poet

Poetul e un om sărman al cărui vuiet al durerii te poate surzi.

definiţie aforistică de Cosmin Druţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Radu Cosmin (epitaf)

Aici zace doar scheletul
Lui Cosmin, nu şi poetul...
După cât s-a cercetat,
Bardul nici n-a existat!

epitaf epigramatic de Ion I. Pavelescu din Epigramişti Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf lui Radu Cosmin

Aici zace doar scheletul
Lui Cosmin, nu şi poetul.
După cât s-a cercetat,
Bardul nici n-a existat.

epitaf epigramatic de Ion I. Pavelescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radu Cosmin (epitaf)

Aici zace doar scheletul
Lui Cosmin, nu şi poetul;
După cât s-a cercetat,
Bardul nici n-a existat!

epitaf epigramatic de Ion I. Pavelescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radu Cosmin

Aici zace doar scheletul
Lui Cosmin, nu şi poetul.
După cât s-a cercetat,
Bardul nici n-a existat.

epitaf epigramatic de Ion C. Popescu-Polyclet din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmin: Te deranjează ceva?
Raluca: Mizeria şi banalitatea, cred. Şi lipsa de speranţă, de orizont.
Cosmin: Numai atât, Raluca?
Raluca: Poate, în cazul concret, tu. Te socoteam înafara acestei mizerii.
Cosmin: Să nu mă ridici pe un piedestal! Sunt un bărbat ca toţi bărbaţii.
Raluca: Nu! Tu mai ai ceva curat in tine. De asta te-am căutat.
Cosmin: Aşa?!
Raluca: Da, ştii, cântecul acela...
Cosmin: Aha! Vrei să fugi cu mine...
Raluca: Cum, adică?
Cosmin: Eu nu cânt pentru că-mi place. Cânt pentru a trece dincolo de mocirla din jur. Mă refugiez în lumea mea de vise.

replici din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruţ
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărţit,
A murit poetul cel mai iubit!

Şi toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul... sărman copil al îndoielii şi al morţii, a cărui speranţă e clădită pe trestii.

definiţie celebră de Byron
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anticurs despre radioficarea trandafirului

Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învaţă să se nască

Poetul e sinucigaşul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
privirea lui ca pasărea liră
trăieşte ciugulind mister

Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
însă uneori mai plânge de cântec
şi-atunci se face iarăşi lumină

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam: Maestre! Vorbesc cât se poate de sincer! De vreţi să vă salvaţi, lepădaţi-vă de aceste versuri! Chiar dacă vă e greu... Ardeţi-le...
Poetul: Dar ele ard mereu. Sunt numai flacără. Un rug aprins!
Adam (speriat): Rugul acesta trebuie grabnic stins...
Poetul: Nu pot să-l sting... "Sunt doar o biată urnă cu zgurile durerii"...
Adam: Iertaţi-mă! Aveţi un suflet prea mare pentru vremurile acestea mărunte... (Speriat). Ce să fac? Ultimele resturi ale conştinţei mă îndeamnă să vă ajut... iertaţi-mă...
Poetul: Vino lângă mine, străine! Ce dacă eşti călău?... Vino şi vei primi iertarea mea! "Hai, vino cum te afli, în haina ta de crime"... Iertat să fii!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine va jeli poetul?

Dacă ar muri poetul, mă întreb: cine-l va plânge?
Vor veni stoluri de păsări lasând pene pe mormântul
Săpat la apus de soare, de cai negri de pursânge?
Frunze scrise cu poeme, îi vor face- aşezământul?

Dacă ar muri poetul, cineva o să-l jelească?
Marea cu-al său val în vuiet va fi oare bocitoarea?
Ielele-n mijloc de codru, cum or să mai danţuiască
Dacă brazii-i vor aprinde la căpătâi lumânarea?

Ploi vor netezi pământul, dar, în seri cu lună plină
Când arcuşul de vioară scârţâi-va-n faţa crucii,
Stelele or să rasară? S-or mai prinde mână-n mână,
Citind de pe luciul apei, versuri ce le-au scris uitucii...?
Cine va scrie sonetul, dacă ar muri poetul?

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghiceşte în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopţii, în splendoarea Verii.

Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.

Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.

Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.

Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.

poezie de Doru Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinul este un om sărman, dar el ştie că există Cineva şi mai sărman decât el, Cerşetor al iubirii la poarta inimii.

citat din Paul Evdokimov
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Nistor Harris, geograf.
Cosmin: Ştiam.
Nistor: Pentru a evita întrebările legate de înălţimea mea, am să precizez încă de acum: 2,18 m, domnilor. Şi nu-mi place să se facă haz pe seama asta!
Cosmin: Nici n-am fi făcut. Eu mă numesc Cosmin Vântu, dar printre colegi mi se spune Uraganu'.
Nistor: Mie, de obicei, Lunganu', da' nu-mi place!
Cosmin: Fiţi fără grijă, noi nu vă vom spune aşa.
Nistor: Hm... Mă bucur; cred...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul misogin

- Mi-ai inspirat o poezie
Cu care fac critica praf!
Este o odă?... Elegie?
- Aş! Este propriu-mi epitaf...

epigramă de Cosmin Ciotloş din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem înclinarea de a crede că iubirile noastre trecute, multe sau puţine, ne-au secătuit, rănindu-ne de fiecare dată şi că doar actul unei amnezii voluntare ne scuteşte de ecoul prelung şi rece al durerii. Apoi, cu timpul, dacă păstrăm un dram minim de respect faţă de mirajul propriei noastre deveniri, descoperim că toţi acei oameni care au trecut prin sufletul nostru devin resortul adânc al consitenţei noastre sufleteşti. Sărac este doar acel om pe a cărui inimă nu a poposit niciodată fiorul vreunei iubiri. Nu doar sentimentele actuale dau seama despre felul nostru de a fi, cât mai ales memoria sentimentelor trecute.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!

despre minuni (5) (până la 13 măcar, voi fi poetul)

cuvântul nerostit
gestul privirii ajuns la capătul celălalt
fiorul sau ce-o fi-ncepător niciunei silabe
acolo
începe cartograful munca sa
trecerea prin miezul verbului
nu-i străină durerii
«vindecarea», fie şi uitată, îţi poate mărturisi
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este un om

Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu ştie exact ce va urma, el scrie şi nu ştie
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înţelege, îi iartă prostiile,
Cum şi noi iertăm greşiţilor noştri,
Poetul iubeşte aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boşorog, cum îl numeşte
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ţii zece ani la pârnaie,
Iubiţi poeţii şi vă veţi iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreţi, îl iertaţi,
Mai face şi măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om şi de înger.
Aşa cred.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Ce e poetul pe pământ?!
Asemeni unui muritor de rând,
Când dă de greu, cu sufletul va plânge,
Şi când durerea-n suflet îi ajunge,
La umbra unui vers de jar se-ascunde
Şi litera-pumnal, în plâns şi-ascunde.

El scrie des, cum inima îi bate,
Tăcerile şi le ascunde-n noapte,
În curcubeu ţi-n răsărit se cheamă
Şi-i curg sub pleoape lacrimi de aramă.
El, un poet – mângâietor durerii,
Aşteaptă iarăşi clipa învierii.

Că-i epigramă, proză, poezie,
Doar Dumnezeu de toate astea ştie...
Îndemânare, artă şi nobleţe,
De Sus, la pământeni le sunt alese.

Poetul – imn şi literă divină,
Rămâne-a României rădăcină.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, în vocabularul meu, este o fiinţă intraductibil de frumoasă, o fiinţă catifelată pe al cărui trup, dacă ar fi îndeajuns de mult loc, ar ateriza fluturii şi îngerii, adică cele mai graţioase făpturi din câte se pot imagina pe orizontala şi pe verticala existenţei noastre.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iară mă întorc cu gândul la tata, pentru că din tot potopul acela de lume, care a trecut prin viaţa mea, el rămâne figura cea mai dură, cea mai enigmatică. Nu ştiu dacă a fost om tocmai bun, pentru că mai rămâne de discutat ce înseamnă om bun. Ceea ce azi poate fi un cusur, peste o vreme poate fi dovada unor merite, iar ceea ce cândva era prilej de mândrie, azi poate stârni numai zâmbete!

Ion Druţă în Horodiste (1989)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!