Pretenţii

În lumea-n care moartea îşi face de cap
Şi-n care omenia e un handicap,
Hălăduim debusolaţi, apatici,
Ca lupi-n turmă, sau lupi singuratici.

Ucidem sentimente, din neglijenţă,
Voit, otrăvim a noastră existenţă,
Orbeşte, ne hrănim cu surogate
Şi singuri ne înjunghiem pe la spate!

Se-abate greul, ne renegăm părinţîî,
Luăm decizii numai în noaptea minţii
Fricoşi şi laşi, îmbrăţişăm minciuna,
Conştienţi fiind că viaţa ni-e una!

Sărmane creaturi, ce trăiţi la-ntâmplare
Inconştienţi, călcaţi valorile-n picioare!
Aveţi doar plângeri, dorinţe şi nevoi,
N-ar trebui s-aveţi pretenţii de la voi?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie 2020

Afară e atâta primăvară,
Noi ispăşim pedepse fără vină;
Durerea lumii-ajunse să ne doară,
Pământu-ntreg se află-n carantină!

Ni-e interzis să vedem pomii-n floare
Şi nu ne mai îmbrăţişăm copiii;
Mă-ntreb, nu cumva noi murit-am, oare,
Deja... şi, disperaţi, facem pe viii?

Am uitat să fim oameni şi prieteni,
Ne-am tot respins, ne-am tor îndepărtat;
Iar Dumnezeu ne-arată-n aceşti termeni,
Ce-nseamnă singuri cu adevărat!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aveţi senzaţia că suntem cu toţii şefi? Ne dăm singuri bilet de voie!

aforism de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară tânără

Sunt ţări datând de mii de ani,
A noastră are doar o sută,
Nu poţi avea pretenţii mari:
E tânără, nepricepută!...

madrigal de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară tânără

Sunt ţări datând de mii de ani,
A noastră are doar o sută;
Nu poţi avea pretenţii mari:
E tânără, nepriceputâ...

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

Într-un ceas de înserare,
Într-o zi de iarnă grea,
Vă trimitem o urare
Să v-aducă liniştea!

Vă dorim s-aveţi de toate,
Să trăiţi nedespărţiţi,
S-aveţi multă sănătate,
Să fiţi veşnic fericiţi!

De necaz să n-aveţi parte,
De bine să vă bucuraţi.
Pacea să vă fie parte,
Pe Dumnezeu să-l urmaţi!

Îngerii să vă vegheze
Viaţa pe care o trăiţi,
Mintea să v-o lumineze
Întru Mulţi Ani Fericiţi!

poezie de Dumitru Delcă (6 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e împărţită

Eminescu şi-a dat seamă
Cum e lumea împărţită,
S-a lovit de-aceeaşi dramă
Care mi-a fost hărăzită:
Să-ntâlnesc numai lichele,
Ce te lovesc pe la spate,
Ahtiaţi după "lovele"
Şi funcţii nemeritate.
Plus cei care, slabi de minte,
Se cred cele mai mari genii
Gata să calce morminte,
Ori să se transforme-n tenii,
Ce spiritu-ţi devorează
Cu aer nevinovat
Şi totuşi se situează
Pe poziţii mari în stat!
Poetul a pus pecete
Încă de atunci, pe cei
Ce-mpart lumea-n două cete:
În smintiţi şi în mişei!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rena: Te-ai încumeta să te aventurezi printre ele?
Als: Poate; închis într-o navetă, echipată corespunzător cu armamentul necesar. Aş înlătura rapid din cale orice creatură din asta, mică sau mare, ierbivoră sau carnivoră...
Rena: Ce-ai spus?! Să-ţi fie clar, zevzecule! Nu vom ucide nici un dinozaur! Cap sec!
Als: Cum adică?!
Rena: Nu ne aflăm aici ca să ucidem aceste creaturi.
Als: Mai bine noi pe ele, decât ele pe noi. De altfel, oricum se ucid singure, între ele.
Rena: Asta nu-i treaba noastră! N-au decât să facă tot ceea ce vor! Noi n-avem dreptul să ne amestecăm, să ne implicăm, să distrugem echilibrul ecologic dintre ele.
Als: Despre ce echilibru vorbeşti? În scurt timp va sosi meteoritul şi... Buuum!!! Pa! S-a zis cu orice echilibru. Adio!
Rena: Ia mai lasă meteoritul ăla afurisit în pace! În orice caz, noi n-avem dreptul să provocăm moartea nici unui exemplar dintre aceste creaturi.
Als: Ascultă, drăguţo, eu am de gând să ne apărăm cu orice preţ. Şi prefer ca preţul să fie viaţa vreunui dinozaur, nu a noastră.
Rena: Să ne apărăm, de acord! Dar asta nu înseamnă să ucidem. Credeam că ne deosebim de acele creaturi...

replici din romanul "Speranţa"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de Sfânta Maria Mică

Marie, Marie, Marine, Marine
Ziua voastră începe cu mine,
Împărţim totul cu bune şi rele
Date de Domnul din tină la stele.

Câmpie de flori sub paşii grăbiţi
S-aveţi, în crezul iubirii în veci să trăiţi,
S-aveţi sănătate, rod în gânduri bune,
Să vi se împlinească dorinţele străbune.

Să-i înălţaţi Preasfintei Maria Născătoare
Crinii purităţii spre razele de soare,
S-o slăviţi prin rugi şi prin credinţă,
Smeriţi sub crucea sfântă să aveţi voinţă.

S-aveţi răbdare-n toate Marie şi Marine,
Lumina ei ne-aduce în suflete doar bine,
Pacea şi iubirea-i pavăză orişicând
În tot ce stă-n puterea noastră pe pământ!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

existenţă

Existenţă - Un vis, o iluzie trecătoare, în care nimic nu e ceea ce pare. Iar când Moartea te bate pe spate, te trezeşti regretându-le pe toate.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionar super umoristic - pentru începători şi avansaţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna are picioare scurte

Minciuna are multe tare,
Fiind prea scurtă în picioare:
Mult mai departe poţi s-ajungi
C-o tipă cu picioare lungi!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp trăieşte din memorie, omul nu poate lua decât decizii proaste. Chiar dacă are senzaţia, pe moment, că a luat o decizie bună, pe termen lung va resimţi efectele neplăcute. Acest lucru se întâmplă pentru că momentul prezent cere ca rădăcinile deciziei să se afle în "acum", care înseamnă spontan, necondiţionat. Cum cerinţele minţii sunt întotdeauna diferite de cele ale prezentului, suferinţa este o urmare firească. În realitate, până când nu se naşte conştiinţa, omul nu "face" şi nu poate face nimic, aşa-zisele decizii fiind doar reacţii emanate din condiţionare.

Paul Avram în Detox Sufletesc - Decizia
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai înaltă educaţie este cea care nu ne dă doar informaţie, ci face ca viaţa noastră să fie în armonie cu întreaga existenţă.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt, încercarea de a repera Liniştea, nu face altceva decât să creeze şi mai mult zgomot. Orice tactică şi metodă se dizolvă de la Sine, în clipele de conectare conştientă la Linişte. Conceptele sau cuvintele pot aproxima Liniştea însă, cu adevărat, Liniştea nu poate fi găsită sau cuprinsă la nivelul de existenţă al minţii. Liniştea nu are nimic de-a face cu gândurile, aşadar Liniştea nu poate fi găsită în tărâmul gândurilor. Dincolo de gânduri, există o realitate lină, neinfluenţată de mişcările alerte ale procesului mental. Această realitate este o adiere a Liniştii, o adiere care anunţă Prezenţa Intrinsecă a Liniştii. Pentru că Liniştea nu depinde de sunet. Liniştea precede sunetul, sunetul provine din Linişte şi se întoarce în Linişte, însă Liniştea poate exista şi fără sunet, în timp ce sunetul nu poate exista fără Liniştea din care provine. Iar Liniştea este constantă şi persistentă, este de Sine Existentă, neinfluenţabilă şi lipsită de orice nevoi, dorinţe sau pretenţii.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţi vii

Vaiet prelung răsună-n asfinţit,
Smerite, clopotele-au amuţit;
Încremenit-a vântul în răscruce,
Bătrân pământ, povara abia-şi duce!

Tot ce-a fost sfânt, s-a scufundat în noi,
E-n van, a mai da timpul înapoi;
În loc să fim ca fructu-n pârg, pe ram,
Ca poame, se usucă-al nostru neam!

Cei buni nu mai pot fi puşi în valoare,
Cât timp cei răi îi tot calcă-n picioare;
Valoarea, azi,, e însăşi nonvaloarea,
Răspunsul nu-i pereche cu-ntrebarea!

În nimic nu mai credem, şi-n final,
Ne trezim fără niciun ideal,
Debusolaţi şi orbi, nu găsim drumul,
Atât de mulţi, dar nu contăm niciunul!

Când moştenire-n cuget nu există,
Mult mai mult decât moartea, viaţa-i tristă,
De n-ai ce lăsa-n urmă, la copii,
TotuiI pierdut: suntem nişte morţi... vii!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă jur, foc să vă ardă!!!

Mă jur să vă blestem, pungaşi,
Mă jur pe tată, mamă,
Să vă despoi de piele... Laşi,
Să-mi cereţi de pomană!
Mă jur să vă blestem copii,
Să n-aveţi noi urmaşi...
Să-i aveţi morţilor de vii
Doar leş, în ţeapă traşi!

Mă jur să n-aveţi nici mormânt,
Străbunii dezgropaţi
Să fie în câmp doar os mărunt
De-un neam huliţi, scuipaţi!

Mă jur, voi proştii în fruntea ţării,
S-ajungeţi blestemaţi
De-ai voştri, haite, de dihorii...
Ce azi îi aveţi fârtaţi!

Mă jur, arză-v-ar focu-n iad
Să fiţi de combustibil
Din creier dezlânat, beteag...
Să facem hâd vizibil!

Mă jur pe sfântul Dumnezeu
Să fiţi linşaţi de vii,
S-aveţi ştiutul cum e greu
Când îţi cerşesc copii!

Mă jur să muriţi sfârtecaţi
Pe drumuri desfundate,
Să n-aveţi parte să scăpaţi
Pân' ce n-o fi dreptate!

Mă jur spitalu' s-aveţi morgă
La tot ce-aveţi familii,
Şi ploşniţele s-aveţi ciorbă...
Pe şobolani vigilii!

Mă jur, curve ce sunteţi, hoţi,
Amante să vă îngroape
În sicrie... Să vă azvârle zloţi
Pe gură, să vă îndoape!

Mă jur şi pielea să vă întind,
Să vă prăjiţi la Soare,
Să rageţi când în cui vă prind
Pe Crucea de Înălţare!

Mă jur să n-aveţi bucurii,
Doar să urlaţi durere
De popor, sfâşiaţi de vii,
În haite de plăcere!

Mă jur pe ce-am mai sfânt pe lume
S-ajung să vă omor,
Să scap o ţară, neam anume
De-al vostru vorbitor!

Mă jur nici mâine s-apucaţi,
Să vă ia Dracu' noaptea,
Să fiţi pe străzi împieliţaţi,
Să fiţi Urgia a Şaptea!

Mă jur să vă luaţi singuri viaţa,
Să fie în Terra loc
De cinste, onoare... Dimineaţa,
S-o avem iar noroc!!!

Mă jur, vă blestem, vă urăsc,
Vă detest, scuip tâlhari,
Să scap o ţară ce-amărăsc
Ai voştri... Voi barbari!

Mă rog la întregul Univers,
Să fie alături toţi,
Să pieriţi hoarde-n rând, din mers
Arză-v-ar focul... HOŢI!!!

Cu toţi prostime, ce v-aleg, cretini la fel, netoţi...

*PS
Juraţi-vă odat' cu mine,
Popor nedesluşit,
Că singur doar vă faceţi bine
Din cinste, onor... citit!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ne-am face fără ei?

Ce viaţă-ar fi, de n-ar fi ei?
Noi ne-am deda fricii şi urii,
De nu ar scrie, cum scriu ei,
De nu ar exista Bunduri!
Ar fi mai frig, mai incolor
Şi ne-ar durea orice cuvânt,
Fără măiastră, pana lor,
De n-ar fi Gârda pe pământ!
Norii s-ar strânge-apăsători,
Neputincioşi, ne-am zbate-n van,
Am fi săraci, trişti muritori,
Fără maestrul Norea Dan!
Debusolaţi, fără vreun ţel
Şi la orice, am pune botul,
Ameţiţi, ca-ntr-un carusel,
Pe lume, dacă n-ar fi Cotul!
Noi, nici bine de rău, n-am şti
Să mai distingem, azi, hotaru',
Amestecate, toate-ar fi,
De n-am avea şi un Rotare!
Atâţia răi, neaveniţi,
Ce-i bun şi valoros ne strică,
Dar inca suntem fericiţi,
Avându-l pe maestrul Nică!
Pe netul mult prea permisiv,
Prostii abundă, cu toptanu',
Să-nnebuneşti, îţi dau motiv,
Noroc că există Hanganu!
Stimaţii mei, ne bucurăm,
Că viaţa ne mai luminaţi;
Ani mulţi, cu bine, vă urăm,
Vă mulţumim că existaţi!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind sărac, a plătit cu viaţa.

aforism de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

sunt o existenţă ambiguă
bulversată de răguşela timpului
secundele gri îmi apasă oasele meteoesensibile
contaminate cu vârtejul fonemelor esenţiale

aici mă renasc pentru a înlemni
acum îmi smulg sufletul pentru voi
şi mi-l întind ca o agoră antică
să mi-l mănânce rugina şi întunericul paşilor

simt cum pietrele râului dospesc în aortă
în ochi glandele lacrimale vor refuza
să mai zămislească din sentimente lacrimi vetuste
ci numai nisipul în vidul oglinzii zbârcite

în această lume suspectă anotimpurile îşi pierd substanţialitatea
voi rămâne doar cu scrisul infect în umbra lui Gutenberg
întrebându-mă ce s-a întâmplat şi cu vremea noastră:
a murit sau meditează viaţa în moartea cuvântului?

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuri

Ce singuri suntem
Într-o lume ce pare
Că-ntre Rai şi blestem,
Nu mai are răbdare.

Cu ochii sluţiţi
Urmărind doar înaltul,
Noi trecem grăbiţi;
Nişte umbre de altul!

Nimic nu ne-atinge
Şi-ntoarcem privirea
Când o floare se stinge
Noi visând nemurirea

Prea multe orgolii
Pentr-o viaţă de om!
Uităm că-n fotolii
Sărit-am din pom...

Şi nu-i astă lume
A ta, ori a mea
Călcând pe un nume
Ucidem o stea!

Ce singuri suntem
Într-o lume ce pare
Că-ntre Rai şi blestem,
Omenia dispare.

poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Viaţa Liberă" Galaţi (23 septembrie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fuga noastră după vise
Le vânăm până le ucidem
In loc să le-mblinzim şi hrănim
Cu pâinea inimii

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!