Trădare!
Și te-am iubit cum m-am iubit pe mine,
Ți-am fost prieten bun, sfătuitor...
Când erai căzut, veneai la mine
Și te ridicam cu dragoste și dor.
Și te-am acceptat așa cum ești...!
Nu am pus condiții ca să-mi fii...
Iar tu acum nedreptățești
Fără dovezi și argumente vii.
Și te-am ajutat chiar întru toate!
Și m-am lăsat pe mine... locul doi...
Oare cum n-ai văzut tu asta...? Poate,
Nu ne-a fost scris să fim doar amândoi.
Mă simt trădată de vipere bătrâne!
Ce tot m-au folosit în fel și fel...
Suflele lor, negre și păgâne...
Mă simt înjunghiat ca și un miel!
Și totul are-un rost pe lume...
Prietenia... demult nu mai există!
Viața este doar valuri cu negre brume,
Și stă-n picioare cine îi rezistă!
Regret tot ce am oferit și ce am dat...
N-a fost nici înțeles și nici apreciat!
Prin lecții dure, durerea mi-am aflat,
Și palme aspre! Nu aplaudat...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Risipire
Eu pe tine te-am iubit, iar acum cu altul te-am găsit; Cum tu ai îndrăznit, când eu totul ți-am dăruit?
Mi s-a rupt inima în mine când am văzut că te plimbi cu oare cine;
Vrei să știi cum eu mă simt? Mă simt rău! Jur, nu te mint!
Doar gândul că de lângă mine vei pleca, inima mea nu va suporta;
Iar acum când totul a mers prost, viața nu mai are nici un rost!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea s-a stins
pentru Bianca
Lacrimi nu mai am, când te privesc zăcând neînsuflețită....
În agonii și suferințe te-am privit zvâcnind...
O singură dorință aveam a-mi fi împlinită...
Ca tu, să te mai bucuri... prin viață tot trăind....
Nu poate nici cuvânt, și nici lacrimi amare,
Să stingă cea durere ce-o simt în piept arzând...
Mi-ai fost copilul dulce, ce m-alinta c-o floare,
Iar eu... fără de tine, mă văd ușor căzând...
Și te-am iubit, cum nu se scrie-n cărți...!
Și mi-ai fost în suflet... tu mult m-ai alinat...!
Poate să mai treacă încă zece vieți...
Eu nu am să te uit, copil mult adorat!
Bianca, te iubesc! Tu ești acum plecată...
M-ai părăsit și tu... cu mult, mult prea devreme...!
Și trebuie s-accept soarta... deși, neresemnată...
Primisem despre tine, atât de multe semne!
Nu pot eu fără tine! Copil celest ce-ai fost...
Sufletul mi-e spart în cioburi răsfirate...
Voi înțelege poate, că totul are-un rost...
Deși, prin agonii plutesc acum în toate!
Mă doare și mă probușesc de a ta plecare...
Ai fost prea tânără, când tu m-ai părăsit...!
Acum am o nevoie aprig de-o schimbare,
Am inimă zdrobită și suflet pustiit!
Oh, te iubesc atât! Iubesc spre veșnicie...!
Și ne vom revedea... atunci când ceasul vine.
Tot ce-a fost dat să am, mi-a fost luat să-mi fie...
Dar ne vom întâlni... pe plaiuri verzi, divine.
Tu, suflete curat... să știi cât te-am iubit!
N-aș fi crezut vreo clipă... să mori în locul meu...!
M-aș fi sacrificat... și iar m-aș fi zidit...
Și ți-aș fi luat durerea și tot ce ți-a fost greu.
Și la final am înțeles: noi nu putem alege!
Destinul este scris cu mult timp de am fi...
Acela ce iubește... doar bucurii culege,
Nimic din ce-ți propui... nimic nu vei primi!
Pentru aleșii Domnului...
Dedicație specială pentru fiica mea, plecată prematur către cele sfinte...
R. I. P. BIANCA - 3 februarie 2000 - 22 mai 2017
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.Vis de paradis
Și-mi este dor de un nebun frumos,
Ce tot așteaptă de la mine semne...
Eu sunt în mare, cu valuri peste glezne,
Iar el, tot rătăcind spre tenebros...
Și mă lovește iarăși câmp de sare,
Atunci când luna s-a trezit din somn...
Aș fi vrut să îmi fii un domn,
Cu un sărut să mă trezești dintr-o visare...
De ce eu te visez când ești cu mine...?
Te port în vise, în inimă și minte...
Ești tot prezent în ce totul se simte,
Dar în real... îmi ești pe căi străine.
Și mă așez la masa mea cea neagră,
Îmi iau dispozitivul ca să-ți scriu...
Reglez și web-ul meu cel fistichiu,
Și-aștept mesajele-ți s-apară.
Și mă surprind cum mă visez cu tine,
Înveșmântată de dorul ce-am cules...
Mult te-am iubit, dar nu eu te-am ales,
Să-mi fii alături și la greu și bine.
Iubitule! Mai strigă-mi numele o dată!
Tu știi ce simt când mă șoptești...
Respir aroma-n care ești,
Ce giuvaier! Și ce răsplată...!
Și-mi este dor să stăm lipiți...
Așa cum filmele ne-arată,
Fără orgolii, fără ceartă...
Doar doi, iubindu-se uniți.
A fost iluzie, sau vis...
A fost realitatea noastră...?
Sau, am visat la marea-albastră,
Ce ar fi fost un paradis?...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dependență de NOI
Mă luminez când mă gândesc la tine...
Oglinzile din jur îmi sunt străine.
Nu mă am pe mine întru sine,
Când nu ești infiltrat în mine.
Și mă apucă așa un dor de jale,
Când străzile străbat pe unde-am fost...
Și-mi simt ființa cum tremură moale,
Că tot ce-a fost, n-a fost sortit cu rost.
Și te surprind confuz și derutat...
Nu știi ce simți și nici ce vrei cu mine;
Destinul parcă este acuma plat,
Și parcă nici de NOI nu-ți mai convine...
Mă simt pierdută când nu mă iubești.
Și uneori te simt... mă ții departe!
Și-n inimă și-n minte mă gonești...
Și-atunci simt parcă mor încă o moarte...
Și totul pare șters când nu-i în doi...
Și viața fadă și fără vreun răsfăț.
Știi? Eu mult am tot luptat pentru-a fi NOI
Ca să te uit și să nu te învăț!
Raze de lună mă învelesc iar cu visare...
Și ne revăd pe NOI... iubind la fel.
Dar mai există acea iubire, oare,
Când tu lupți contra ei ca un rebel...?
Nu știu ce simte inima când tace.
Nu știu de-a fost vreun adevăr în ce ai spus;
Știu doar că sentimentele-s opace,
Când sunt captive la polul opus.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mai este timp să mă cunosc
De ți-am adus numai tristeți,
Aș vrea să știi... nu am dorit!
Sau lacrima-ți din care-nveți,
Când nu ți-am șters, căci m-am grăbit.
De nu ți-am luminat mâhnirea,
Tu suflete, nu sta pe gânduri!
Eu ți-am dorit doar fericirea,
Dar tu mă iartă printre rânduri.
De n-am simțit când voiai pace
Și te îngreunam vorbind...
Acuma glasul meu îmi tace,
Citindu-te numai simțind.
De-ai vrut să fii în calea mea
Și te-am expediat cu grabă...
Tu iartă-mă că am fost rea,
Dar fii tu bun ca raza albă.
De m-am gândit numai la mine
Între momentele ca plumbul,
Vreau să mă crezi că doar pe tine
M-am rezemat să-mi alini gândul.
De fost-au ceasuri repetate,
Când în dureri mă adunam...
Luându-te la rost cu toate,
Tu iartă-mi, căci eu sufeream.
De mă lăsam de valuri dusă,
A unei mări ce n-o doreai...
Astăzi regret c-am fost condusă
De răzbunări ce nu știai.
De ți-am greșit mai mult de știu,
Tu, suflete, astăzi să ierți...
Și eu iertat-am ca să fiu
Dintr-un om mic, în cei măreți.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Respingere
Motto:
Celui ce-a fost... este, și va fi...
Rațiunea și vocea inimii...
Celui ce-mi este jumătate,
Completându-mă întru tot și toate...
De câte ori tu m-ai respins pe mine,
De-atâtea ori, am învățat să mă iubesc!
Îți mulțumesc că am trăit prin tine...
M-am regăsit și nu mai rătăcesc.
De câte ori eu te-am chemat spre mine,
De-atâtea ori tu te-ai îndepărtat...
Lăsându-mă în urmă, în suspine...
Și ridicând ziduri care m-au marcat.
De câte ori, eu te-am împins să mergi,
În profunzimea inimii tale reci...
Întotdeauna vrut-ai altceva s-alegi,
N-ai vrut să riști... ai preferat să pleci!
Și nimeni nu te-a simțit ca mine!...
Și nimeni n-a putut atât iubi...
Un om, ce a produs ruine,
Dintr-o dragoste ce ar fi putut fi...
Acum, la ceas târziu de noapte,
Mă-ntreb ce-a fost în mintea ta...
Cum de-ai respins o dragoste așa aparte?!
Cum poți nega ceva ce exista...?!
Și multe întrebări mă tot intrigă...
N-ai fost onest, deschis nici sincer, sau corect!
Mintea se opune, dar inima strigă!...
Când știu și simt că ar fi fost perfect!
Nicicând târziu nu este să repari!
Mai bine, mai târziu... decât negare!
Și tot ce trebuie, este să apari...
Să mă iubești... și să-mi aduci o floare...!
Te voi ierta și te voi iubi...
Așa cum nimeni nu te completează...!
Vom trăi clipa verbului A FI...
Și vei descoperi ce mult contează!...
Lucruri bune vin cu piedici și furtună!
Intensitatea e acolo și o simți!...
Trăim o dragoste atipică, nebună,
Vino să iubești și să m-alinți!
Și încă te aștept privind la stele...
Și mă întreb, cât oare mai reziști?...
Este păcat să nu răspunzi iubirii mele,
Regret va fi, de nu vrei să riști!
Fii demn, puternic și ascultă!
De vocea inimii pe care ți-o respingi...
Dă voie destinului să curgă,
Finalul este scris ca să învingi!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Sonetul muncii cu alt rost
Când te-am pictat, iubito, m-am gândit
să mi te am alături, să-mi șezi blând,
să te admir pe viață, ca și când
ești numai tu în lume de iubit.
Și te-am pictat privindu-te-nfocat
de nici nu știu, de fapt, tu ce făceai,
dar, de curând, am înțeles că ai
făcut un semn spre cel ce mi-a urmat:
"Răbdare, măi, că mă pictează-un prost!"
Mă tot gândesc: acestea să fi fost
cuvintele ce le-ai fi spus atunci?
Eu mă gândeam la viitor, la prunci,
tu te gândeai la "munci", dar cu alt rost
și, uite-așa, a fost, n-ar mai fi fost!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ar fi dacă...?
de nu te-am cunoscut pe tine,
sortit nu mi-a fost...
dacă-am iubit locuri străine,
căminul n-avea rost.
de am fugit din calea ta,
nu mi-a fost drum pe-acolo...
daca iubirea-mi absenta,
mi-era mai bine solo.
și dacă tu nu m-ai iubit,
așa a fost să fie...
dar, dacă eu te-am păcălit...
n-ar fi o nebunie?...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Lia: Aș vrea să te cred, dar... Mi-e teamă să nu fie doar un capriciu de-al tău, unul trecător...
Lucian: Poftim?! Lia, ți-am mai spus că pentru mine, tu nu ești deloc doar un capriciu trecător... În plus, ce fel de capriciu trecător ar putea fi, după mai mult de opt ani?! Te rog, sunt cel puțin opt ani...
Lia: Ba da, ar putea fi. Poate din cauză că eu am fost singura care te-am respins mereu, te-am refuzat, nu ți-am acceptat prietenia... Presupun că nu erai obișnuit să fii refuzat. Îți plăcea să obții totul, așa cum îți doreai tu. Încă îți place acest lucru.
Lucian: Nu, nu-i din cauza asta! E adevărat că-mi displăcea să fiu mereu refuzat, însă nu ăsta-i motivul pentru care m-am îndrăgostit de tine.
Lia: Sau poate crezi astfel, doar pentru că tu ești comandantul și ți se cuvine tot ce-ți dorești.
Lucian: Grozav! E ultimul lucru pe care aș fi dorit să-l aud în acest moment, de la tine sau de la oricine altcineva! În plus, n-are absolut nici o legătură. Când te-am cunoscut pe tine, nu eram nici un fel de comandant, al nimănui și nici nu aveam habar că voi fi vreodată. Că poate îmi doream acest lucru, e cu totul altceva...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai este timp sa ma cunosc
De ți-am adus numai tristeți,
Aș vrea să știi
nu am dorit!
Sau lacrima-ți din care-nveți,
Când nu ți-am șters, căci m-am grăbit.
De nu ți-am luminat mâhnirea,
Tu suflete, nu sta pe gânduri!
Eu ți-am dorit doar fericirea,
Dar tu mă iartă printre rânduri.
De n-am simțit când voiai pace
Și te îngreunam vorbind
Acuma glasul meu îmi tace,
Citindu-te numai simțind.
De-ai vrut să fii în calea mea
Și te-am expediat cu grabă
Tu iartă-mă că am fost rea,
Dar fii tu bun ca raza albă.
De m-am gândit numai la mine
Între momentele ca plumbul,
Vreau să mă crezi că doar pe tine
M-am rezemat să-mi alini gândul.
De fost-au ceasuri repetate,
Când în dureri mă adunam
Luându-te la rost cu toate,
Tu iartă-mi, căci eu sufeream.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Neiubită...
Nici sufletu-mi nu l-ai iubit, sau doar un pic...
Pe mine? N-ai avut răbdare să mă fi descoperit...!
Dintr-un scenariu mare, se-arată unul mic,
Și uite așa, se scrie destin neîmplinit.
Și tot ce-am vrut a fost iarăși IUBIRE...
Și n-am știut să dau decât ce vine tot din ea...
Și iarăși m-am ales cu o dezamăgire,
Ce n-aș fi vrut să fie, să fi fost... Ah, mă durea!
Și m-ai ținut în jocuri de-așteptare...
Tot ce-ai dorit a fost mereu la fel...!
Aș fi zâmbit și de la o plimbare...
De mi-ai fi dăruit cu suflet... un inel...
În a mea viață... cuvântul nu există...
Decât atunci când fapta îl urmează și-au tangență!...
Fără dragoste, nimic nu-i trainic și rezistă,
Ne ofilim fără iubire și dăm o repetență!
N-am cunoscut pe cineva ca tine... vreau să știi!
M-ai preschimbat din ce uram... acum iubesc!
Doar dragostea transformă... și-acum îți sunt... Să-mi fii!
Este o dragoste peste un plai lumesc!
Aș vrea să cred că sunt totuși iubită; că n-ai mințit și doar atât!
O oră mi se pare veacul ce să treacă...
Iar faptele-ți să se transpună din cuvânt!
Plânge o inimă tăcut... pe zi, tot devenind mai seacă.
Neiubită...? Poate! Sau, nu știu...
Am vrut eu a le ști pe toate...!
Dar... n-aș mai fi ce sunt să fiu...
Și nici surprinsă n-aș mai fi fost... poate!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dialog în familie
După vreo trei ani de zile
Soțul întreabă soția:
- Nevastă, mai ții la mine?
S-au azi terminăm chindia?
- Nu te-am iubit niciodată.
Nu te iubesc nici acum.
De când m-ai luat de fată
Te-am urât ca și acum.
- Dacă mă urăști și-acum,
Eu zic să ne despărțim.
Fiecare pe alt drum,
De astăzi, hai să pornim!
- Fiindcă nu ai fost bărbat
Noi de mult ne-am despărțit.
Cu altul te-am înșelat
Când erai tu amețit.
- Să fii sănătoasă fată!
Și eu grijă am avut.
Ai fost și tu înșelată,
Ba chiar și mai de demult.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Am scris o omletă bună
Am scris o omletă bună... și am mâncat
o poezie fierbinte... după ce te-am iubit
M-am încheiat la mașină... și mi-am condus
paltonul acasă... prin ploaie...
după ce te-am iubit
Am trecut pe roșu... și am oprit la
verde... plutind undeva între culori...
de ici-colo...
după ce te-am iubit
Mi-am ondulat patul... și am făcut
părul... ușor
confuz dar... nu-mi pasă...
Mi-am pregătit dinții... și m-am spălat
pe pijama... apoi m-am ridicat
... și m-am întins pe pat...
Să dorm...
după ce te-am iubit
poezie de Nikki Giovanni, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Cartea "The 100 Best African American Poems [With CD" de Nikki Giovanni este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Nimic...
Trecut-au anii, fără sens și rost,
Sărutul tău... s-a șters, cum nu a existat...
Nimic am înțeles, că de fapt a fost,
Rămâi o amintire, care a expirat.
Fost-ai mult iubit, cum nu poți înțelege...
Dar ai tratat povestea ca nimic!
Știu că în iubire, nu există lege,
Iar timpul te-a făcut din mare, să fii mic!
Totul se divide, nimic nu dăinuiește!
Timpul pentru mine... este un dușman...
Inima mai speră, deși se-mpotrivește,
Mintea e lucidă, dar totul e în van!
Dragoste și ură, simt eu pentru tine,
Ai rănit zâmbind, un suflet ce te-a vrut!
Inima zvâcnește în cioburi de suspine,
Nimic este acum... ca tine: gol și mut.
Și învăț să uit! Să uit să iubesc!...
Lecții mult amare, mi-au schimbat cărarea.
Învăț să ignor tot ce îmi doresc,
Învăț zilnic... exersând iertarea...
Totul și nimic... totul despre tine,
Se va pierde-n timp, ca și un tren pierdut...
Pierzându-te pe tine, m-am regăsit pe mine,
Și am înțeles... nimic nu am avut!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Scrisori imaginare
Ți-am scris scrisori, ca-n vremi de altă dată,
Ca o domniță-îndrăgostită-ntr-un castel,
Și așteptam așa emoționată
Răspuns, prin voiajorul porumbel.
Ți-am scris ades poeme de iubire
Și am visat o dragoste curată,
Cu cavaleri, domnite si turnire,
Dar n-ai citit poemul niciodată
M-am adaptat, cum fu-se cu putință
Și mi-am trimis scrisorile-n eter,
Chiar de-s in jean, s eu am rămas domniță,
Dar tu-n costum, tu nu ești cavaler.
Mai scriu și-acum, din când în când, poeme,
Dar nu-ți mai scriu de mult scrisori,
Te-am rătăcit pe undeva, prin vreme,
Prin timp, ca porumbeii voiajori.
Te-am rătăcit pe-o insula pustie,
Din versul meu de mult te-am exilat,
Nu îmi ești muză-n nicio poezie,
Erai imaginar, cumva te-am inventat.
Ți-am dat valoarea omului iubit,
Te-am pus in versurile mele si-n povești,
Asa cum mi-am imaginat te-am născocit,
Iar de exiști, habar n-am cine ești.
20.02.2021
Flori M. Flori (Florentina Mitrică
poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu te-am căutat dar te-am găsit
toate în lumea asta au un rost
în adolescentă te-am iubit
azi te văd la fel precum ai fost
ochii tăi cu luciu de cristal
buzele- cu rece de ghețar
zâmbetul - și trist și marțial
mai sfidează fostul boschetar
nu te-am căutat dar te-am găsit
doar voiam să văd cum te-ai păstrat
-știu că pentru tine am murit
inc-atunci la margine de sat...
nu te-am căutat dar te-am găsit
n-am să-ți spun nimic nici n-am să-ți scriu
doar mă simt un pic mai fericit
parc-am dat de apă în pustiu
nu te-am căutat dar te-am găsit
sunt la fel de bâlbâit și lent
-pentru tine am îmbătrânit
pentru mine-s tot adolescent...
poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de fum
Jucăm un rol, în filmul viețtii noastre.
Tu joci și lupți în tot acest timp.
Lupți, pentru ce?
Pentru a fi înfrânt?!
Câștigi doar pentru o vreme...
Căci tu ai fost chemat pe acest păamânt,
Ca să faci față doar luptând
Cu CEL DE NEÎNVINS.
Dar când iubești, îți pierzi controlul
Și curajul se transformă-n nebunie,
Alunecând, în "CAPODOPERA" ținutului numit Viață.
Eu te-am iubit de când ai înflorit,
Înainte de a prinde rădăcini în mine...
Și te știam deja din somnul meu, din vise...
Și cine m-ar lua în seamă acum, dacă nu tu?!
Off, Universul meu,
De când m-am confesat că te iubesc,
Mă simt puternic și vanjos, ca Omul de zăpadă,
Ce stă în vânt și ploi la poarta sufletului tău...
Iubindu-te, din depărtatare, cu felul meu de-a fi...
Știu că a trebuit să mint...
Să mă inșel chiar și pe mine...
Să joc un "joc" perfid, meschin
Crezând și sperând că tu mă vei iubi!
Și-a mers pentru puțin.
Ne tot mințeam că ne iubim...
Când am fost sincer... tu te-ai speriat și ai fugit!
Dar nu mai e nevoie să m-auzi acum,
Căci știu că orice vorbă sau literă, spusă sau scrisă
E socotită împotriva mea!
Așa ca eu mă mulțumesc,
Că in tot acest timp am să te păstrez mereu,
Ca pe o icoană în sufletul meu,
Lăsând trecutul...
Îmi este atat de dor de tine!
Și nici măcar nu ne-am cunoscut...
Doar eu te-am iubit și te mai iubesc încă,
În viața mea secretă!.
Acolo unde am înșelat și m-am mințit pe mine!
Acum tot ce pot face este să tac...
Acum tu ești doar un fum în depărtare,
Ce strălucește doar prin jarul ce-a lăsat...
Au mai rămas secundele singurătății
Ce vor preface și jarul în cenușă
Aștept doar vântul cu-adierea lui
Să stingă sau să reaprindă focul din noi.
Ori, va rămâne totul
Doar o amintire cu miros de fum...
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciună? Sau adevăr aprins?...
Și totul a fost numai minciună?
Doar te-ai jucat cu mine și atât...?!
Doreai ca între noi să nu rămână,
Decât o aventură, minus cât...?
De ce nu m-ai lăsat totuși în pace...?
Știai că ești indisponibil și mințeai,
Ai sentimentele așa sărace,
De numai la tine te gândeai...?!
De ce ai insistat să fii cu mine,
Și m-ai îndrăgostit până la nori...?
Chiar n-ai simțit nimic profund în tine,
Să te gândești la mine până-n zori...?!
De ai știut că nu ești în putere,
Să îți schimbi viața, s-o iei de la-nceput...
Nu trebuia să îmi provoci durere,
Să intri-n viață mea cum tu ai vrut!
N-a fost corect nici drept cum ai jucat,
Eu sinceră ți-am fost întotdeauna...!
M-ai sfâșiat când eu secretul ți-am aflat,
Și de atunci inima plânge ca nebuna!
Și tot tu necontenit mă căutai...!
Deși descoperit ai fost de mine!
De ce în pace oare nu mă lăsai,
De ce mi-ai dus inima în ruine?...
Ori egoist, ori nu știu ce ai fost...!
Ori parșivism a fost ascuns în tine!
Cum ai putut să-ntorci viața-mi pe dos,
Și să-mi răpești ce nu îți aparține?...
Și multe se lovesc în contradicții...
N-am înțeles nici azi ce ai făcut...!
Ori decăzut-ai tare în perdiții...
Ori m-ai iubit, și nu ai știut...!
O joacă, un capriciu, o iubire...
Atât a fost, sau ce a fost de fapt?!
Dar ce a fost, mi-a dat nemulțumire,
Când fals trăiai rolul tău din act!
Vreau să-nțelegi impactul ce-ai lăsat!
Eu nu mai pot să fiu la fel vreodată...
N-am fost eu cea care te-a chemat,
Și altceva ți-am fost eu ție toată!
De ce nu te-ai uitat atent la mine?...
N-ai remarcat că eu sunt altceva?!...
Nu ai văzut structurile-mi divine,
N-ai sesizat nimic?! Orice! Ceva!!!
Fost-ai așa de orb la mine oare...
De n-ai văzut cât pot și ce sunt eu?!
Trebuia să mă iubești tare,
Să mă ții lângă tine tot mereu!
Și la final perplexă m-ai lăsat!
Lovit-ai crunt în inimă și cuget...
Cum ai făcut, mult m-a îndurerat,
În cioburi ai lăsat un suflet...!
Minciună?!... Sau adevăr aprins?...
Ce-a fost în inima-ți vicleană?
Doar te-ai jucat până ai fost prins?
Și n-ai gândit că mi-ai lăsat o rană!...
Ce-a fost, s-a dus... dar pentru mine-i viu!
Nu pot uita și merge mai departe...
Sufletul rănit, plânge în pustiu,
Și toate rănile mi le adun în carte...
De n-ai iubit defel, doar te-ai jucat,
Mă rog să suferi mult... așa ca mine!
Nu pot să iert mai mult de am iertat,
Să mă distrugi atunci când îți convine...!
Și înțelege că nu ai fost corect!...
Și nici iertare n-ai învățat a cere!
Schimbă-ți caracterul mult infect,
Și inima amară ca o fiere...
Lumina să se-abată asupra ta...!
Să înțelegi că viața nu-i o joacă...
Nu-ți bate joc în viață... treaba ta!
Dar roata se întoarce ca o placă!
Și să înveți iubirea și iertarea...
Să le oferi cu suflet luminat,
Ascultă-ți din inimă mereu chemarea,
Că să trăiești cinstit, corect, salvat!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sunt parte din tine
Aveam o teamă despre noi
Și te-am luat de mână...
Să-ți simt iubirea ca șuvoi,
Cu mine să rămână.
Dar ți-ai retras-o imediat
De parcă n-ai fi vrut
În inimă să îți fi stat
Așa cum am crezut.
Și te-ai retras în tine mut,
Așa cum faci mereu;
Spui doar că bine tu mi-ai vrut,
Dar binele-a fost greu...
Fost-am respinsă-n clipă grea,
N-ai vrut să mă iubești!
M-ai fi iubit și-n vreme rea,
De-ai fi primit ce ești.
Ce șarpe mi te-a-ngenuncheat,
Hrănind doar cu minciuni
Mintea ce ți-a învolburat,
Ca răul să aduni?!...
Vorbeam, dar nu mă auzeai,
Erai așa departe...!
Și dacă tu mă ascultai,
Învinsă era o moarte!
Aștept să cauți, să găsești
Și să mă iei de mână...
Cărarea să ți-o potrivești,
Iar dragostea să vină.
Ți-am fost și sunt un sfetnic bun,
Tu nu le știi pe toate...!
Parte cu parte îți adun,
Definind o carte.
Tu amintește-ți cine ești,
Găsește drum spre mine...
Sunt partea care-o tot gonești,
Iar partea e din tine!
Stai și privește înspre cer,
Predă-te în iubire...
Te vei simți-ncălzit în ger
Și beat de fericire...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Eleison Me Ton Amartolon [Miluiește-mă pe mine păcătosul]
Doamne, credință am avut de neclintit
când valurile negre mă trăgeau in jos,
semeții munți i-am clătinat
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel pacatos.
Doamne, în stihuri Te-am cântat și Te-am slăvit,
căci dulce stih mi-ai dat și graiul cuvios,
cu aripi de rime am zburat
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel pacatos.
Doamne, pentru Tine m-am lăsat osândit,
pentru sfântul Tau nume dulce și duios,
ocări și spini am suportat
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos.
Doamne, cu Tine am fost pe cruce și am pătimit,
cu Tine am gustat din bice pân la os
și oasele-mi zdrobite au fost
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos.
Doamne, de atâtea ori spre raiul înflorit
Îngeri m-au purtat și-n cerul Tău frumos
cu sfinții în rugăciune-am fost
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos.
Doamne, atâtea lucruri bune au răsarit
din rugăciunile rostite cu folos.
Atât de minunate sunt
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!