Drumul drept
Pe unde,-acum, mă cauți, nu mai sunt:
M-am izolat spre zorii-ndepărtați
De-un loc în care nu vreau să înfrunt
Urgia unor nori învolburați.
Voi aștepta ca gândul meu senin
Să fie-nconjurat de-un cer la fel,
Iar zboru-mi singuratic prin destin
Va fi pe note dulci, de menestrel.
Eu nu am scări cu trepte de prisos,
Nu am frânghii, și nu privesc în sus
Plutind asemeni unui albatros,
Dar zbor și să m-opresc nu sunt dispus.
De vrei să-mi fii alături, te aștept
Pe drumul care-mi pare mie drept.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Drumul alb
Pașii mei pământeni se aștern
într-o salbă, de-un alb nesfârșit
ce se-ntinde și pare grăbit
să devină un alb de infern.
Pe întinsul, de-acum, răvășit
se înșiră, ca pe-un portativ
note scurte,-așezate naiv
într-o doină cum n-ai auzit.
Sunt doar pașii mânați de un dor
pe un drum căutat și dorit
spre un loc ce așteaptă,-ncălzit,
cu o ușă ce n-are zăvor,
unde focul pocnește-n scântei,
iar pe masă, o cană cu vin
vrea să uiți de al drumului chin,
și infernul de-afară, de-o bei.
Iar în ochii ce-arată spre ea,
raze dulci, de iubire se-ascund
și doar ochilor tăi le răspund,
într-o lume, cu totul, a ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapta zorilor
Se-aude-n câmpie
un murmur, o șoaptă
pe care chiar zorii
spre ea o îndreaptă,
Plutind, liniștit,
pe o mare de grâu
pierdută în zarea
tivită de-un râu.
Se leagănă spicul
sub murmurul surd
ce pare că-i este
doar gândul absurd.
Nu-i vine a crede,
prin lan rătăcește
spre zorii ce șoapta
repetă: "Iubește!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Super-erou
Sunt mare, sunt aspru, sunt cel mai temut
prin cărțile-n care sunt super-erou.
Priviți-mă cum între buze mi-ascut
vestitul pumnal ce-mi e armă și scut
... acolo-n filmările de pe platou.
Sunt ninja în rolul pe care-l repet
în fața oglinzii, acasă, căci vreau
să-mi zică, prin presă, "actorul complet",
așa că privesc niște filme pe net,
mă simt un războinic deplin și chiar... -Au!
Na, fir-ar să fie, că m-am înțepat!
Și... uite că-mi curge și sânge. Ce fac?
Să-mi pun o batistă, să țin apăsat,
că, poate, se-oprește. Mă simt dezarmat.
Un antitetanos? Nu vreau, e cu... ac.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-aș fi
De ce nu sunt o floare
Să-nmiresmez puțin
Culoare, s-am candoare...
Perpetuu s-am destin?
De ce nu-s pom, n-am muza
Să dăruiesc inele,
Să mă însor cu frunza
În cânt de turturele?
De ce nu sunt ogor
Să-mi recoltez perenul,
Cu maci să mă-mbujor...
Timp să mi-l fac refrenul?
De ce nu sunt văzduh
Să fiu tot plin de triluri,
S-am zbor ușor de duh,
Să n-am vămi în exiluri?
De ce nu sunt un nor
Și de mă plâng arar,
Să mă reînalț fuior,
Cum gândul selenar?!
De ce nu-s curcubeu
Să m-arcuiesc spre cer;
Pictat culori de zmeu
Cu suflet giuvaier?!
De ce nu sunt un munte;
Suiș spre infinit?...
Chiar tâmple de-am cărunte,
Apus s-am răsărit!
De ce nu sunt un val
S-ating nud de sirene,
Să mă întind pe mal,
Să mă renasc alene?
De ce nu sunt pământ
Că mă hrănesc cu el?
De ce n-alerg ca vânt
Aiurea, să n-am țel?
De ce nu sunt destin;
Fir de-un buchet, o floare?...
Să-ți storc un fin suspin
În dar, l-aniversare...?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluture
Fluture... parcă și-acum te văd
Zburând spre gândurile mele
Lăsând să curgă praf de stele
Pe calde pleoape ale mele.
În vis te simt,
Mă-mbeți cu măreția ta
Te rog încet:
"Vreau a zbura!"
Iar tu mă minți, mă amăgești
Încerci să-mi spui viclean:
"Aripi pot să-ți făuresc,
Dar vreau în schimb ceva."
Și-nnebunită te implor:
"Orice, dar vreau să zbor!"
Dar tu îmi ceri magie:
Dă-mi inima de om!"
Și mă grăbesc să ți-o ofer
Neștiind că tu vrei viața
Libertatea și ființa mea.
Dar vrăjită de splendoarea ta
Refuz să-mi deschid mintea
Și astfel sper
Că pot zbura.
Și mă ridic ușor în zbor
Aripi albe-mi cresc
Privesc întinsul: iarba, flori
Totul îmi pare ceresc.
Vrăjită de atâta splendoare
Inima îmi bate tare
Dar nu mai pot să-mi amintesc
Ce caut, ce vreau sau ce doresc.
Plutesc naivă spre lumină
Divină mi se pare clipa ;
Încerc din nou să-mi amintesc
Cine sunt oare?
Sunt om; Destin nu-mi pot schimba
Căci asta-i lumea mea.
Eu pot iubi,
Tu poți zbura
Iar libertatea-i viața mea.
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru Moș
Moșule, te rog frumos,
Fii și tu mărinimos:
Când vii cu desaga ta,
Adu-mi și pe mama mea,
Că mi-e tare dor de ea!
Eu te-aștept, cu drag, de-un an,
Nu cer un cadou sau ban,
Dar, cu mama să mai stau,
Un pupic măcar să-i dau,
Să mă țină-n brațe, vreau.
Nu mai vreau nici jucării,
Sau hăinuțe de copii;
Dacă tu ești bun și drept,
Eu, cu mama te aștept,
Să mă strângă ea la piept.
Moșule-ți promit acum
C-am să te aștept pe drum,
Și te-ajut și la cărat,
Cum și pe-alții-am ajutat,
De-mi aduci ce te-am rugat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trepte în pustiu
Se-nșiră prin mine și par să te-aștepte,
Când urci o cărare de vreme, pe trepte,
Atâtea și-atâtea din clipele-acelea
Ascunse-n fiorii ce-mi fulgeră pielea
Și visul cu tine în fuga de-o lume
În care pe buze-mi adoarme un nume.
Și parcă-ți sunt pașii pe-o cale pustie,
Și parcă ți-e dorul o inimă vie
Pulsând în tăcerea din drumul de ape
Ce poartă-amintiri din izvoare de pleoape,
Iar mâinile tale par umbre-n șiraguri
De gânduri oprite la treceri de praguri.
Se-aud voci născute-n ecou de tenebre,
Regrete-n veșminte de note funebre
Din cântec de leagăn al stelelor moarte
Pe trepte din tot ce le-a dus prea departe,
Și-ți pare prohodul dorințelor, ție,
Și-mi e recviem al iubirilor, mie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulturul de vis
Pe aripi de zări, uneori,
sau, poate, pe-un nor călător,
apar, producându-mi fiori,
imagini c-un vultur în zbor.
E-același, puternic și trist,
plutind liniștit pe un cer
pictat ireal de-un artist,
al artei umil mesager.
Își poartă misterul tăcut
și pare un vultur de foc
atunci când, pe cer apărut,
îi face doar Soarelui loc.
Îmi pare din timpuri desprins,
contrast între piatră și lut,
stăpân peste-un cer necuprins
sub care se simte pierdut.
Dar, azi, nu mă las captivat
și, clar, am să-i spun, m-am decis:
-Tu ești doar un gând ce-a scăpat,
ești vultur, dar numai în vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul pădurii
Mă adâncesc în lumea de mister,
Prin locuri necălcate niciodată,
Luându-mi numai gânduri ca reper
Și-ncrederea, demult verificată.
De liniște, nu pot să mă-nspăimânt,
Iar tot ce văd e plin de frumusețe
Ce mă pătrunde-asemeni unui cânt
În catedrala plină de tristețe.
Iar cântul mă inundă, fredonez:
Mi-e greu să cred, dar eu, ca prin minune,
Am voce, mă pricep și... nu visez,
Iar mintea, să continui îmi impune.
Îmi văd de drum cântând. Sunt fericit
În lumea care nu mă înfioară,
Ci mă atrage, într-un fel tacit,
Spre locuri neștiute în afară.
Ajung la un izvor și mă opresc,
Iar tot ce-aud acum e doar un clipot
Al apei cristaline ce-o privesc
Scurgându-se la vale într-un șipot.
Privesc în jur, e totul ca un vis
Puțin neclar, dar, unele-amănunte
Îmi dau senzația de nedescris
Că locu'-n care sunt e doar o punte
Prin care pot pătrunde, dac-aș vrea
Spre sufletul pădurii seculare
De unde, nu sunt sigur, s-ar putea
Să-mi deslușesc trăiri imaginare
Sau să-mi explic de ce, atunci când cânt
Îmi pare că o voce mă susține,
Iar frunzele pădurii, fără vânt,
Îmi șuieră acordurile fine
Pe care îmi așez perfect un vers
Din cele care-mi sunt, cumva, dictate.
Deși nu am făcut niciun demers,
Sunt prea ne-singur în singurătate.
Mă simt privit de peste tot, ciudat,
În jurul meu, apar la suprafață
Atâtea lucruri noi. Da, am aflat:
Pădurea are suflet. Este viață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna din vis
Aș vrea să știu pe care parte sunt
în visul cu o apă ce desparte
tărâmurile vii de cele moarte
și drumuri în destinul ce-mi înfrunt.
Nu pot s-aleg și simt că, singur, eu
sunt de o parte, dar și de cealaltă,
în clipa-n care, mâna ce mă saltă,
e cea pe care-o-ntind când mi-e mai greu.
Iar timpul pare,-n vis, un infinit
în care nici nu mor, nici nu trăiesc,
ci doar aștept lumina s-o zăresc.
În viața-n care multe-am împlinit,
e doar un vis prin care mai pășesc
cu mâna-ntinsă, parcă a cerșit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trup și minte de-un popor
Drumuri de munte mă petrec cu Calistrat Hogaș,
Drumeț de fel, îs un alt de Panait Istrati.
Cuza de neam m-a adunat, cu chip de ostaș
Și pieptu-am coastele, ce-s pianul de-un Lipatti.
Am vocea răsunând povești de Sadoveanu,
Copil de noapte bună... amintiri de-un Creangă.
Eminovici am stea, luceafăr mi-e aleanu'
Și cu Coșbuc mă-ntâlnesc o seară-n deal, tristul să-mi șteargă.
Mă ispitește spiritismul de-un castel Hașdeu
Și mă încânt s-ascult radiofonic Irimescu,
Recent pierdut... și Ionesco e-un de-al meu, deși-i evreu
Și nu-s absurd că merg pe lângă boi, cu Grigorescu.
Ah, cât de mulți mă simt, un infinit Brâncuși
Cu care am lăcaș poarta de-un sărut... Am zbor cu Coandă,
Planând cu Vlaicu spre Bănești printre cei duși
Și peste tot și toate am Regele Mihai... Ioane, tu, Smarandă!
Visez, cu toți alături, să-mi fac țara o cinste; o Germanie, o Americă, o Olandă...!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linia destin
De-ar fi ca furtuni să-ndrăznească
Iubirea din noi să scufunde,
Uita-voi de forma-mi lumească,
Putere-mi voi trage din unde,
Taifun răsărit de niciunde
Voi fi, cu putere zeiască.
Cu tine alături, sunt stâncă
Ce-aruncă talazuri spre ceruri,
Sunt forța din bezna adâncă
Ascunsă-n eterne eteruri,
Sunt foc ce se-ascunde prin geruri,
Iar tunetul vocii mi-e râncă.
Tu-mi ești și zeiță, și muză,
Lumina din suflet, o rază
Aleasă a-mi fi călăuză,
Iar inima mea o veghează,
Căci e un destin ce-mi așează
O linie-n palmă ca scuză.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterna căutare
Sunt liniștea din marea-mi frământare,
Sunt cer albastru-n volbură de nori,
Furtună sunt și țărm în alinare,
Sunt fulgerul din ochi mângâietori.
Mă risipesc, în nopți cu lună nouă,
În lumea ne'mplinitelor dorinți
Și mă preling, în scurgere de rouă,
Din ochii triști ai stelelor fierbinți.
Sunt inima închisă într-o stâncă
Desprinsă dintr-un munte de-un destin
Ce-o vrea ferită în tăcere-adâncă
În altă lume, pe un țărm străin.
În liniștea din marea-mi frământare,
Sunt suflet... în eternă căutare.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțare
Așa aș vrea, să mori de dor
și-n zbor să-mi vii de după nor,
unde am cuib mereu senin
și stau îngenunchiat... Mă-nchin.
Doar să plutești la braț cu mine
aș vrea... Să știi că sunt suspine
când plouă ultima speranță
și cad tot destrămat... O zdreanță.
Te vreau în brațe vaporoasă
din lacrimi, ce mi-am făcut casă;
să te pătrunzi din mine iară,
să pot să mușc... Să-ți fiu iar fiară...
... Sânge s-amesteci printre buze
în șoapte îngânat confuze.
Să tremuri iar în cald fior,
să-mi zgudui piept... Să simt că mor!...
... Și când adormi c-un fir de zâmbet,
prins în suviță-n colț de-un zumzet
respirat printre dulci parfumuri...
Să mă-nalț ars, sleit în fumuri.
De nu veni-vei, să mă plâng
în picuri mari să cad, să strâng
în juru-ți dragoste-n maree...
Să te port val de-o epopee.
De dor să mori, așa aș vrea,
înger să-mi fii, numai a mea
din toată lumea trecătoare...
Să-mi fii sublima înălțare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt
Sunt eu, din nou, sunt ce eram
Și zbor cum, înainte, o făceam.
Sunt cel descris, demult, în "Avatar",
Când zborul îmi era și dar și har.
Sunt eu, ascuns o vreme de un nor,
Și m-am întors, dar nu oricum: în zbor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacăra iubirii
Eu știu că-mi ești, tu știi că-ți sunt,
și ne vom căuta prin stele.
Destin de-ar fi, pot să-l înfrunt
cu flacăra iubirii mele.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept cu trandafiri
Te aștept cu trandafiri
Și cu sărutări pe sân,
Cu năvalnice iubiri,
Vrând în suflet, să-ti rămân.
Mângâieri și dulci cuvinte,
Aburi în cristal de rouă
Și-un amurg care nu minte,
Când afară-i nor și plouă.
Te aștept cu buze dulci,
Cu atingeri și cu șoapte
Și-ai să vezi și tu atunci,
Așternut arzând... în noapte.
Câte doruri curg în tine,
Spre adânc alunecând
Și-nspre clipele puține,
Agățându-se de-un gând.
Te aștept în dimineață,
Când luceferi se trezesc,
Trupul când îmi prinde viață,
Vino... vreau să te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacăra sărutului
Sunt flacăra sărutului sălbatic,
desprinsă dintr-o lume ireală
în care timpul a rămas ostatic,
iar muzica a devenit carnală.
Mereu arzândă, veselă și vie,
cu frica doar a jarului mocnit,
dansez, atât cât viața va să-mi fie,
preludiul unui drum spre infinit.
Dar și atunci, în zboru-mi de scânteie,
voi căuta o cale spre o viață
în care un sărut să-mi fie cheie
ce va deschide porți de fortăreață.
Voi reaprinde focuri prin uitare
și am să fiu păcatul de pe buze
ce-l vor și-l cer în rugi ca o chemare
din jarul încă viu de printre spuze.
Eu, flacăra sărutului, acum,
pe-o muzică ce pâlpâie-n surdină,
îți caut pe sub vălul de parfum
iubirea, focul meu să întrețină.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa de venin
Prin tine văd ecouri deformate
ce tremură în ritmul sacadat
bolborosit de-un gramofon stricat
pe note mult prea aspru zgâriate.
Ești ultimul din multele pahare
ce vor s-arunce timpul în uitări
pierdute și ascunse de chemări
ce-ar deștepta momentele amare.
Ai gustul sec al unor amintiri,
amestec de plăcere și de chin,
ce-mi par acum ciudate năluciri.
Culoarea ta, ispita unui vin
ce-a fermentat în zile de-amăgiri,
e auriul clipei de venin.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi spui
Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.
Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.
Să-mi spui de nu mai poți să zbori
de prinsă-n mreje... să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.
Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.
Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ți fiu
cum voal de păr, miresmi să-ți țiu
să nu se-mprăștie nu știu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.
Să-mi spui în gând -că tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.
Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți să spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui...
Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!