Răstignire

E iarăşi răstignită ţara-n patru vânturi,
Şi numai vin şi fiere i se dă ca leacuri,
Iar sângerânde răni în ale ei pământuri,
Au lăsat cicatrici, nenumărate veacuri.

Coroane mari de spini poartă Carpaţii,
Îndureraţi, pe fruntea lor blajină,
Baraba e întâmpinat la graniţi cu ovaţii,
De farisei şi iude cu inimă haină.

Dar ne rugăm fierbinte, cu speranţă,
Golgota neamului s-apună-n ceasul serii,
Ne deie Domnul minte, har şi cutezanţă,
Să vie cât mai grabnic şi ceasul Învierii.

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La patru de dimineaţă

Ceasul din noapte spre zi.
Ceasul de-ntors de pe-o parte pe alta.
Ceasul pentru cei ce au ani vreo treizeci.
Ceasul aranjat după cântecul cocoşilor.
Ceasul în care Pământul ne reţine.
Ceasul în care adie suflul ars al stelelor.
Ceasul de: oare-după-noi-nimic-nu-va-rămâne.
Ceasul pustiu.
Surd, pe stomacul gol.
Fundul pentru multe alte ceasuri.
Nimănui nu-i este bine la patru de dimineaţă.
Dacă furnicilor le este bine la patru de
dimineaţă.
- felicitări furnicilor. Şi las' să vină ora cinci
dacă mai avem de trăit aici.

poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golgota românească

Ni-i trupul răstignit, bătut în cuie,
Sus, pe Golgota pătimirii noastre.
Cucernic ca un schivnic, gândul suie
Spre cerul limpezimilor albastre.
Pe crucea jertfei cutremurătoare,
Pe care mor şi visele şi anii,
Oftăm prelung în deznădejdi amare:
O, Eli, Eli, lama sabactani!
Credinţa însă biruie năpasta,
Cădelniţându-şi ruga în tăcere.
Călăii ne străpung cu suliţi coasta
Şi ne adapă cu oţet şi fiere.
În urletele crâncenei gheene,
Din zvârcolirea cărnii sfâşiate,
Sclipeşte-n diamantul de pe gene
Lumina jertfei noastre ne-ntinate.
Pe creasta de văpaie a credinţei,
Noi ştim, în greaua zbatere-a durerii,
Că încolţeşte-n miezul suferinţei,
Grăuntele de foc al Învierii.
Ni-i ruga, Doamne, pură ca zambila
Şi chinul înfloreşte-n bucurie.
Revarsă-ţi harul roditor şi mila
Pe fruntea stinsă de mucenicie!
În bunătatea Ta dumnezeiască,
Tămăduieşte-ne cu sfinte leacuri
Şi fă ca jertfa noastră să rodească,
Rotundă şi bogată peste veacuri!

poezie clasică de Ionel Zeană din Aceşti mari poeţi mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul meu deşteptător mă face să chiulesc

Seara eu ceasul potrivesc,
Şi numai "după" urc în pat,
Dar el mă face să chiulesc,
Că dimineaţa sună "ocupat".

epigramă de Paul Constantin (1 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul şi ceasul de buzunar

Fără ca să-i dea prin minte,
Ceasul său (fir'ar să fie!)
I-a luat-o înainte
Cu un... hoţ de meserie!

epigramă de Ioan Toderaşcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golgote-spini

Când în icoana
lumea în goana
transforma-n gânduri
sute de rânduri
serafii-n fiare
îngerii-n boare
apele-n stari
oamenii-n mari
unde te duci
vezi numai cruci
vorbe si zgura
frig si caldura
rai si haini
coroane spini
Golgote-n fum
imperii scrum.

Scrum si imperii
fum si vecernii
spini si coroane
zgura si ura
hoti care furâ
mari ferecate
oameni pacate
sute de file
mii de reptile
lumea le sfarma
într-o icoana.

poezie de Florentin Palaghia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul meu arată

ce vrea el şi dacă doreşte
nu-l pot obliga
l-am reparat de mai multe ori
are o inimă nouă recuperată
de la un individ care nu a reuşit
să plătească ratele pentru inima
transplantată pe o uşă de spital
metalică şi ruginită parţial

ceasul arată că timpul meu
a trecut din păcate
inutil a fost totul
îl ademenesc cu o minte sclipitoare
ceva pueril pentru bătrânul orologiu

ceasul merge alandala
nu se orientează după ceva
funcţionează un timp
stă puţin şi se odihneşte
pare că se gândeşte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul arăta

patru şi treisprezece minute de mulţi ani
iar acul care indica ora de deşteptare
era fixat la patru pentru cei care făceau
naveta şi toată lumea privea ceasul
deşi nu funcţiona nimeni nu şi-ar fi luat
un alt ceas care ar fi ticăit cu vioiciune
cineva ar fi zi că timpul a făcut indigestie
şi vechiul orologiu devenise nepăsător
la trecerea timpului se oprise definitiv
cine simţea nevoia să afle cât arată ora
se uita la ceasul de pe raftul al treilea
din biblioteca de lângă fereastră
înconjurat de flori de mină şi mii de cărţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În copilărie am avut sute de căzături. Căzături care mi-au provocat răni. Răni care s-au vindecat sau răni în urma cărora am rămas cu semne. Aşa este şi cu inima. Sunt suferinţe care se duc, se uită, dar suferinţe care lasă răni adânci în inima noastră. Răni care provoacă cicatrici. Cicatrici care nu dispar cu trecerea timpului.

aforism de Alina-Georgiana Drosu (12 februarie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceasul ...

E ceasul adormitelor scântei
Ce zac în spuza vremilor turbate,
Din care doar un iz amar răzbate,
Din hău de mare până-n vârf de stei.

E ceasul gândurilor lâncezind
Încătuşate în a vieţii trudă,
Zbătându-se sub asuprirea crudă
Să iasă, a visare mirosind.

E ceasul amorţitelor idei
Ce simt în ceafă răsuflarea morţii
Şi se răscoală împotriva sorţii
Întregii naţii, chiar şi din condei...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul istoriei

Din nou istoria se duce,
În trista omenirii zare,
E răstignită iar pe cruce,
Şi nu-s speranţe de scăpare...

Căci iar a omeniri turmă,
Din agonie se trezeşte,
Şi-abia în ceasul de pe urmă,
Istoria o preţuieşte...

Suntem o naţie ciudată,
Cu cauze minore-n ţeste,
Căci e valoarea venerată,
Abia atunci când... nu mai este...

Dar poate că un dram de minte,
Ne-o ajuta să reuşim,
Ca de acuma înainte,
Tot ce e bun să preţuim...

Din bine să-mpletim cunună,
Pe fruntea Ţării spre-a o pune,
Pe veci blestemul să apună,
Şi zile să trăim... mai bune...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Domnul Învierii

Eu sunt Domnul Învierii
Sunt Isus, din Nazaret,
Eu sunt Domnul mângâierii
N-am venit ca să te cert,

N-am venit s-aduc ocară
Suflete slab, pustiit,
Şi nici vorbe să te doară
Căci eşti fiul Meu iubit.

Pentru tine M-am jertfit
Viaţa ta să o salvez,
La Golgota am sfârşit
Şi vreau, în Mine să crezi.

Te aştept la pieptul Meu
Să poţi să te odihneşti
Să laşi tot ce este greu
Să poţi liber, să trăieşti.

Cu a Mea lege te-nvată
Liniştea să o găseşti,
Să vezi în cer a Mea faţă
Acol' veşnic să trăieşti,

Fericit să fii cu Mine
Şi cu cei din jurul Meu.
Eu sunt Domnul ce-ţi vrea bine
Eu sunt Salvatorul Tău.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (11 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînţeles

Trăind departe de succes,
De glorie şi de avere,
În nesfârşita ta durere
Ai fost al muzelor ales.

În ale vieţii triste-nfrângeri
Cu fiere toţi te-au adăpat,
Dar plânsul tău l-au adunat
În cupe pure albii îngeri.

Contemporanii-au pus nevroze
În fruntea ta, au pus şi spini,
Dar tu, cu ochii mari, senini,
Vedeai în visu-ţi numai roze.

Prin viaţa neagră ai purces
Purtând în sus melancolia,
Visarea-adâncă şi mândria
De-a trece-n lume nenţeles.

poezie clasică de Dimitrie Karnabatt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prin somn auzi cum ramuri mari se scoală
Şi-ţi cresc pe umeri ca pe crengi de foc.
E ceasul când, zvâcnind în noaptea goală,
mai sus de ramuri, tainele se coc.
Se-ntind pe lume drumuri de miresme,
nu pentru paşi, ci poate pentru sfinţi.
E ceasul când răsar catapetesme
la capătul potecilor fierbinţi.
Hai! Rupe-ţi lanţul! Calcă-n lut parâmii
Şi inima, să mergem amândoi...
E ceasul când foşnesc în cer salcâmii
Şi când miroase luna a trifoi.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul îi iubeşte...

Dumnezeu cred că iubeşte
Pe proşti, nebuni şi farisei,
Nu prea ştiu ce urmăreşte,
Dar a umplut lumea cu ei.

epigramă de Paul Constantin (30 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste pământuri

Cei ce aţi fost muritori
Peste pământuri domniţi
Vegheaţi alături de umbre
Ne priviti tăcuţi din întuneric
Şi iarăşi muriţi.

V-asşteaptă biserici în noapte
Să vă-nchinaţi, sa regretaţi
Ce-aţi fost şi că sunteţi rătăcitori
Monştrii nebuni şi ne-nfricaţi
Pierduţi eroi.

Căutaţi lumină sfântă
O inimă blândă
Ce-a fost alături de voi
Când aţi trăit
Când aţi murit cu greu
Prin bălţi şi noroi

Şi iarăşi peste pământuri vă pierdeţi
Ghidaţi de stele şi furtuni spre abis
Prin flori de salcâmi adormiţi
Luând cu voi doar noaptea
Dispăreţi în zori.

poezie de Alin Ojog (12 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ne-am propus în ceasul acesta, îl schimbăm curând şi iarăşi ne întoarcem de unde am plecat; numai mişcare şi nestatornicie.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ţii minte?

Tu mai ţii minte ce vorbeam,
Când mă iubeai,
Când te iubeam?
În locul vorbelor de preţ
Astăzi uitare
Şi dispreţ...

La ceasul când nu mai visezi,
Improvizez,
Improvizezi,
Doi oameni rătăcind prin lume
Nu se mai ştiu
Chema pe nume...

La ceasul ăsta tăinuit,
Tu mă eviţi,
Eu te evit,
Şi nu putem sări mai sus
Decât ştacheta
Ce ne-am pus.

Prin rana noastră sângerândă,
Vei fi mai blând,
Voi fi mai blândă,
Şi nu ne vom mai judeca,
Vom fi smeriţi,
Ne vom ierta.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul de piatră

Ceasul de piatră
Fără limbi şi rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elveţiene.

Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se ştie cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puţine.

Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Şi muri.

Poate o să-nvie
În anul trei mii.

Mai ştii?!

poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul vieţii-i întors numai odată

Ceasul vieţii-i întors numai o dată
Şi nimeni nu ar putea să ştie
Când pe cadran limbile se vor opri,
La care oră, devreme sau târzie.

Să îţi pierzi averea este trist,
Să-ţi pierzi sănătatea e şi mai rău,
Să-ţi pierzi sufletul este cumplit,
Căci nu-l mai poţi recupera din hău.

Prezentul e tot ce-avem şi ne-aparţine,
Fii viu, iubeşte, fii întreg, femeie sau bărbat –
Şi să nu te-încrezi în vorba mâine,
Căci mâine se prea poate ceasul să-ţi fi stat.

poezie de Robert H Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă n-a sosit ceasul ...

Încă n-a sosit ceasul iubirii de granit.
Grăuntele iubirii, încă n-a încolţit.
Mai doarme încă-n lutul dorinţelor din noi,
Pe braţul lui puternic, pe umerii mei goi.
O rază de lumina ar fi de-ajuns, ca-n zbor,
Să-ntindă-a ei aripă, să sfarme-al ei zăvor,
S-aprindă, dintr-un licăr, nemuritoarea-i stea,
Ce stând în amorţire nu se mai răzvrătea.
Încă n-a sosit ceasul iubirii de granit.
Vlăstarul de iubire încă n-a-nmugurit.
Speranţa-i este leagăn şi-n braţele-i de fier,
Îl poartă spre izbândă, urcându-l pân' la cer.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!