Noaptea geroasă
crengile copacilor
mănușa iernii
haiku de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
bujor alb și pur -
tabloul iernii
culoare rece
haiku de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea rece, geroasă ( în variantă scurtă )
În noaptea rece, geroasă
când somnul era boier,
Luna cobora în casă
părăsind albastrul cer.
Stelele i-au urmat calea
căzând una câte una.
Întunecată e valea,
omul nu-și mai vede umbra.
Pe tot drumul presărat
cu făpturi nedefinite,
Un om, sufletul și-a dat
și a plecat la cele sfinte.
Dumnezeu l-a așezat
în frumoasa Lui grădină.
De păcate l-a iertat
și i-a dăruit lumină.
poezie de Dumitru Delcă
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Șuieră vântul
Crengile copacilor
Cu zgomot se frâng
haiku de Mihail Mataringa (24 ianuarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
niciun fluture -
crengile copacilor
bătute de vânt
haiku de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
fluturi multicolori
abia ieșiți din coconi
metamorfozați din fostele omizi
ce au lăsat fără frunze
crengile copacilor
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de lumină
Haiku în stele
Noaptea veșnică scrie
haiku de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La dentista Marioara
La dentista Marioara
I-umblă gura ca și moara,
Nu-i cabinet de dantură,
Ci-i barou de-avocatură.
epigramă de Vasile Iușan din Cai verzi pe pereți (2016)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzunarul gol - mănușa săracului; buzunarul plin - mănușa de box a bogatului.
aforism de N. Petrescu-Redi (2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În noaptea rece, geroasă
În noaptea rece, geroasă,
Când somnul era stăpân,
Un om se-întorcea acasă
Înfruntând vântul păgân.
Avea tovarăși doar luna
Și puzderia de stele,
Vântul ce bătea întruna,
Prevestindu-i clipe grele.
Prin întuneric de smoală,
Cu făpturi nedefinite,
Omul cade, iar se scoală,
Vrea să meargă înainte.
În pădurea care-i mută
Omul rătăcește drumul.
Picioarele nu-l ajută.
Adăpost îi e gorunul.
Pe frunze, la rădăcină,
Obosit, el se așează.
Așteaptă ziua să vină,
Când soarele luminează.
Un somn dulce l-a cuprins.
Din el, nu s-a mai sculat.
Dumnezeu mâna i-a-întins,
De păcate l-a iertat.
L-a-înălțat apoi la cer,
În frumoasa lui grădină,
Unde nu e vânt, nici ger,
Unde totul e lumină.
poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 11 comentarii până acum.Textul original este scris în limba română.
Pașii iernii
Cerul tot este albastru
Și curat ca un sihastru
Noaptea curge linistită
De fotoliu stau lipită
Pe un geam privesc afară
Zâmbesc florile pe scară
Pe covorul de zăpadă
Pașii iernii trec pe stradă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul frunzelor poem diamant
După
lunga iarnă
pe crengile golașe
mugurii explodează zâmbind soarelui
înverzind rapid coroanele tuturor copacilor
apoi toamna cad neputincioase-n
straturi ruginii, totul
repetându-se-n fiecare
an.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de iarnă
Requiem
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
Tu unde ești, în ce gând?
Crengile zvelte si goale în bezne
dansează întruna...
Uite-le sănii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
si crengile zvelte, si goale, cu luna
luneca negre si-aiurea, întruna
danseaza întruna
Tu unde esti?
În ce gând?
frunzele negre-ti cazură
cu țoatele, oarbe-n cautătură?
Ah, de-ar mai fi în adâncul schilav si urât
doar o creangă cu roadele pline,
sa m-adun, să mă-ntorc și să vin iar la tine:
- "Na un măr!"... și atât.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Tribuna", nr. 12, 22 martie 1957
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Epigramistului Nicomah, la volumul "Mănușa aruncată"
Cred că așa a fost să fie,
Să văd zăcând în librărie,
Printre volume de altă dată,
Câte-o... "mănușă arncată"!
epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul: Orice vară se termină printr-un vis de iarnă. Simt rugina pe mine, ca pe o crustă grea. Mă simt ca un copac desfrunzit, abandonat în mijlocul iernii... iernii... iernii...
replică din piesa de teatru Veșnicie provizorie (Hoțul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Am ascuns
Azi am ascuns iubirea
Printre crengile ninse
Și mi-am lăsat sufletul
Rătăcind pe pământul
Îmbrăcat în mantia
Strălucitoare a iernii...
Din văzduh norii își cern
Steluțe siderale și
Flori de gheață peste
Inima caldă și tristă
Ce azi învață să fie senină
Rece și neînvinsă...
poezie de Loreta Toader
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E noapte, o noapte caldă, adâncă, liniștită. Nu se mai aude decât respirarea puternică a mașinei și fâșâitul somnoros al apei. Luminile întârziate ale satelor clipesc, ca niște licurici, printre crengile copacilor. Trecem pe lângă Ostrovul Mare. În bătaia lunei, turla bisericii, satul, viile, pădurea, toate au înfățișarea fantastică a lucrurilor văzute-n vis.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Ostrovul Mare. Ruini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Romania pitoreasca. Schite si povestiri" de Alexandru Vlahuță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar O haită de lupi
Prin noaptea înghețată
De gerul iernii
haiku de Mihail Mataringa (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguioase, crengile
Murmurau a dragoste crengile
când în brațe te-am luat, pădure toropită.
La elyseica noastră nuntă
veni vulpea bearcă și căprița ciuntă.
Pocalul din care m-am cinstit
purta un rubin otrăvit.
Ah, bine-i să mori
prins în al miresei val de plânsori!
Să adormi liniștit
în al fagilor schit
Bine-i să mori prea timpuriu,
în dulcea plasă,
în pădurea deasă,
într-un cort ruginiu.
Murmurau tânguioase crengile
și-mi oftai amarâto pe veci turturea.
înfiorate murmurau crengile
și
Toamna, din cornu-i, sună, sună
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele plutesc!
Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viață, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!
Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult și cresc.
Crengile sunt acoperite și umbresc,
Frunzele așteaptă toamna, gândesc!
Toamna,
Cad frunzele și se veștejesc,
Copacii rămân și-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân și ele goale, așa e firesc!
Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, și încă plutesc...!
poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine primăvara!
Înfrunzesc câmpiile
Luncile și viile,
Primăvara cea zglobie
Cerne puf de păpădie.
Cum încep căldurile,
Înfrunzesc pădurile...
Raze palide de soare,
Mângâie fiece floare.
Pe crengile copacilor
Păsările cântă-n cor,
Când ți-arunci privirea-n zare
Pace simți... și sărbătoare.
Zborul pitpalacilor
Te tot poartă-n viitor...
Câte primăveri vor trece?
Una, două?! Nouă, zece?!
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!