odihnim, când creierul pluteşte, ştiţi, în somn, este de fapt un moment când aş putea fi foarte creativ într-un mod foarte ciudat şi necontrolat.

citat din Philippe Petit
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul unei cărţi asupra noastră este real doar atunci când simţim nevoia să-i împărtăşim intriga: să iubim când personajele iubesc, să plângem când eroii suferă sau mor.
Practic, dacă nu simţim toate acestea, poveştile rămân în starea lor latentă, adică litere moarte.
Cartea nu aparţine nimănui. Nici celui care a scris-o, nici celui care o citeşte sau o cântă.
Desigur că Cioran este Cioran. Apoi devine Camelia când Camelia îl citeşte. Ioan, Tudor sau Filip când este citit de aceştia.
Noi suntem povestea cărţii. Cartea suntem noi!
Când cineva îmi spune că îi place cartea mea şi mă întreabă dacă o poate cânta, este uimitor pentru mine. Un scriitor scrie pentru ca alţii să citească şi să lase o moştenire.

Tot ceea ce scriu aparţine oamenilor, eu sunt doar curatorul!

finalul de la Insomnii în alb-negru de Camelia Opriţa (2007)
Adăugat de Catalin Angelo Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţările sărace nu au nevoie de ajutorul străinilor - trebuie doar să se oprească sărăcirea acestora.
Până când nu luăm în considerare factorii structurali care cauzează sărăcia, arhitectura din spatele extracţiei şi acumulării de bogăţie, eforturile noastre de dezvoltare vor continua să eşueze, deceniu după deceniu.

Camelia Opriţa în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce îmi vei spune când te voi întreba despre inima ta?

Camelia Opriţa în În castelul regelui (22 februarie 2007)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea se va intoarce în matcă atunci când nu vor mai exista cifre care să redea gloria sintetică sufletului uman.

aforism de Camelia Opriţa (octombrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să cedăm, când credem că am pierdut. Nu trebuie să ne lăudăm, când credem că am câştigat. Trebuie însă să nu uităm că a crede nu înseamnă că poate fi şi adevărat. O cauză dreaptă nu poate fi împiedicată. Oamenii vieţuiesc între două extensii temporale ale unui punct, pe care noi o numim linia vieţii. Punctul vieţii noastre poate fi "mare", dacă îi considerăm şi pe ceilalţi ca şi cum am fi noi. Nu trebuie să facem din punctul vieţii noastre un punct întunecat pentru ceilalţi. Această întunecare va determina să ne ştergem existenţa vieţii, după ce am fost.

Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solidaritatea este vremea aceea când omul se reîntoarce la forma de om şi rămâne om până la moarte - aşa cum i-a fost dat să fie de către Cel de Sus.
Solidari, vieţuim armonios, dezvoltăm mediul în beneficiul tuturor fiinţelor pământului şi ale cerului în sânul naţiunii noastre cu rădăcini adânci.

Camelia Opriţa în citat din Zidul gândurilor, Uliţe şi oameni
Adăugat de Ioan Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritualitatea românească a fost instrumentul care a contribuit la formarea caracterului nostru. Reprezintă renaşterea noilor forţe, o adâncire a triumfului frumuseţii divine atunci când adevărata sa esenţă este păstrată intactă.
Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiţii care a fost binecuvântat de Dumnezeu? -

Camelia Opriţa în Jurnal, Unde e timpul devenirii noastre prin care strămoşii au construit cu migală veşnicia neamului ?
Adăugat de Ioan Maria Elena D
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, când te văd mă înclin în faţa ta şi a învăţăturilor tale.

citat din Camelia Opriţa (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram copilă, mama îmi asculta visul.

Camelia Opriţa în Universul Iubirii (19 octombrie 2009)
Adăugat de Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mori când nu mai există nimic pentru care să mori...

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!