
Punctul pe i
Eu nu încerc deloc să te cobor,
E multă muncă și e de prisos:
Mi-ar trebui și un excavator,
Dar cred că ești deja destul de jos!
Habar nu ai, oțelul se călește
Nu pui de frică geană peste geană;
Tu stii probabil cum bolborosește
Doar zaibărul în beci, în damigeană!
De tine sunt acuma lămurit,
Un dascăl ofuscat și plin de pizmă,
Ce are un umor cam ruginit,
Cam cât încape noaptea într-o cizmă...
Că ai avea o brumă de talent
Mă faci să râd, speranțe iluzorii,
Te lauzi singur, mult și indecent,
Că ți-au murit demult lăudătorii!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Halal prieteni!
Aflai, luptând c-un umorist distins,
Cam tot ce mi-au ascuns, prin timp, amicii:
Că sunt un individ, că sunt un ins,
O coadă de topor, de teama fricii...
Aflai că, zi de zi, cobor în beci,
Că am în sânge, zaibăr de pe Jiu,
Că sunt un dascăl de duzină, deci,
Un turnător sadea, un ageamiu...
Aflai că n-am umor, iar, dacă am,
E ruginit ca fundul de tigaie,
Că n-am talent pe-al gândurilor ram,
Că pot lua, și din senin, bătaie...
Asemenea, că-s ofuscat, cu pizmă,
Și indecent și rău ca politrucii...
Dar, mulțumit că sunt, de fapt, o cizmă,
Amicilor le dau, de azi, papucii!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu drag, maestrului Valentin David
Amice dragă, mă jignești pe față,
Ești plin de draci, din ochi îțI sar scântei,
Din vorba ta se scutură mătreață,
Căci o dăduși, de-a dreptul, pe ulei.
Adevărat, privit din depărtare,
A fi profesor nu e prea de fală,
Dar cântărindu-țI dura cuvântare,
Se vede treaba, n-ai prea fost la școală!
Și nu mă face, drag amic, acuma,
Ca dascăl ofuscat și plin de pizmă,
Să cred, cu dinadinsul, iartă-mi gluma,
Că m-am luptat degeaba cu o cizmă!
Eu te respect, ca pe o Lună Nouă,,
Ai și talent, aș spune, cu căruța,
Dar fii mai blând, măcar o lună-două,
Să treacă bine nunta lu' Olguța!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispariție misterioasă
Nu pot a pune geană peste geană
Și nopțile mi-s vaier și mi-s chin:
Eu știu că mai aveam o damigeană
... Și-amantul soaței mele nu bea vin.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Precizare, maestrului Valentin David
Amice, cred că vrei să mă cobori,
Dar vorba-ntortocheată nu te-ajută,
Oricât am fi de îngăduitori,
Se vede c-ai făcut o muncă brută!
Îți amintești doar lucruri de duzină,
Și poate că te cred naivii, blegii,
Dar sunt dovezi că unii, în uzină,
Nu prea turnau oțelul, ci colegii!
Cât despre mine, dacă vrei să știi,
Ca dascăl, n-am dosar, ci am dosare
Și nu mă văd din munții de hârtii,
Mereu în slujba clasei muncitoare...
Mi-am educat elevii cu talent,
Din drag de oameni și de Dumnezeu,
Dar, după tonul aspru, violent,
E clar că nu ai fost elevul meu!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel cu insomnie creatoare
E cald și noaptea este pe sfârșite,
Nu bate vântul, nu se-adună norii,
Secundele pe ceas îți par oprite
Și viața ți se scurge prin toți porii.
Tot căutând cuvinte potrivite
Curând-curând or să răsară zorii,
E cald și noaptea este pe sfârșite,
Nu bate vântul, nu se-adună norii.
Ți-au mai rămas speranțe neîmplinite
Și ți-au murit de mult lăudătorii,
Mai sunt destui dispuși să te imite
Cât încă se învârte roata morii.
E cald și noaptea este pe sfârșite.
rondel de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion

Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ar fi mâine
Peste sete
Și regrete,
Peste cât am fost secrete,
Peste orice baionete
Care m-au tăiat portrete.
Mi-ar fi vină,
Dar puțină
Și de multe ori străină.
Mi-ar fi-ntr-una lună plină,
Să m-adoarmă în Lumină.
Peste Soare,
Peste floare
Și deloc întâmplătoare,
Peste-a sufletului sare
Răsfirată-n orice zare.
Mi-ar fi pace
Și a face
De-a cuvintelor dibace
N-ar fi "tace", nici "preface",
Chiar gonit cu bobârnace!
Peste milă
Și idilă,
Regăsindu-mă-ntr-o filă,
Peste ultima pastilă
Nedorită, inutilă.
Mi-ar fi rană
Suverană,
Dacă nu mi-ar fi și hrană,
Și cerneală pentru pană
Sau și roua de pe geană.
Peste poate
Mi-au fost date
Și într-una-mbrățișate
Cu a voastră bunătate
Gândurile mele toate!
Mi-ar fi pline
Doar de bine
Amintirile senine.
Mi-ar fi ultim gând ce vine:
V-am iubit ca și pe mine...
poezie de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă beletristica...
De felul tau, un pic cam taciturn,
Citești doar ziua-n anotimpuri reci,
Ne-mbrobodești că sui în vârf de turn,
Când mult mai des cobori în fund de beci!
Citesti doar clasici nu prea iei măsuri,
Mai bine ia un pumn de Rudotel:
În poșta ta se-nghesuie facturi,
De Vodafone, Eon, Romgaz, Enel...
Dar cînd le vei citi va fi tarziu,
Te vei simți ca și lovit de tanc
Și vei umbla precum un ageamiu,
Să iei un împrumut la Erste Bank!
Facturile ai vrea să le arunci,
Dar sunt speranțe slabe, iluzorii,
Ai vrea să dormi, un somn senin, de prunci,
Dar bat în ușă iar executorii!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Acum, când prin a sorții vrere,
Pun geană peste geană,
Nepoților las o avere
Și obștii o vădană!
epigramă de Neculai Darie din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Acolo unde esti, sunt.
Cu fiece clipa mai puternica,
Mai joviala sau romantata
Cu un umor viu si parfumat.
Cand te privesc ma tulbur
De frumusetea-ti adolescentina,
Ma incarc cu placere visand
Cum ar fi daca ti-as culege bujorul din obraji.
Cu glasul inimii dezmierd
Ale tineretii soapte de-amor,
Ma-nclin la picioare-ti si-astept
Un cantec deloc efemer.
As vrea sa-ti sarut si piciorul
Cu el sa ma mangai as vrea,
Sa-mi alini cu rabdare tot dorul
Asa de mult mi-ar placea.
Si, sa mai stii inca ceva iubire
Cu fiecare strofa in plus,
Te-am sarutat mai cu sat si voire
Asa cum demult, tu mi-ai spus.
Si, sa mai stii un lucru iubire
poezie de Florin Mihai Gebescu din compozitie proprie (25 iulie 2016)
Adăugat de Florin Mihai Gebescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Damme-Jeanne...
Te-am ales după sprânceană,
Cu mine nu ești rea
O, Dulcineea mea,
O, dulce damigeană!
Te-am ales să-mi fi ca soață
Căci din toate nu ești hoață,
Să mă-nșeli tu n-ai cum dară
Te golesc, te umplu iară,
Tu mă-mbii din ochiul gurii
Să-ți simt fructele pădurii,
Eu te iau frumos de toartă
Și-mi deschid a vieții poartă....
Bună ești de pus la rană,
Cu mine nu ești rea
O, Dulcineea mea,
Nu-nchid fără tine-o geană!
Dragă Jană, Sânziană,
Orice nume-ți dau ești strană,
Și din iarnă până-n toamnă
Te respect ca pe o doamnă,
Vișine, coarne, cireșe
Sufletul mi-l ții în feșe,
Tu morgană, damigeană,
Pentru tine am drăgană!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucas: OK, sunt confuz. Vrei să-ți păstrezi anonimatul, dar lași lumea să te privească pe o cameră web.
Peyton: Lumea nu mă privește... Dar presupun că tu o faci.
Lucas: Bine, ideea e că... Vrei să te exprimi, dar nu vrei ca oamenii să știe că tu ești aia.
Peyton: Probabil că sunt doar o ghicitoare înfășurată într-un mister ascuns într-o tipă nesuferită.
Lucas: Sau poate doar un artist torturat.
Peyton: Uite ce-i, nu am nevoie să mă protejezi pe mine sau arta mea. Nu am nevoie să-mi analizezi creațiile sau să mă interpretezi. Și, de fapt, sunt destul de sigură că nu am deloc nevoie de tine.
Lucas: Destul de sigură?
replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Nu... Nu mi-e frică de tine! Nici de întuneric. Nu mi-ai putea face nimic. Nu ești periculos. Și am încredere în tine.
Lucian: Nu-i adevărat! Doar mai înainte ai spus că...
Lia: Am greșit. Nu trebuia să fi spus așa ceva. Nu știu de ce mi-a scăpat... Dar am încredere în tine, Luci. Doar nu m-ai salvat pentru ca să-mi faci ceva rău. Tu nu ești așa...
Lucian: Ah, da?! Nu sunt așa? Dar cum? Cum altfel? Hmm?! Hai, spune! Cum sunt?! Un Don Juan, nu-i așa? Doar tu spuneai mereu acest lucru... Și nu crezi, domnișoară Mata Hari, că e cam periculos să te afli singură, blocată într-o peșteră întunecoasă, împreună cu un Don Juan?! Ce zici?
Lia: Încetează! Ce vrei să faci? Să mă sperii? Nici o șansă, Don Juan! Nu mi-e frică de tine!
Lucian: Poate c-ar trebui... Gândește-te: Don Juan și Mata Hari; ce cuplu formăm... Interesant! Nu?!
Lia: Nu suntem deloc un cuplu!
Lucian: Dar am putea fi, unul celebru!
Lia: Nu, n-am putea fi! Mata Hari nu s-a întâlnit niciodată cu Don Juan; au trăit în epoci diferite.
Lucian: S-a întâlnit acum, în epoca asta.
Lia: Încetează cu tâmpeniile astea! Ce vrei să-mi demonstrezi?! Că ai fi încă periculos? Nu te cred, Don Juan! Eu nu sunt Ly! Nu mă las păcălită așa ușor...
Lucian: Nu, nu ești Ly, tu ești Mata Hari...
Lia: Tocmai... Cu mine nu-ți merge!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie II
O pasăre de noapte îmi țipă la fereastră
Veghind ca insomnia, spinoasă buruiană,
Să nu se ofilească, dintru a minții glastră
Și, ochii-mi, să nu pună, cumva, geană pe geană.
Se aud în noapte greieri, iar vântul lin adie,
Salcâmii-și storc parfumul pe târgul prăfuit...
Din depărtări, furtuna, trimite - drept solie
Un tunet stins, lugubru mai mult un mormăit.
Ce namilă hidoasă îmi pare neagra noapte!
Și-n creier îmi pătrunde, adânc și dureros,
Șuvoi de gânduri negre, dojenitoare șoapte,
Ce-mi spun că-n viața-mi stearpă, nimic nu e frumos.
O, pasărea aceasta, ce-și țipă disperarea
Sau, poate, fericirea-și vestește, cu mult sârg -
Îmi tot aduce-aminte că nu-mi găsesc cărarea
Și-mi cere, insistentă, cu moartea să fac târg.
Strivit de plumbul zilei, de silnicia ei,
Încerc, fără nădejde, odihna să-mi găsesc...
Dar, pasărea îmi strigă, cu deznădejde: "Hei,
Nu mai urzi speranțe, ce-oricum, se risipesc!"
Nu mai urzesc speranțe, nici amintiri nu am
Mi-e trecerea prin lume aproape de sfârșit...
Afară, vijelia, pornită-i pe bairam
Salcâmi se zbat, în noapte, cu geamăt tânguit.
Iar pasărea, într-una, îmi țipă, cu mult sârg
Veghind ca neagra noapte, încet, timpul să-mi cearnă...
Salcâmii-și storc parfumul pe prăfuitul târg
Și n-am nici o nădejde, să pun geană pe geană...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de toamnă
Toamna a-început să pună
geană peste geană.
Tuturor vrea să ne spună
că se lasă iarnă.
Obosită, odihnește
pânâ-n anul următor,
Când revine și vestește
că va fi mai roditor.
poezie de Dumitru Delcă (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
La oftolmolog
Am să te consult un pic,
Să văd ochiul și sub geană;
Însă văd că n-ai nimic!
Ba da, am o damigeană.
epigramă de Maftei Florescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Imogen: Mielul îl descoase pe măcelar: unde ți-e cuțitul?
Haide, nu mai zăbovi; porunca lui cât mai curând
Și eu o vreau îndeplinită.
Pisanio: Fermecătoare doamnă,
De când am fost chemat să fac această treabă
N-am pus geană peste geană.
replici celebre din piesa de teatru Cymbeline, Actul III, Scena 4, scenariu de William Shakespeare (1611), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Ce naiba faci, măi, trădătorule?
Alex: Trădător?! Eu?! Ce-ai, mă, ești căzut în cap?
Nistor: Deloc. Da' tu mă trădezi.
Alex: Eu?! Pe tine? Cum?
Nistor: Păi, gata, părăsești "Clubul Burlacilor"? Ce naiba, mă lași singur? Mă abandonezi și te aliezi cu "inamicul"? Trădător notoriu ce ești!
Alex: Ah, asta era... Deh, mă, ce-ai vrea? Trebuie să mă înțelegi, ce naiba? Am și eu o vârstă, cred, respectabilă, era cazul să fac și pasul ăsta, în cele din urmă. Nu se putea altfel.
Nistor: Vârstă respectabilă, pe naiba! Baliverne! Ce mă iei pe mine cu texte d-astea răsuflate? Motivații, mă... Pretexte! Trădătorule!
Alex: Da' ce tot spui că rămâi singur? Ești orb?! Mai sunt Luci și Mihai, tot ca tine. Tot burlaci și ei.
Nistor: Ah, șefu'... Și campionu'... Deocamdată, da, mai sunt. Cine știe până când? Probabil nu pentru prea mult timp. O să treacă și ei de partea ta. Și atunci tot doar eu o să rămân singurul altfel decât voi, ceilalți. De parcă nu-mi era de ajuns că mă deosebeam deja, datorită înălțimii, acum se mai adaugă și chestia asta; rămân singurul ciudat, etichetat... "Necăsătorit". Altfel decât voi...
Alex: Păi, ce naiba mai aștepți?
Nistor: Ce-ai, mă?! Ești nărod? Cu cine?
Alex: Eh, asta-i problema ta... Ce vrei să-ți fac?
Nistor: Nimic; ce să-mi faci? Auzi la el... Asta-i situația! Lasă, mă descurc eu. Îmi rămân... dulciurile. Și geogra'... E ceva. Mișto, nu? Interesant!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar...
Din toate, măcar patul,
Unde-n poală de bunică
Mă făceam cu totul mică
Și-ascultam cum urlă coșul.
"Haide, hai, închide ochii,
Tu n-auzi cum vine Moșul?''
Și-auzeam încetișor
Cum bătea "Moșu"- n cuptor,
Dar gândeam în sinea mea:
"Cum poate Moșul să bată,
Dacă ușa e-ncuiată?"
Și-uite-așa,
Gândind cu spaimă,
Puneam geană peste geană.
Și la urmă,
Pân' la urmă
Știu de ce nu-mi era frică:
Fiindcă undeva sub sobă
Torcea calmă o pisică.
poezie de Mioara Anastasiu din Respiro
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

O geană
O geană de lumină
Străbate din oglindă
Unui univers parabolic
Purpurie sau străvezie
Trece oportună prin vid
Fosforescentă sau străcojie
Până la proba de foc
Ideală sau din fotoni
Cu iz de aventură
Ondulatorie și crepusculară
Speranță de viață
Energie vibrantă
De origine angelică
Fără egal în univers.
poezie de David Boia (7 februarie 2021)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Străino
De când ai apărut, minune,
Ca o Morgană întrupată,
M-am transformat dintr-un tăciune
În flacără învolburată.
Chiar nu-mi ajunge penitența
De a trăi însingurat?
Vii tu să-mi tulburi existența
Dorindu-te? Să-mi fac păcat?
Căci ard în propria-mi ființă
Să-mi mistui poftele păgâne,
Zăcând nebun de neputință
Mă descompun in mici fărâme.
Te plăsmuiesc adeseori
Și mi te simt, aici, cu mine,
Mirosul tău, miros de flori,
Se duce veșnic și revine.
Habar nu ai că te privesc
Cum treci în fiecare seară
Prin fața mea și nu-ndrăznesc
Să calc în urma-ți princiară
Esti doar o umbră diafană,
Atât de eterată esti,
Nu mai pun geană peste geană
Pe lângă mine când plutești.
C-am să te-ador mereu, străino,
Din iadul meu întunecat,
Când noaptea te strecori, felino,
În gândul meu înflăcărat.
Rămâi, frumoaso, doar în gând,
O, dulce, păcătoasă vină,
Să zac în iadul meu, arzând,
Tu, plăsmuiește-te-n lumină...
poezie de Florentina Mitrică
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!