Animale

carnea e o curte în care fiecare face ce vrea
unii iartă
alţii sapă morminte să-l împiedice pe dumnezeu
suntem obsedaţi de viaţă
prea multa viaţă şi uitare
prea puţine destine spre deloc
totul se calculează în starea de veghe
şi nu mai rămâne nimic
suntem vii
fără nicio admiraţie.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALŢII E STAREA LOR NATURALĂ (E-G)

Unii se străduiesc să fie echilibraţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie echitabili, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie educaţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie eleganţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie elevaţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie elocvenţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie emancipaţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie eroi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie erudiţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie evlavioşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie fermecători, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie fermi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie fideli, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie filantropi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie fini, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie franci, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie frumoşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie galanţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie generoşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie geniali, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie gingaşi, la alţii e starea lor naturală.

George Budoi în Unii se străduiesc..., la alţii e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tributul

Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulţi, sufletul nostru moare,
Înlocuieşte viaţa, de artişti.

Eram săraci, săsraci suntem şi-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul şi minciuna
Şi poate un colindător calic

Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzeşte trupul
De viaţa, mult prea grea şi mult prea sumbră.

Dreptate vrem şi-o viaţă mai bună,
Sinceritate, linişte şi pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALŢII E STAREA LOR NATURALĂ (Cu-D)

Unii se străduiesc să fie cucernici, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie culţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie cumpătaţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie curajoşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie curaţi sufleteşte, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie cutezători, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie cuviincioşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie cuvioşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie darnici, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie dârzi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie decenţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie delicaţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie demni, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie deştepţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie dibaci, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie distincţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie drepţi, la alţii e starea lor naturală.

George Budoi în Unii se străduiesc..., la alţii e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALŢII E STAREA LOR NATURALĂ (Pr-R)

Unii se străduiesc să fie precauţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să preţuiască binele, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie pricepuţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie prietenoşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie profunzi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie prudenţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie pudici, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie puri, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie rafinaţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie raţionali, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie răbdători, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie respectuoşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să dovedească responsabilitate, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie rezistenţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie rezonabili, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie ruşinoşi, la alţii e starea lor naturală.

George Budoi în Unii se străduiesc..., la alţii e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALŢII E STAREA LOR NATURALĂ (Ca-Cr)

Unii se străduiesc să fie calmi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie de caracter, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie caşti, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie călduroşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie chibzuiţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie cinstiţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie civilizaţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie coerenţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să arate compasiune, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie competenţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie comunicativi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie corecţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie consecvenţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie creativi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie credincioşi, la alţii e starea lor naturală.

George Budoi în Unii se străduiesc..., la alţii e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALŢII E STAREA LOR NATURALĂ (O-Po)

Unii se străduiesc să fie obiectivi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie omenoşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie oneşti, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să aibă onoare, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie onorabili, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie optimişti, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie originali, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie paşnici, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie pătrunzători, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie perfecţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să dovedească că au personalitate, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie perspicaci, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie pioşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie politicoşi, la alţii e starea lor naturală.

George Budoi în Unii se străduiesc..., la alţii e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALŢII E STAREA LOR NATURALĂ (M-N)

Unii se străduiesc să dovedească maniere alese, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie maiestoşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie manieraţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie măreţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie mărinimoşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie merituoşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie miloşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie milostivi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie modeşti, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie morali, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie naturali, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie nepărtinitori, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie neprihăniţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să arate nobleţe, la alţii e starea lor naturală.

George Budoi în Unii se străduiesc..., la alţii e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALŢII E STAREA LOR NATURALĂ (S-T)

Unii se străduiesc să fie sensibili, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie serioşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să arate siguranţă de sine, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie sinceri, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie sobri, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie spirituali, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie statornici, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să arate stăpânire de sine, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie subtili, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să dovedească superioritate, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie talentaţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie tandri, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie tari, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie temerari, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie tenaci, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie toleranţi, la alţii e starea lor naturală.

George Budoi în Unii se străduiesc..., la alţii e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii şi alţii

Unii poartă-n sân scrisori,
Alţii doruri şi suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alţii... în mătăsuri fine.

Unii-s prinşi cu groase funii,
Alţii doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ţi dăruiesc petunii,
Alţii... fug spre clipa oarbă.

Unii spun că eşti prea mică,
Alţii că iubeşti nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alţii... gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,
Alţii abia-nspre zori plecară,
Unii ştiu că se mai poate,
Alţii... tremură pe afară.

Unii vor a face valuri,
Alţii-n şoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alţii... iar întineresc.

Unii fulgeră şi tună,
Alţii strălucesc în soare,
Unii... s-au urcat pe lună,
Alţii... se aruncă-n mare.

Unii poate vor prea multe,
Alţii nici nu îndrăznesc,
Unii, încă, ştiu s-asculte,
Alţii... trist îmbătrânesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALŢII E STAREA LOR NATURALĂ (Î-L)

Unii se străduiesc să aibă încredere în ei înşişi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie îndemânatici, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie îndrăzneţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să aibă îndurare faţă de alţii, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să dovedească o mare putere de înţelegere, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie înţelepţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie învăţaţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie joviali, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie juşti, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie leali, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să aibă un limbaj ales, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie loiali, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie lucizi, la alţii e starea lor naturală.

George Budoi în Unii se străduiesc..., la alţii e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALŢII E STAREA LOR NATURALĂ (H-I)

Unii se străduiesc să fie harnici, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie hotărâţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie iertători, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie imparţiali, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie incoruptibili, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie ingenioşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie inimoşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie inocenţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie integri, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie inteligenţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie iscusiţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie isteţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie iubitori de oameni, la alţii e starea lor naturală.

George Budoi în Unii se străduiesc..., la alţii e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bismillah

când nu mai simţi
e ca un drog pentru moarte şi alergi
nu ai nevoie de eroi
n-ai avut niciodată
oricum suntem prea mulţi şi nici măcar
dumnezeu nu mai e în stare de noi
şi din ce a mai rămas fără cuvinte
avem o inimă
să nu ne mai auzim
şi cine să ne oprească?!
timpul nostru a fost prea bun.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, viaţă

Viaţa asta-i prea nebună,
Dar şi noi suntem ca ea:
Unii mor de moarte bună
Alţii doar de... grija mea.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALŢII E STAREA LOR NATURALĂ (A-B)

Unii se străduiesc să iubească adevărul, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie altruişti, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie amabili, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie blajini, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie blânzi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie bravi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie de bună-credinţă, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să arate bună-creştere, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să arate bună-cuviinţă, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie buni, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie de bun-simţ, la alţii e starea lor naturală.

George Budoi în Unii se străduiesc..., la alţii e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nefericire ne rămâne un interval prea mic între timpul în care suntem tineri şi acela în care suntem prea bătrâni.

Montesquieu în Cugetări diverse
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceşti oameni puţini care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă. Fiecare om face faţă la ce i se întâmplă pentru că este protejat în felul acesta. Fără acest zid de fiinţe iubite care ne înconjoară (indiferent că ele sunt sau nu sunt în viaţă), noi nu am fi buni de nimic.

Gabriel Liiceanu în Declaraţie de iubire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă timpului uitării

Uităm c-avem părinţi, c-avem copii,
Şi viaţa ne acoperă-n uitare...
Uităm mereu, în fiecare zi,
Uităm că se trăieşte, că se moare...
Uităm de-un timp, cu fiecare ceas,
Şi sufletul ni-i o clepsidră spartă,
Că prea puţin din viaţă ne-a rămas,
Doar Dumnezeu nu uită, ci ne iartă.

Uităm c-avem părinţi, c-avem copii,
Ca un ecou ne pierdem în uitare
Şi nelăsând în urmă mărturii,
Pierim tăcut, ai nimănui, în zare.
Ne întrebăm de ce, călătorind,
Am coborât pe trepte de uitare,
Dar sentimente rând pe rând ne mint,
Iar noi vedem zadarnic cum se moare.

Şi viaţa ne acoperă-n uitare,
În vălătuci de fum şi teorii,
Oglinzi de ape şi oglinzi de soare,
Tăcere, axiome, reverii.
E universul un ocean de stele
Şi omenirea-ntrânsul se revarsă,
Ne cheamă şi ne plânge şi ne cere,
Ne-aşteaptă la întoarcerea acasă.

Uităm mereu, în fiecare zi,
De timp şi de visare, de tristeţe,
La tâmple albi cândva ne vom trezi,
Târziu, în ninsa noastră bătrâneţe.
Uităm de-o bucurie trecătoare,
Uităm să fim mai oameni, să zâmbim,
Alunecăm haotic în uitare
Cu sufletul prin noapte hoinărim.

Uităm că se trăieşte, că se moare,
Uităm a fi cu fiecare ceas,
Ne soarbe-n timpuri val de întristare,
Nimic în lume nu ne-a mai rămas.
Unde-i beţia visului în care
Ne înălţăm cu fiecare zi
Un fluture căutăto de soare?!
Oh, niciodată nimeni nu va ştii!

Uităm de-un timp cu fiecare ceas,
Trăim în deşteptare şi-n iubire...
Spre a uita, nimic n-a mai rămas,
Căci am uitat chiar şi de fericire.
Biet reumatic, tâmple de ninsori
Ţi-acoperă potecile spre soare
Şi uiţi cum se trăieşte deseori,
Dar vezi în jur, adesea, cum se moare.

Şi sufletul ni-i o clepsidră spartă...
Din cioburi de clepsidră ne-ntrupăm.
Uităm a fi... nefericită soartă!
Uităm să plângem şi să existăm...
De ce uităm?! Un semn de întrebare –
Scrtcircuit de neuroni... De ce?!
De ce se uită şi de ce se moare?
De ce mai luminează stelele?!

Că prea puţin din viaţă ne-a rămas,
Incontestabil, ştie fiecare
Şi bate în perete-acelaşi ceas
Acelaşi imn uitat de deşteptare.
Bate un clopot undeva-n înalt,
Ori e un tunet străbătând pământul...
În călimară curge repetat,
Uitând de câte-n lume sunt, cuvântul.

Doar Dumnezeu nu uită, ci ne iartă
Şi din iertare-adesea învăţăm
Că a uita e omenesc... Vreodată
N-ar fi de-ajuns durerea s-o uităm.
Că ochiul plânge, n-ar mai fi uitare,
Că doliul trece-n valuri de tristeţi...
E secetă în suflet... De ce oare
Mereu, Mărite Doamne, Tu ne cerţi?!

Doar Dumnezeu nu uită, ci ne iartă,
Că prea puţin din viaţă ne-a rămas
Şi sufletul ni-i o clepsidră spartă,
Uităm de-un timp cu fiecare ceas.
Uităm că se trăieşte, că se moare,
Uităm mereu, în fiecare zi
Şi viaţa ne acoperă-n uitare...
Uităm c-avem părinţi, c-avem copii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bizari suntem noi, muritorii! Fiecare dintre noi se află aici pentru un scurt sejur; nu ştie pentru ce scop, deşi uneori are impresia că simte de ce. Dar fără a ne gândi prea mult la asta, fiecare dintre noi ştie că există pentru alţi oameni – în primul rând pentru cei de ale căror zâmbete şi bunăstare este dependentă propria noastră fericire; apoi pentru cei mulţi, necunoscuţi nouă, de ale căror destine suntem legaţi prin simpatie. Îmi reamintesc de o sută de ori în fiecare zi că viaţa mea este bazată pe munca altor oameni, în viaţă sau morţi, iar eu la rândul meu trebuie să încerc să dăruiesc în aceeaşi măsură în care am primit şi încă mai primesc.

Albert Einstein în Cum văd eu lumea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pragul spre uitare

Priveşte-i ochii şi ascultă
Durerea din tăcerea lor:
E prea adâncă şi prea multă
Uitare-n tulbure izvor.

Aceiaşi ochi priveau odată,
Atât de ageri şi curaţi,
C-o dragoste nemăsurată,
Spre tine şi spre cei doi fraţi.

Şi v-a crescut privirea-ceea.
Creşteaţi frumos, creşteaţi cu ea,
V-a fost un far în odiseea
Ce-n viaţă vi se aşternea.

S-a ofilit când, fiecare,
Din faţa ei a dispărut
Şi-o uşă-n pragul de uitare
I s-a deschis. Voi, n-aţi ştiut.

Privirea ei nu vă mai ştie:
E goală, dusă-n lumea sa
Şi vă-ntrebaţi: cum o să fie
Căsuţa-i veche... fără ea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!