Umbră pierdută

Te venerez stând dreaptă în holul unei case
şi-o unică lumină miroase-a zile arse
şi pari îmbătrânită cu faţa străvezie
şi pari ca o stafie mimând o stare vie

Şi vii la întâlnirea cu gândurile mele
şi clopotele urlă şi vor ce n-au şi ele
şi numai o lumină te luminează stinsă
şi-n holul unei case eşti starea cea învinsă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii vesel, că durerea va fi fără sfârşit!
În Ceruri multe lucruri atunci se vor uni
Când cărămizi vor face din tine, şi zidit
În holul unei case şi tu vei locui.

catren de Omar Khayyam din Rubaiyate (2004), traducere de Geo Olteanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pari...

De pari ce nu eşti
Ai să te rătăceşti
Intre mai multe măşti
Şi nu o să ştii ce eşti

De pari ceea ce esti
Poate o să suferi...
Dar nu te rătăceşti...
Stiind ceea ce-ţi doreşti

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină

Muguri de lumină cernuţi din flori de stele
Ce cad ameţitor asupra vieţii mele...
Ei cad înrourat pe floarea tinereţii,
Şi-n brumă alburie la vremea bătrâneţii.

Ei cad în valuri line în orişice destin
Cu harul de iubire şi cu miros de crin,
Iubiri ascunse lasă şi urme de nectar
Şi flori în inimi arse... lăsând în urmă jar.

Ei cad în valuri, valuri pe scena vieţii mele
Lăsând în urmă: gânduri, dureri şi zile grele,
Şi- mi luminează calea cu raze efemere
Şi-mi dau speranţa pură a visurilor mele.

poezie de Nicoleta Liliana Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit în teatru zile de plenitudine, de fericire, de lumină, zile de neuitat sub semnul unei permanente şi neobosite căutări.

Radu Beligan în discurs rostit la împlinirea vârstei de 90 de ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Designul unei rochii, a unei camere, a unei case, a unei străzi, a unui oraş au toate acelaşi punct de plecare: imaginaţia ta.

citat clasic din Gianfranco Ferre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un şeic văzu o desfrânată şi-i spuse:
"Pari sclava vinului şi a dezmăţului" -
iar ea-i dădu răspuns: "Ce par a fi, eu sunt, -
dar tu, învăţătorule, eşti ceea ce pari a fi?"

catren de Omar Khayyam
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părere (doar?) personală: Indiferent ce sclipire inteligentă "debitezi", nu poţi să pari deştept, dacă eşti îmbrăcat prost. Maximum, pari ciudat.

Beatrice Vaisman (28 octombrie 2021)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este obositor să ai permanent grijă să pari mai inteligent şi mai cult decât eşti în realitate, deşi tot este bine că-ţi dai seama de insuficienţa inteligenţei şi culturii tale. Este obositor, de asemenea să pari prost, nefiind astfel, dar în acest caz nu simţi oboseala. În plus, când vrei să pari prost, contează şi scopul pentru care o faci.

Marian Pătraşcu (4 septembrie 2015)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină de la... lumânare

În oraşe şi în sate,
Case, străzi şi cartiere
Au lumină ca-n palate...
Doar în noaptea de-Înviere.

epigramă de Mihai Sălcuţan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea este perioada de o moartă monotonie sub acoperişul unei case; dar sub cerul liber păşeşte uşor, cu stelele şi ceţurile şi parfumuri sale, iar orele sunt marcate de schimbările de pe faţa naturii. Ceea ce pare a fi un fel de moarte temporară pentru oamenii sufocaţi de pereţi şi perdele, este doar lumină şi o vie aţipire pentru omul care doarme afară.

citat clasic din Robert Louis Stevenson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

I

Din soare,
Ca pe gura unei amfore prea plină,
Răsturnată
De pe-un umăr gingaş de virgină,
Dimineaţa
Toarnă din belşug lumină
Peste valea toată.

Şi natura-n pripă deşteptată,
Parcă poartă pleoape ameţite
De lumina ce-a venit deodată,
Peste dealurile adormite.

Jos în vale,
Văl subţire se adună
Dintr-un praf ce-a cărunţit în noapte,
Din tot praful străveziu de lună
Ce-a căzut pe grâurile coapte.

Nouraşi de ceaţă străvezie
Peste care, alb, seninul cerne:
Parcă-nsamnă nişte albe perne
Pe un pat nestrâns care-ntârzie.

Peste satul încă adormit
Şi pe valea iazului cu stuf,
Fumul dimineţii liniştit
Se aşază moale ca un puf.

Şi prin vălul scânteierii roze
Nu te poţi uita la răsărit;
E-acolo ceva nedefinit,
E cascada unei nebuloze.

II

Şi Dimineaţa,
Stând încă în genunchi
Cu fruntea-i albă ridicată-n zare,
Ca pe gura unei amfore,
Din soare,
Toarnă din belşug lumină,
Mănunchi după mănunchi.

Şi Dimineaţa,
Înseninăndu-şi, de răcoare, faţa,
Cu părul ei de aur, despletit,
Ridică amfora ei plină
Tot mai sus, -
Şi-acum în picioare
Pe zarea de la răsărit
Toarnă mereu din soare
Până ce moare,
Cu faţa la apus.

poezie celebră de Demostene Botez din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imobiliare

Emoţiile mele
sunt un fel de ziare care
se autocitesc.
Trec zile de-a rândul
în care reclamele dorinţelor mă ţin prizonier.
Mă simt ca şi cum aş fi un anunţ
pentru vânzarea unei case bântuite:
18 camere
37 000 $ –
sunt proprietatea ta
cu totul, inclusiv stafiile.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordinea şi disciplina sunt coloana de susţinere a unei case, a unui oraş, a unei naţiuni, a neamului omenesc.

citat din Marcus Tullius
Adăugat de Pantelemon Andra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine iarna

Printre frunze de-ntuneric, pică frunze de lumină –
Pete albe de ninsoare, pe alee, prin grădină...
În drăceasca lui zvâcnire, sare vântul peste case
Şi în semn de mântuire, ne aduce seri albastre.
Tare-i ger şi gerul rage sub bocanci călcând pământul,
În ilice mari şi groase, vezi copii zburdând ca vântul.
Drum de fumuri peste case, drum de pace peste sat,
Iar de zarva din uliţă, casele s-au luminat.
Geamuri prinse de sclipire şi gutuie şi dovleac,
Pâine caldă şi iubire, covrigei şi cozonac.
Parcă-aud colindătorii! S-au oprit la-nchisa poartă
Şi în caierul ninsorii, prin ogradă au dat roată.
Apoi le-am deschis cărarea (şi la mine au intrat)
Şi de spor şi sănătate, au dat bice şi-au urat.
Ţurţuri – creangă pe la streaşini casa mi-o împodobesc,
Cu ghirlande de lumină. Doamne, satul mi-l cinstesc!
Îngenunchi şi rog de pace, pentru tot românul meu,
Pentru cei plecaţi departe – vise, lângă Dumnezeu.
Ninge iar cu necuvinte şi cu lacrimi de copil,
S-a aprins o lumânare la părinţi, în cimitir.
Doamne, fă această iarnă, mai bogată în iubire
Şi ne dă un strop de pace, ne dă Doamne, mântuire!
Urlă vocile-n altare, urlă clopotele reci,
Vino, doar Crăciunul ăsta, cu noi, Doamne, să-l petreci!
Vino şi ne dă iertare, de păcate ne dezleagă,
Spre a te cânta Iisuse, iar, o veşnicie-ntreagă!
Maică, unge-ne cu mirul lacrimii ce-n noi se-ntoarce,
Roagă-te de mântuire, de lumină şi de pace!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine iarna

Printre frunze de-ntuneric, pică frunze de lumină –
Pete albe de ninsoare, pe alee, prin grădină...
În drăceasca lui zvâcnire, sare vântul peste case
Şi în semn de mântuire, ne aduce seri albastre.
Tare-i ger şi gerul rage sub bocanci călcând pământul,
În ilice mari şi groase, vezi copii zburdând ca vântul.
Drum de fumuri peste case, drum de pace peste sat,
Iar de zarva din uliţă, casele s-au luminat.
Geamuri prinse de sclipire şi gutuie şi dovleac,
Pâine caldă şi iubire, covrigei şi cozonac.
Parcă-aud colindătorii! S-au oprit la-nchisa poartă
Şi în caierul ninsorii, prin ogradă au dat roată.
Apoi le-am deschis cărarea (şi la mine au intrat)
Şi de spor şi sănătate, au dat bice şi-au urat.
Ţurţuri – creangă pe la streaşini casa mi-o împodobesc,
Cu girlande de lumină. Doamne, satul mi-l cinstesc!
Îngenunchi şi rog de pace, pentru tot românul meu,
Pentru cei plecaţi departe – vise, lângă Dumnezeu.
Ninge iar cu necuvinte şi cu lacrimi de copil,
S-a aprins o lumânare la părinţi, în cimitir.
Doamne, fă această iarnă, mai bogată în iubire
Şi ne dă un strop de pace, ne dă Doamne, mântuire!
Urlă vocile-n altare, urlă clopotele reci,
Vino, doar Crăciunul ăsta, cu noi, Doamne, să-l petreci!
Vino şi ne dă iertare, de păcate ne dezleagă,
Spre a te cânta Iisuse, iar, o veşnicie-ntreagă!
Maică, unge-ne cu mirul lacrimii ce-n noi se-ntoarce,
Roagă-te de mântuire, de lumină şi de pace!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă peretele unei case

Lângă peretele unei case pictate
ca să arate ca o stâncă
am avut viziuni cu Dumnezeu.

O noapte de insomnie, dând altora dureri de cap,
mie mi-a oferit flori,
flori care mi s-au deschis delicat în creier.

Iar cel pierdut ca un câine
va fi descoperit ca fiinţă omenească
şi readus acasă.

Dragostea nu-i ultima încăpere: mai sunt şi altele
după ea, pe toată lungimea unui coridor
care n-are sfârşit.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine să pari rău şi să fii bun, decât să pari bun şi să fii al naibi.

Teodor-Loren Capşa
Adăugat de Teodor-Loren Capşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te teme să pari mai prost decât pari la prima vedere.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de rorogio
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie-mi pari tot o codană

Când te văd trecând pe stradă
ochii tăi mă zăpăcesc.
Ies şi eu la promenadă
dornic să te întâlnesc.

Uimit de-atâta frumuseţe,
patru versuri ţi-am compus.
E drept că-s versuri îndrăzneţe,
dar am spus, ce-aveam de spus.

Eşti dulce, eşti minunată,
Eşti cea mai frumoasă fată.
Deşi eşti stimată doamnă,
Mie-mi pari, tot o codană.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi primesc lumină, luminează reflectând, dar nu li se aprinde propria lumină. Mulţi luminează cu lumină străină sau cu lumina măştii.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Lumină (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!