
De zilele babei
Îmi zise-o babă șifonată
Atinsă de un menestrel
Pe vremea când eram eu fată
Și babele erau altfel!
epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Consolare... cu dichis
Pe vremea când era copilă,
Vai și amar, să-i plângi de milă,
Și-acum când este fată mare,
Tot vai și-amar, dar ce... picioare!...
epigramă de Gheorghe Gurău (aprilie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea, ca vremea...
Când plouă, afară, stau și ascult
Singur în casă, marele tumult
De "sus" cum se aud bubuituri...
Și... țipete, scandal, înjurături!...
epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Babele
Eu dacă AM o babă,
Nu-nseamnă că NU SUNT?
Celor ce mai întreabă,
Să știți că nu răspund!
Sunt mai plină de viață
Decât unii bărbați,
Care nimic nu-nvață
Și-s de tineri, blazați!
Iar de privești mai bine,
A babă, nici n-arăt;
Așa că, vezi de tine,
Cum te dai îndărăt!
Tinerețea cu care
Te împăunezi,
Într-o împrejurare...
Ești pus s-o demonstrezi!
Aviz celor ce n-au treabă
Și mă tot alintă "babă",
Un sfat pentru dumnealor:
Vadă-și de babele lor!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană
Se spune că
a fost unu Eminescu
pe vremea
când codrii erau
de aramă,
când Lacul...
când dorul
de mamă...
Se spune că
a fost unu Eminescu
când plopii
erau fără soț
pe afară,
când Vino iubito...
când dorul
de țară...
Se spune că
a fost unu Eminescu
pe când
Memento mori
îi venea în minte...
când O, rămâi
când dorul
de cuvinte...
Se spune că
a fost unu Eminescu
în anii cei grei
păstrat în parfumul
de tei!...
poezie de Gheorghe Gurău (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului. Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar această fată bună era horopsită și de sora cea de scoarță, și de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace și răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei.
Ion Creangă în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Babele
Critică orice de zor
Și-asta doar din cauză
Că-i trecută vremea lor
Și-s la menopauză.
epigramă de Ana Zegrean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecăreți la înălțime
Păsăsind în zori cabana
Au pornit spre Sfânta Ana
Partenere?... halbele
Și-au ajuns la... Babele!
epigramă de Gheorghe Gurău (iunie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorel Teodoreanu a spus: "Stimată Doamnă și distinsă/Când v-ați simțit profund atinsă/Erați călare sau întinsă?" Și o replică de azi:
La întrebare, Păstorel,
Sunt azi în stare să-ți răspund:
Nu stam întinsă, că de fel,
Când călăresc, o fac în fund!
epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vremuri...
Pe vremea când bărbații încă purtau costum,
Iar doamnele erau cu mult mai grațioase,
Când legea era lege, nu glumă, ca acum
Și exista respect și maniere frumoase!
Pe-atunci și primăvara, cu râsete duium,
Venea umplând de flori poiene mătăsoase,
Pe vremea când bărbații încă purtau costum,
Iar doamnele erau cu mult mai grațioase!
Uitați-vă și voi în jurul vostru-acum:
Nimic nu mai e sigur, prietenii-s parșivi,
Tânjim după-acea vreme, când îți vedeai de drum,
Eram mai fericiți, chiar dacă mai naivi,
Pe vremea când bărbații încă purtau costum!
rondel de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când arăți ca o babă, te comporți ca o babă și ești tratată ca o babă... fii foarte atentă, căci s-ar putea chiar să fii o babă! (valabilă și pentru moșnegi).
aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Eram foarte timid când eram mic. Abia cu vremea am devenit mai dezinhibat. Agresivitatea asta e și o formă de apărare. Odată, în clasa a patra, eram un băiat destul de delicat pe atunci, mama mi-a dat cămașă albă călcată, iar podelele clasei erau unse cu păcură. În pauză, cineva m-a împins și-am căzut. Când m-am uitat pe cămașă, eram negru. M-am întors furibund și l-am bătut măr pe primul care mi-a ieșit în cale. Când mi-am dat seama ce am făcut, m-am îngrozit: era bătăușul clasei.
citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua pisicii
În vremea asta de restriște
Doar o pisică mai lipsea;
Să aibă omul ce să riște...
Când viața-i este tot mai grea!
epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au mărit pensiile
- S-au mărit! E treabă bună,
Zise-o babă fără vlagă,
Cu ce iau acu-ntr-o lună,
Pot trăi și-o zi întreagă!
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea oboșnuinței
Mă bătea când eram tineri
Luni, marți, miercuri, joi și vineri
Astăzi nici nu mă mai bate...
Cică din comoditate!
epigramă de Gheorghe Gurău (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Descurcăreața
Pe vremea când era copilă
Se strecura ca o reptilă.
Cu timpul s-a schimbat drăcoaica,
Acum e ditamai șerpoaica!
epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele semne de viață, ca și ultimile de altfel, sunt... bocetele.
aforism de Gheorghe Gurău (august 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele semne de viață, ca și ultimile de altfel, sunt... bocetele!
Gheorghe Gurău (august 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua pensie aprobată de guvern
Cum vorbesc astăzi prin sat babele clevetitoare,
În sfârșit, s-a aprobat "pensia de fată mare"
De al nostru parlament ce se zbate an de an,
Să ne-aducă, evident, la nivel european;
Și, cum sunt pensionați, bâlbâiți, cu capul tare,
Chiar peltici, ori... deocheați, nu îmi este de mirare
Să aud, creștin sadea, făr' să am o altă vină,
Că și-o babă poa' să ia pensie c-ar fi virgină!
Nu îi trebuie decât, de la popă o hârtie,
În care să scrie-atât, că pe barba lui o știe,
Și nu-ncape îndoiala că ar fi făcut păcat
În figuri, sau mântuială, de când e, cu vr'un bărbat...
Chiar... de ar avea copii, cin' să o mai ia la rost,
Când știm de la liturghii de un caz ce a mai fost!
Plus, c-un "docoment" semnat, de "Prea Sfântul", fiecare
Ia-n mod cert și garantat "pensie de fată mare"!
Dar... cu noi e mai nasol, nu ne dă popa hârtie,
Cum el, fără Interpol, de la cârciumă ne știe,
Unde, parcă-am fi ursiți, când ne apucăm și bem...
Nu o mai lungesc, că știți, ce lăudăroși suntem!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteo... tratate
Vremea se-îmbunătățește,
glăsuiește o duduie
la televizor...
De pe cer un nor
se-adună, tună
și-începe-a plânge;
(norul, nu televizorul)...
Vom avea vreme frumoasă
lasă să se înțeleagă
cepeleagă, cea duduie...
Norii suie în grămadă,
sar scântei,
fața ei radiază
și din nou ne informează:
-Va fi soare
cât va fi ziua de mare,
cer senin; intervin:
-Cere tu noi informații
și în fața-întregii nații,
dând din buze,
cereți fată, cereți scuze!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmul trei
În ziua-n care cuvintele mele
erau țărână...
eram prietenul tulpinilor de grâu.
În ziua-n care cuvintele mele
erau mânie
eram prietenul lanțurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau pietre
eram prietenul râurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau răzvrătire
eram prietenul cutremurelor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau mere amare
eram prietenul omului optimist.
Dar în ziua-n care cuvintele mele
au devenit miere...
muștele mi-au acoperit
gura...!
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!