Anglofobie sau altceva căţărat pe o sondă

convieţuim deficitar
pe o planetă de mortar

privit din alte perspective
noi poate construim ceva
fără să ştim

şi tot aşa
ca-n fiecare epocă bolnavă
ne obligăm copiii să urce în bărcuţe de hârtie
spunându-le că-i navă

şi totuşi, uite
cum convieţuim
din ce în ce mai mult
dar mai puţin

şi tot aşa
noi construim
oraşe lungi, de neimaginat

pentru că-n orice epocă bolnavă
copiii vor ajunge căpitani
pe o epavă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi bolnav de această epocă bolnavă este un semn de sănătate.

citat din Philippe Muray
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sănătate bolnavă

În fantezia lui bolnavă,
Băsescu vrea un SMURD privatizat.
El crede că Spitalul e o navă
Cu care să ne ducă la... mezat.

epigramă de Gheorghe Bârlan (11 ianuarie 2012)
Adăugat de Gheorghe Bârlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O epocă lipsită de critică este fie o epocă în care arta e imobilă, rigidă şi limitată la reproducerea tipurilor formale, fie o epocă lipsită cu totul de artă.

citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte obişnuiam să construim civilizaţii. Acum construim Mall-uri pentru cumpărături.

citat din Bill Bryson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două zăpezi

Mansarda mea albastră, cu trandafiri de talc,
Împiedicatul tunet se-ascunde în făptură,
Făptura mi se-ascunde-n iubiri-miniatură,
Mansarda mea în unghiuri, cu flori pe care calc.

Mansarda mea bolnavă, bolnave anemone,
Apoasele ferestre, apoase-ncrengături,
Pervazuri şi pervazuri, iubiri-miniaturi,
Mansarda mea în unghiuri, bolnave histrione.

Molateca ta palmă vibrează-n umeri, umeri
Şi uite cum se duce o candelă de os,
Şi uite cum se duce conturul tău sticlos;
Cu palmele, mansardă a timpului să numeri.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare epocă acordă gloria pentru alte motive.

citat din Mihai Ralea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii au suflet de înger

Copiii au suflet de înger,
Când dorm în patul lor
Somn dulce şi uşor.
Când se roagă lui Dumnezeu
Să fie sănătoşi şi pacea să dăinuiască pe pământ mereu.
Copiii au suflet de înger când spun o poezie,
Despre un ghiocel, despre un puf de păpădie
Copiii au suflet de înger, noi asta bine o ştim,
Mai ales când ne cer iubirea şi noi nu putem s-o dăruim.
Copiii au suflet de înger când cerşesc pe stradă o bucată de pâine,
Dar noi trecem pe lângă ei fără să ne gândim la ziua de mâine!
Copiii au suflet de înger, dar poate şi îngerii au suflet de copii.
Cine ştie asta, poate tu, Doamne, ştii?

poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu tot sunt om!
Eu tot sunt om: ca tine, ca el, ca ea
Şi mereu voi rămâne aşa,
Dar totuşi nu v-am crezut...
În stare de aşa ceva.
Poate nu sunt un matur
Dar şi copiii oameni sunt
Chiar dacă nu aţi crezut,
Eu tot aceea sunt.
Orice aş face pentru voi
Orice, fac pentru mine.
Dar totuşi... cred în sine
Că, nu sunt respectată.

Laşcu Luminiţa (10 septembrie 2022)
Adăugat de Laşcu Luminiţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţie bolnavă

A fost bolnavă ani şi ani;
Într-o zi m-a chemat să-mi spună ceva.
Nu putea vorbi limpede,
Iar lacrimile-i curgeau râuri pe obraz.
"Te împovărez cu nişte copii,
Cu copiii noştri, în curând orfani.

Nu-i lăsa flămânzi sau în frig;
Dacă greşesc nu-i lovi.
Când îl vei lua în braţe pe cel mic,
Legănă-l şi cântă-i de nani-nani.
Nu uita să faci asta."

Înainte de a muri a mai spus,
"Când i-am luat in braţe prima oară n-aveau îmbrăcăminte,
Iar acum hainele lor n-au căptuşeală."

Am închis uşile şi ferestrele,
Am părăsit copiii rămaşi fără mamă.
Când mi-am întâlnit prietenii, am plâns.
M-am aşezat jos, neputând să-i însoţesc.
I-am rugat să cumpere nişte dulciuri copiilor mei.
Am plâns în faţa lor.
Am încercat să nu mă vait, dar durerea era prea mare.

Am dat prietenilor banii trebuincioşi.
Când m-am întors acasă copiii
m-au întrebat de ce mama lor nu-i mai ia în braţe...
Am umblat încolo şi încoace
Prin camera aceea goală.

Apoi am ieşit afară şi am jurat,
"Voi uita şi nu voi mai vorbi despre ea niciodată."

poezie de Autor necunoscut,sec. I î.e.n - China, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această mare epocă pe care o cunosc de când era încă foarte mică, care va deveni din nou mică, dacă va mai avea timp;... în această epocă zgomotoasă care răsună după groaznica simfonie de fapte pe care progeniturile ei ne-o povestesc, în care poveştile sunt de incriminat pentru fapte: într-o asemenea epocă, nu aveţi de ce să mai aşteptaţi vreun cuvânt de la mine.

Karl Kraus în eseul "În această mare epocă" (decembrie 1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul (ia arma în mână şi începe să strige): Cine eee? Cine eee? Cin'?!
Moş Teacă: Vita!
Soldatul: Ce fel de vită? Bolnavă ori sănătoasă?
Moş Teacă: Bolnavă.
Soldatul: Apoi, vită bolnavă, stai! Căprar dă gardă, vin' dă recunoaşte o vită bolnavă!
Moş Teacă: Prea bine!... Aşa să faceţi, că eu am să vă-ncerc. Ori de câte ori m-aţi vedea venind la voi, să mă-ntrebaţi: vită bolnavă ori sănătoasă? Măcar să vie şi generalul, nu-l laşi să treacă până nu ţi-o spune ce fel de vită este!

replici celebre din Moş Teacă de Anton Bacalbaşa (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim de ce

Nu şti de ce ne treci adesea
prin fier şi oţet şi fier,
dar ştim că tot ce nu ştim astăzi
vom şti odat-acolo-n cer.
Nu ştim de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci şi prea săraci,
dar ştim că Tu vrei mai datornici
şi mai puternici să ne faci.

Nu ştim de ce ne dai adesea
dureri şi lacrimi şi amar,
dar ştim că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou şi dulce har.

Nu ştim de ce ne ceri adesea
slujiri şi jertfe şi poveri,
dar ştim c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu ştim de ce ne duci adesea
în loc de chin ori de noroi,
dar ştim că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.

Nu ştim de ce ne-opreşti adesea
să nu ne ducem unde vrem,
dar ştim că drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercuri exclusiviste

Copiii intelectualilor nu pot fi decât intelectuali
ai bogaţilor nu vor fi săraci
ai regilor... prinţi până la moartea regilor
copilele puşcăriaşilor vor ajunge în stabilimente
fetele popilor vor fi preotese iar fii... ghiciţi!
Copiii palavragiilor ne vor împuia capul
iar copiii celor mulţi şi cinstiţi vor fi la fel ca şi părinţii lor
adică truditori. Aceasta e ordinea firească
şi rareori va fi alta dar se mai întâmplă
Creatorul se joacă
probabil în alte vieţi am fost un bard nemulţumit
de starea lucrurilor.

Raţiune
Să fim raţionali
să nu ne-amăgim cu vorbe
să lăsăm ideile să curgă
să nu grăbim înşelătoarele cuvinte,
să privim cu ochii minţii
dragostea noastră bolnavă.
Poate înşelăm reflecţiile
aspirăm gândurile
suntem victime ale imaginii din noi,
conceptele noastre sălbatice
cu noţiuni multiple
ocolesc himera
- acest animal terestru -
care ne bântuie
cu sugestii,
cu explicaţii savante ivite din tomuri de piatră
şi nu mai avem nimic de făcut
decât să ne-aşezăm unul în faţa celuilalt,
la distanţe cumplite de inimi:
eu să visez,
tu să vorbeşti.
Să adoptăm un limbaj convenţional
să fim raţionali.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem autorii acestor muzici

Noi suntem autorii acestor muzici sublime,
Noi suntem visătorii acestor vise înalte:
Hoinărind pe lângă însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de râuri secate.

Noi suntem orfanii sorţii, cei fără nume,
Luminaţi de raza unei luni palide, amare;
Noi mişcăm şi reinventăm această lume,
Dându-i în neguri de vremuri sens şi culoare.

Cu magia cântecelor noastre fără de moarte
Construim oraşe de o grandoare-aparte,
Dintr-o fabuloasă, aeriană irealitate
Croim gloria unui imperiu şi-i dăm identitate:

Un singur om, atins de-al visului descântec,
Poate cuceri o coroana regală, înnobilat de cuvânt;
Iar trei, cu măsura şi ritmul unui proaspăt cântec,
Pot nărui un imperiu omnipotent la pământ.

Noi, în erele de demult – azi nişte notiţe-n arhive,
Urme-ale unui trecut îngropat – cătinel-cătinel
Am înălţat cu supinele noastre oraşul Ninive,
Iar cu optimismul veseliei noastre turnul Babel;

Apoi tot noi le-am surpat, astfel generaţiile viitoare
Vor şti cât valorează lucrarea lor şi-al lor renume.
Pentru că fiecare epocă e un vis care moare
Sau un vis care abia se naşte-n lume.

poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy, 1844-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea adevărată nu are nevoie de apărare. Defensele le construim în jurul slăbiciunilor noastre. Adevărata putere este sigură cu ea. Nu îşi doreşte să se apere sau să demonstreze ceva pentru că pur şi simplu este. Punctele slabe, vulnerabilităţile, sensibilităţile şi fragilităţile noastre le ascundem, le apărăm, construim ziduri în jurul lor şi reacţionăm agresiv ori de câte ori ceva sau cineva se apropie de ele, le desconspiră sau le atacă. Însă orice slăbiciune conştientizată, asumată şi vindecată se transformă în putere interioară şi înţelepciune. Energia pe care o consumi în teama de a fi descoperit, în luptele inutile pe care le porţi cu cei care se apropie sau devin o ameninţare la adresa slăbiciunilor tale, ar putea fi mult mai benefic investită în întărirea ta interioară. Devino puternic în interior şi nu vei mai avea nevoie de nicio apărare.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că nu suntem capabili să pregătim viitorul pentru copiii noştri, dar putem cel puţin să ne pregătim copiii pentru viitor.

citat clasic din Franklin Delano Roosevelt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterne căutări

nu ştim cine suntem
de ce am venit aici
unde ne ducem
construim nimicuri apoi trecem mai departe
mai hotărâţi să facem nimic
într-un zbor etern către nicăieri
poate azi, poate ieri
căutăm fără speranţă un loc
în care vom zidi fericirea
meşteri mari, lăsăm la fiecare colţ
o biserică neterminată
În care am zidit fiecare femeia
ne temeam să privim drumul
străbatem aiurea mări, ne întoarcem înapoi
fără a şti de am plecat, de ce am mai venit
în zid, inima ei a plâns, apoi a tăcut
turlele s-au prăbuşit în vânt
în palme port ţărâna sufletului
alteori aruncăm ancore în timp
opriri provizorii în lumi derizorii
destructurăm alte gânduri cu sufletele noastre
căutând un loc în inima Lui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ceva decât copiii

Copiii spun lucruri trăsnite,
(Mai ceva decât flecarii)
Dar, după cele auzite,
Îi întrec… parlamentarii.

epigramă de Gheorghe Enăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

******

sunt cea mai frumoasă mamă

am părul negru lăsat să curgă

spatele mă chinui să-l ţin drept

copiii mei mă duc în toate direcţiile

cu ei râd şi zâmbesc

orice modernitate piere

orice surplus e prea mult

sunt cea mai frumoasă mamă

în ochii mei zboară pescăruşi

marea se-ntinde calmă

pădurea cântă pe note de bach

şi totuşi copiii au inventat iubirea

orice adaos e surplus

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în sport trebuie să convieţuim cu mafia?

citat din Carlo Cattaneo
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!