Ecou de paşi

Clampa uşii amorţită,
Doar ecou de paşi târzii...
Noaptea vine cu ispită:
Cine eşti? Te rog, să-mi spui!

Valuri de-ncercări coboară...
Frig. Revin de mii de ori,
Doar tăcerile-mi doboară
Umbra zilei fără zori...

Sfâşiată de-aşteptare
Inima din cuib sărea,
Paşii-mi cer să meargă iară,
Să te întâlnească ar vrea!

Dau să plec, dar, spune unde?
Vreau să stau, dar nu ştiu cum?
Geana cerul îmi cuprinde,
Eu îi mângâi chipul viu!

Îmi displace, revin iară,
Vin, te chem cu dor: sunt eu!..
Stă planeta din mişcare...
Gol sufletul trist al meu!

Umbre, umbre-n siluete
Vin pe rând, în rând plecând,
Tristă-i viaţa pe-ndelete,
Când iubeşti plângând!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte

Din nou gândul mă-nfioară,
Vine clipa, vine iară,
Valuri de dureri coboară
Peste inimă, doboară...

Cum pot să mă-ntorc la tine,
Dacă totu-n jur mă minte:
Şi în gesturi, şi-n privire,
Şi-n tăcere, şi-n cuvinte...
Minte!

Tot s-ar rezolva, în fine,
Lasă-te doar de minciună!
Fii cu inima curată,
Vieţuieşti atât – o dată!

Nu minţi, că n-ai pe cine,
Dar priveşte atent la tine,
Spune-ţi sincer tu, doar ţie:
Cine eşti? Dar nu te minte!

Bucuria de pribeag
Ţi-au dat roade în vileag,
I-ai minţit pe toţi, în fine,
Nu mă poţi minţi pe mine!

Tot s-ar rezolva, spre bine!..
Lasă-te, doar, de minciună!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mai revin, iubito

Cu dragoste de viaţă
Revin la tine iară!
Pe ale mamei braţe
Surâde primăvara.

Renaşte al meu cântul
Pe buze de scânteie
Şi aerul cel proaspăt,
Podoaba vieţii mele!

Coroane-şi fac prezenţă
De clopoţei sub raze,
A ta în tot fiinţă
Ne binecuvântează!

Iar prin ecouri multe
O gamă, rog, răsune:
Sărutu-ţi mâna, scumpo,
Ca spicul de cuminte!

Frumoasă, tu, femeie
Cu chipul tău de zeie,
Rămâne-vei tot mamă
Şi-a noastră mângâiere!

Cu dragoste de viaţă,
Sărutul de pe buze...
În ale mele braţe
Mai e loc pentru tine!

Eu te cuprind, o mamă,
Eu te sărut, măicuţă...
Deşi, ne eşti plecată,
Eu mai revin, iubito!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mor

Mi-e frig. N-ar trebui să-mi fie. E primăvara peste tot,
Dar nu şi-n mine. Eu nu pot
Să uit că mi-ai cerut să plec. Am îngheţat şi sângele mi-e albastru,
Nu mai curge. Un dezastru.

Stă-n loc. De piatră-i carnea de pe mine şi inima a amorţit.
De ce să plec? Că te-am iubit?
Oricum o fac şi aşa plecată. Şi chiar de inima mi-e moartă
Tot stau plângând, pe lângă poartă.

Că poate treci şi te opreşti şi-mi spui că ai glumit sau nu mai ştiu.
Mi-e sufletul mai mult decât pustiu.
Ce viaţă am acum când tu nu eşti. E seacă, fără aer şi cu dor.
Cred c-o să plec de tot. Să mor.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnebunesc

Doar tu vii, m-atingi şi fugi,
Mă chemi la tine, vin, m-alungi,
Îmi ceri iubire, îţi dau, n-o vrei,
Încerc să plec, mă prinzi, mă iei,
Mă-nchizi, m-ameninţi, mă iubeşti,
Promiţi, mă rogi şi mă răneşti,
Fug iar, m-ascund şi mă găseşti,
Tu, prinţ, spân şi zmeu din poveşti!

Doar tu mă faci să plâng, să râd, să stau,
Tu mă arunci, mă chemi şi-mi spui "te vreau",
Tu te ascunzi, te caut, te-ntâlnesc,
Mă rogi să plec, să uit, să nu iubesc,
Alergi, mă prinzi şi-mi ceri să mă opresc,
Tu mă urăşti, tu nu mă vrei, tu mă iubeşti,
Tu mă vindeci, tu mă înnebuneşti.
De unde vii şi încotro te-ndrepţi?
Cine ai fost, cine vei fi şi cine eşti?

Te văd în toţi, dar nu te recunosc.
Tu cine eşti? De unde te cunosc?

poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eutherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori iubita mea

Am să-ţi mai scriu din când în când
Să nu te superi, doar în gând
Doar despre cum ne-am cunoscut
Despre imagini ce-au trecut

Sunt clipe ce-au părut un vis
Sunt amintiri de care-am scris
Ai apărut în viaţa mea ca din senin
Nu mă-ntreba de ce tu eşti al meu destin

Aş vrea să ştiu ce îţi doreşti
Să ne vedem doar să vorbim
De întâmplări ce le-am trăit să ne amintim
Sau vrei să-mi spui că mă iubeşti

Stau şi mă gândesc dacă e vis sau realitate
Atunci când tare inima îmi bate
Când totul se petrece cu multă voluptate
Cred că trăim o altă realitate

Iar uneori când mă mai bănuieşti
Din nu ştiu ce motive
Că viaţa ce cu mine o trăieşti
Ar îmbrăca şi forme mai fictive

Nu vreau să fi un martor trist
În faţa unui acatist
Ce-l dau în mod eufemist
În jurământul meu pe Crist
 
Vezi tu iubita mea
Atât de dor îmi e de tine
Şi nu mă pot doar lamenta
Te vreau aici, chiar lângă mine

În clipele când te tot strig
De disperare şi de frig
Chiar dacă este vară-afară
Trăiesc în lipsa ta, o vreme glaciară

Mai ţine-mă în braţe strâns
Te rog nu mă lăsa în plâns
De mine să întrebi cândva
Când îţi faci timp sau poate,
Uneori iubita mea
 

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instinctul mamei

Mai de la o vreme-ncoace,
Visuri grele mă abat
Şi, de cum zoreşte-n ziuă,
Mă întreb: ce s-a-ntâmplat?

Fixez ceasul de perete,
Brăzdez roua de pe frunte...
Oare cine pe-ndelete
Gândul cearcă a-şi ascunde?!

Nu găsesc răspunsuri clare,
Noaptea nu vrea să-mi răspundă.
Mă feresc pe-un drum de-o cale...
Este cineva s-asculte?!

Privesc cerul şi pământul,
Răscolesc tâmpla-mi de nea:
Răsărituri, asfinţituri,
Ce greu să mă prade vrea?!

Pasăre-s cu-aripa frântă,
Zeu eu sunt ocrotitor:
Cine se ascunde? Unde?
Mădularele mă dor!..

Nimeni! zic în consolare.
Nimeni? Văzul mi se-ncinge:
Văd un greu din depărtare...
Inima în mine plânge!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O inimă cu soţ

Te-aştept de-atâte ori să vii,
Să vii la mine iară
Să ne iubim ca doi copii
Din zori şi până-n seară,

Să te ating, să mă atingi,
Să ne plimbăm pe cale,
Focul inimii să-l stingi
Cu lacrima emoţiei tale,

Să-mi spui cu vocea ta duioasă
C-ai vrea să ne iubim,
Şi-n lumea aceasta, frumoasă
Doar noi doi să fim;

Să-mi spui că mă iubeşti mereu,
Nimeni să nu ne despartă
Şi atunci când dăm de greu
Să rămâi aceeaşi fată.

Cu-n gând nebun am să te iau
Cu gândul... ca un hoţ,
Să construim împreună, vreau:
O inimă cu soţ.

poezie de Claudiu Românu (24 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

21 grame

Încă mă întreb ce sunt,
Încă mă întreb ce eşti.
De ce trec, iar, rând pe rând,
Doar arhangheli în caleşti?

Încă simt, dar nu sunt viu.
Înca ard, nu sunt foc.
Ochii dor de loc pustiu
Şi nu se închid deloc.

Nu mai pot, ca să mai cuget,
Nu pot, nici să mai iubesc.
Clipe pier uşor pe deget,
Totul zburdă în ceresc.

Şi puterea am pierdut-o,
Chiar voinţa m-a lasat.
Iară viaţa strigă: Vino!
Către corpul de pe pat.

Şi-am rămas un suflet trist,
Enigmatic printre stele.
Ce se-ntreabă: Eu exist?!
Când se uită la himere...

poezie de Liviu Reti (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau durere azi

Azi, nici o durere nu vreau şi nu va fi,
Noaptea a trecut şi-acum i-o nouă zi
Puterile-mi revin şi las durerea toată,
Undeva în drum şi nu-i deschid vreo poartă.
E-o zi cu veselie, dar nu-mi ridic privirea,
Nu vreau ca azi să cunosc amăgirea,
Aş vrea ca în lumină să fie al meu chip
Şi zâmbetul să-mi spună că şi eu particip.
Azi ziua e senină fără amintire,
Dar va fi şi azi o nouă pregătire.
Încerc să duc la capăt toate ce am în gând,
Ca roadele să-mi vină din mine, curgând,
Să nu mai fie iară durere şi mult vânt
Şi lacrima mea să plece cu mult avant.

poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta

Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Doar să-mi spui că mă iubeşti şi că mă vei iubi mereu,
Eşti raza mea de soare şi eu sunt curcubeul tău.
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Doar să bem câte o cafea şi poate numai cu ochii
Să-mi spui că mă iubeşti şi sunt doar a ta.
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Să ne lăsăm purtaţi pe aripi de amor.
Şi tu să-mi spui doar atât,
Că dorul tău pentru mine e nemuritor!
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Hai mai bine să visăm cu ochii deschişi,
Că suntem doi copii naivi de nebunia dragostei cuprinşi.

poezie de Vladimir Potlog din Nu a fost publica (15 mai 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum de-am uitat?

Şi dă-mi uitarea de nu crezi
Că pentru mine eşti speranţa,
Dar de mi-o dai, cum o să vezi,
Că nu s-a terminat romanţa?

Şi că nu pot, şi că nu ştiu,
Pe care drum să te mai caut
Deşi nu e deloc târziu
Să cânte iar dorul din flaut.

Tot vreau să plec însă revin,
În zarea plină cu iubire,
Dar numai frunze de pelin
Mai caută prin amintire.

Deşi tăceri în mine-au nins
Şi încă ning de-atâta vreme
Mi-e focul dragostei nestins
Iar vâlvătaia-i la extreme.

O vorbă doar aş vrea să-mi spui
Când doruri grele mă apasă
Dar m-ai lăsat a nimanui
Şi ai ales o altă casă.

Iar noaptea este pe sfârşite
Dar să adorm n-am reuşit
Şi gândurile-s obosite
De dorul ce le-a răvăşit.

Dar zorii vin şi din coşmar
Trezirea cu un zâmbet vine;
Cum de-am uitat că-n calendar,
Tu mă scrii zilnic doar pe mine?

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări târzii

Te-aştept în gara unde ieri,
Printre bagaje, trenuri goale,
Tu ai plecat spre nicăieri,
Eu rătăcind prin lumi duale.

Am scris pe suflet cu uitare
Zi după zi, rând peste rând,
De stau ticsite acum sertare,
Nu te găsesc măcar în gând.

De ce te-aştept? Să-ţi spun atât:
De te-am iubit, azi a murit,
Ai fost de îndoieli înfrânt!
Ce vreau să-mi spui? Că ai greşit!

Deşi nu cred c-ai să mai vii,
Să-ţi recunoşti atâtea vini,
Când mai sosesc trenuri târzii
Mai sper să fii, printre străini!

poezie de Angelina Nădejde (2 iulie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

nu călcaţi pe umbre, umbra
e a voastră temporar
umbra-ţi şade la picioare
cât eşti viu prin calendar
credincioasă ca un câine
stă în lanţul nevăzut
cine ne-a legat de umbre
niciodată n-am ştiut
caii şi stejarii-au umbre
florile de pe mormânt
gâzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfânt
umbra Lunii - şarlatană
tăinuie poeţi şi hoţi
şi-n eclipsele-i arare
ea ne dă umbră la toţi
marea, cât e ea de mare
poartă umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigăm umbra unui mal
umbre, umbre infinite
ce ne pasc nedomoliţi
iar de supărăm destinul
stăm la umbra lui umbriţi
doar Hristosul n-are umbră
umbra lui şi-a nimănuia
dar creştinii-i cerşim umbra
în amin şi aleluia…

poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Vreau să plec acolo unde se termină cărările
acolo unde pot să ating cerul,
umbra unui stejar crescut din bătrânime
să-mi fie loc de casă şi ramurile lui să-mi fie acoperiş,
liniştea să-mi fie prieten când singurătatea mă adulmecă ostil
iar vântul de amurg să îmi mângâie trupul
atunci când iţi mai duc eu dorul acesta derizoriu chiar ridicol uneori.

Vreau să plec acolo unde să fiu doar eu cu marea
nemărginirea albastră să o respir, să o simt până în oase,
pe stănci negre din lavă nouă crescute să mă răcoresc,
valurile însetate să mă sărute-n ritmuri vii
primite cu surâsuri dulci pierdute-n infinit.

Vreau să plec acolo în pustietăţi deşarte
unde lumina de alamă nu cruţă niciun gând
topeşte minţi mărunte, întunecate gata de teluricul stăpân
ce viaţa ne-o conduce cu un orgoliu de jupân...

Vreau să plec acolo unde chipul nopţii îmi surâde
şi-ntunericul mă acceptă ca pe un copil de al său,
acolo în pânza lunii să adorm neîmpovărată
prinsă-n vis să înot cu stele dansatoare
în valsul cosmosului infinit.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Un fulg de nea aş vrea,
În palma ta să fiu
Să nu fi fost nimic,
Din tot ceea ce ştiu.
Şi tot ce a fost urât
Sau neadevărat,
Aş vrea să cred e
Un vis ce l-am visat.
Aş vrea să fiu o clipă,
Aş vrea să fiu un gând,
Aş vrea să fiu un zâmbet
Pe faţa ta râzâd.
Aş vrea să fiu o floare,
La pieptu-ţi să mă ţii
Să-mi spui cuvinte calde
Şi-ncet să mă mângâi.
Aş vrea să fiu o rază,
Pe chipul tău senin
În zori, de dimineaţă
Să te mângâi puţin.
Aş vrea să-ţi fiu şi luna,
Şi soarele aş vrea
Puţin din toate cele
Dacă şi tu ai vrea...

poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea gândului

Când şoaptele nopţii împacă
Liniştea pătrunsă în gând,
Dorul în vise se-mbracă
Şi naşte dorinţi rând pe rând,
Chem gândul prin gândul din gând
Revin din adâncuri spre tine chemări,
Se scurg spre mine tăceri, însumând
În sufletul ce-mi plânge de dor, aşteptări.

poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al cincelea punct cardinal

Sunt o busolă dezorientată
Te caut după muşchi de pădure
Te caut in nordul îngheţat
Te caut in sudul fierbinte
Te caut in estul răsăritului
Te caut in vestul asfinţitului
Al cincilea punct cardinal eşti
Inima-mi un magnet atras
De zarea ochilor unde eşti
Debusolat umblu in vânt
Încovoiat de gravitaţia lutului
Rătăcit de sectantul dorului
Eşti peste tot...
Şi in est şi vest
Frig in nord, căldură in sud
Cer albastru, pământ sub talpă
Un punct cardinal de dor
Fără repere şi hărţi
Centrul Universului de unde
Plec şi revin, revin...
Început şi sfârşit...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofie

Şi cine eşti tu, încât, dorindu-te,
Să stau de veghe trează nopţi la rând
Rugându-mă să treacă vremea iute
Să te revăd în prag cât mai curând?

Şi cine eşti tu, că-atunci când îmi lipseşti
Locuiesc anotimpuri fără bucurii
Şi implor vântul să-mi bată în fereşti
Cu umbra ta – ascunsă luna-n nori deşi-i.

Ştiu un tip cu mult mai îndrăzneţ decât
Alţi mii de bravi – de pe uscat sau ape;
Şi cine eşti tu, rogu-te, într-atât
Că-n mintea mea alt om nu mai încape?

Dar aşa cum toti savanţii mărturisesc
Căile femeilor ne sunt străine...
Dar cine sunt eu, din toate să iubesc
Cel mai înţelept şi cel mai bine?

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu... cu pana din aripa rănită !

Mi-ai dat un umăr...
ca să plâng!
Îţi mulţumesc
s-aş vrea...
Ca-n braţe să te strâng,
Să vreau să nu mai plâng
Şi să-mi adun din cioburi
Al meu gând
Tăcând!
Nu-mi spui,
Dar eu te simt,
Că eşti în noapte
Suspinând...
Fără să spui,
Fără să ceri
Un gest,
Un semn,
Ca să-ţi alini
Sufletul frânt,
De nicăieri!

Aş vrea să-mi spui...
Ce rană azi te doare
Câţi nori s-abat
De-asupra ta
Şi care este starea ta
Când...
pe cerul vieţii tale...
Bântuie furtuna!
Să-ţi aminteşti că sunt aici
Şi de-am greşit...
Mă iartă!
Tu eşti mereu
în al meu gând
Deşi eu sunt departe!
Îţi scriu...
Pe coala cerul senin
Cu pana...
smulsă...
Din aripa rănită,
De viaţa care a trecut
Şi care o să vină!
Tu spune-mi
dacă ai un of
nu răbda-n tăcere,
Că ştiu să ascult...
şi ştiu s-alin
o rană care doare!

poezie de Mariana Zoriţa Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul motiv

Milion de motive-aş avea să te las
Însă doar pentru unul nu fac acest pas,
Te păstrez lângă mine atât cât trăiesc,
Eşti iubire pe viaţă, eşti tot ce-mi doresc

Îmi greşeşti repetat însă ştiu să te iert,
Te aştept să te mângâi, refuz să te cert,
Tu eşti ceea ce eşti, chiar nu vreau să te schimbi,
Eşti marea-mi dorinţă ce-n emoţii te plimbi

Poţi să-mi zbori unde vrei, libertate poţi fi,
Când te-ntorci sunt aici, pentru tine, o ştii
Nu vreau aripi să-ţi tai, ce frumoase-au crescut,
Fii un înger suav, să fii tot ce ai vrut

Însă-ţi cer doar atât, nu-nceta să iubeşti,
Să exişti minunat şi duios să trăieşti,
Iar de vrei, dacă simţi, poţi să-mi spui: te iubesc
Eu atâta aştept, pentru asta trăiesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!