Design

sus pe plaiul mioritic, se învârte cu ochi critic
un designer diplomat, de la Amsterdam plecat.
vrea din ţară, nouă casă, să o facă mai frumoasă
- nu ne trebuie păduri, că-s pericol în furtuni.

fermele... modernizate, şi-ncă multe alte fapte
se vor legi europene, adecvate şi moderne.
munţii trebui mutaţi, frontiere? ca-ntre-fraţi...
râurile poluate le dăm şi noi mai departe.

şi să fie împăcare... două limbi oficiale.
întrebarea e cam grea, care să fie a doua?
romii ne trag tot în jos, maghiarii ne iau de moţ
saşii au plecat demult, noi pământul l-am vândut.

şi am dat şi am tot dat, şi-am schimbat, si-am tot schimbat
clasament în coadă doi, doar Bulgaria şi noi.
stă designer, se gândeşte toate cum să le aşeze....
mare bătaie de cap.... a venit şi a plecat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La greci

am plecat la mare toţi,
tata, mama, fraţi, nepoţi
şi-am mai luat într-o maşină
o cumnată şi-o vecină
încă zece verişori
Si-am plecat la mare-n zori

zdup în mare la grămadă
unul caută sub apă
pe cel mic luat de-un val,
ce s-avântă către mal
în şezlonguri aşezaţi.
toată ceata la poveşti
ai uitat şi unde eşti
a da... la greci!

seara la o masă mare,
pe-o terasa oarecare
unul vrea cafea cu lapte,
altul vrea platouri late
toate fructele de mare
şi salate orientale
şi când ziua se încheie
ne-nşirăm pe o alee
care ajunge întâi la kart.
cerul e debusolat!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La greci

am plecat la mare toţi:
tata, mama, fraţi, nepoţi...
şi-am mai luat într-o maşină
o cumnata şi-o vecină,
încă zece verişori,
am plecat la mare-n zori!

zdup în valuri la grămadă
unul caută sub apă
pe cel mic luat de un val
ce se-avântă către mal.

în şezlonguri aşezaţi
toată ceata la poveşti
ai uitat şi unde eşti
a... da... la greci!!!

seara la o masă mare
pe-o terasă oarecare
unul vrea cafea cu lapte,
altul vrea platouri late,
toate fructele de mare
şi salate orientale!

şi când ziua se încheie
ne-nşirăm pe o alee
care ajunge întâi la cart...
cerul e debusolat!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdant

Nu poate nod să facă din fire deslânate;
N-ajung nici cap la cap. Se rup, reînnodate!
Orice plecat e-ntors din drumul început
Şi nici tot -strâns de mână- n-ajunge la sărut.

Şi banul, strâns cu greu, sfârşeşte prematur;
Se pierde-n dublu, doar la gândul; "Cum să fur?"...
Chiar dacă alţii, zilnic, o fac ca pe-un business,
La tine nu se leagă; noroc nu ţi-e acces!

Nici pe copii nu-i ai, că nu le dai când cer
Şi cer mereu c-aşa-i azi; nu se mai poartă "ofer"!
Nevastă ţi-a plecat cu cel ce-o ia "s-o ţie"
Şi bruma ce-ai avut, s-a pierdut în hoţie.

Şi diplome ţi-au luat; doar le-au pus poză nouă
Şi-afacerea ce-aveai, s-a dus, sunt alte două
În locu-i, c-ai crezut cinstiţi asociaţii...
Dar lumea s-a schimbat! Acum te-mpart, ca fraţii!

Din ultimul avut, ţi-ai cumpărat o casă
De la un turc urât, c-o româncă frumoasă...
Dar ai pierdut-o iute, erau din droguri banii;
"Tu trebuia să ştii!... Complice cu golanii!!!"

Ai vrut să schimbi din rău, ai părăsit şi ţară,
S-o iei de la-nceput pe muncă de ocară
Şi viaţa ţi-a trecut cum apa peste pietre...
Rămâi spălat, curat, uitat pe alte vetre.

Şi-a rămas suferinţa, pe care n-o poţi pierde;
Cum bradul plin de ace e pururi, mereu verde.
Lipseşte doar pădurea, de semeni să te-ascundă...
Un paria-n destin, un om ce-a fost... doar umbră!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Am plecat în lumea mare
Cu un geamantan de haine
Pix, hartie, telefon
Pregatita sunt de zbor..
Am plecat maini si picioare
Intr-un rasarit de soare
Aveam cap, urechi, palton
Dar uitat-am in balcon
In fereastra zambitoare
Inima.. ca si o floare!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie

Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.

Am lăsat întâi părinţii,
Am lăsat oraşul copilăriei
Îndrumat de simţul datoriei...
Am început periplul suferinţii.

Am trecut, trecut din şcoli în şcoli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii şi mii de coli.

Am lăsat vise, am schimbat oraş, matur
M-am epuizat, poate m-am şi-nsurat
C-am avut timp de-aşa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.

Mi-am schimbat ţară dintr-o aventură,
Chiar două, una doar aşa de trambulină...
... Era un timp când nu se mai găsea benzină
Şi-am plecat... Ah doamne, ce mai tevatură!...

Am ajuns ajuns şi-am înotat oceanul prin văzduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am înţeles definitiv cum soarta-i un sarcasm...
Şi-am creat mult, aproape mi-am dat duh.

M-am reîntors, chiar dacă n-o mai recunosc, la ţară
Ce s-a omorât ea însăşi fără niciun rost
În preajma unui rece timp de post...
Şi iară n-am benzină şi-o să plec, mă reîntorc... afară.

Şi cât o să mai tot călătoresc, aşa pierdut în van, 'ntr-o doară?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zeu se naşte. Alţii mor. Adevărul nici n-a venit, nici n-a plecat: doar Greşeala s-a schimbat.

Fernando Pessoa în Crăciun
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre noi

(pentru Raluca)

Unii îmi spun că ţi-ai schimbat demult adresa,
Oricum e cam târziu s-o aflu şi poate inutil,
Dar vreau să ştii că trec pe strada ta adesea,
Şi-mi tremură privirea şi plâng ca un copil.

Unii îmi spun că ai rămas frumoasă ca pe vremuri,
Că ochii-ţi de smarald încă aruncă flăcări verzi,
Din trista disperare de dincolo de ceţuri,
Aştept printre -anotimpuri să vii ca să mă vezi.

Alţii mi-au spus că ai plecat foarte departe.
Iar eu aş vrea doar să le spun povestea despre noi,
Şi aş mai vrea ca ţie să-ţi trimit ultima parte,
Dintr-o legendă scrisă undeva, căndva, de amândoi...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiinta

roşu, albastru, verde
s-au amestecat culorile
zăpada s-a făcut albastră
apusul se părea verzui
nu ştiu cum s-au încurcat
şi cine le-a schimbat
dar nu era nimic la locul lui
şi cerul nu era albastru
era roşu ca sângele lui
m-am apropiat mirat şi m-am uitat
în oglinda apei cum m-am schimbat
am privit sus, şi cerul l-am intrebat
dacă mai sunt sau am plecat
o stea neagră, paşii mi ia-ndrumat,
mi-a arătat trupu-mi însângerat
şi-am văzut şi nimicirea
mi-a dispărut şi amintirea
şi doar nefiinta mă aştepta

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i tot ce este casa ta - un loc în care să-ţi ţii lucrurile în timp ce eşti plecat să faci rost de alte lucruri. Dar câteodată trebuie să te muţi. Trebuie să iei o casă mai mare. De ce? Prea multe lucruri. Trebuie să le muţi pe toate, iar pe unele dintre ele să le depozitezi undeva. Imaginează-ţi - este o întreagă industrie bazată pe grija de a-ţi păstra bine lucrurile.

citat clasic din George Carlin
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personal, mi-am pus întrebarea dacă să plec sau nu în Germania cel puţin de două ori: în liceu, când foarte mulţi dintre colegii mei şi-au pus această întrebare, când şi-au dorit să plece. Atunci răspunsul meu a fost că nu, nu vreau să plec. Pur şi simplu, nu am văzut niciun motiv pentru care să plec. A doua oară mi-am pus întrebarea după Revoluţie, când majoritatea saşilor au şi plecat, nu doar şi-au dorit. Chiar au plecat. N-am vrut nici atunci să plec. Decizia mea a fost de fiecare dată, să rămân aici, chiar dacă părinţii şi sora mea plecaseră.

Klaus Iohannis în Pas cu pas (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

False suveniruri - I

Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng şi înţeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Şi, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieţii pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se întorc românii! Frica i-a chemat
Vor să moară-n ţara lor, cum Domnul a lăsat...
Sunt străini de ţară, de neam şi pământ,
Au plecat străini în lume, ţara şi-au vândut.

Şi-au lăsat copiii, lacrimi şi suspine,
Au plecat românii noştri, oh, în ţări străine.
Au uitat biserici, ţarină şi casă,
Au crezut că-n depărtare viaţa e frumoasă.

Nu mai îngenunche, rugile-n zadar,
Le rostesc în gânduri. Pâine - gust amar,
Le-au murit părinţii, satul e pustiu,
Cerul ţării plin de lacrimi, trist şi cenuşiu...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care mă invidiază că am plecat la tratament balnear

Viaţa-mi e, pe litoral,
Mult mai grea ca-n tribunal:
Aici trebuie să-nduri
Mult mai multe... proceduri!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din ziarul "Amprenta", nr. 315 (14 august 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am plecat în această dimineaţă, mi-am spus: "ultimul lucru pe care ar trebui să-l faceţi, ar fi să vă uitaţi discursul." Şi desigur, de îndată ce am plecat de acasă, ultimul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi uit discursul.

citat din Rowan Atkinson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penelopa

Din norii disperării mele arunc cuvintele spre cer
Mă simt frumoasa Penelopa si ţes lungi pânze de mister

Ulise a plecat departe... sirene-n drumul lui apar
Dar credincioasa Penelopa numără zile-n calendar
Şi mare nu i-a fost mirarea când aparu din nou in prag
Aş vrea să fiu o Penelopa si tu Ulise... soţul drag!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul vieţii

(poezie dedicată poetului Constantin Triţă)

Tu, poet in nemurire,
Lasă-mi unda de iubire
Pentru tot ce e frumos
Pentru versul tău duios.
Ai scris despre nopţi cu stele
Prinse-n şiruri de mărgele
Despre merii albi in floare
Despre veri dogoritoare
Despre toamnele cu struguri
Primăverile cu muguri.

Ai plecat si-n urmă laşi
Lanuri largi pline cu maci
Casa, curtea, trandafirii
Si-ai plecat in legea firii
Prea devreme, prea departe,
Cerul astăzi ne desparte...
Tu, poet, prieten drag,
Veneam deseori in prag
Si iubita ta zâmbea,
Cu ochi verzi, muză ţi-era
Cât aş vrea să scoţi din nou
Trenul vieţii din depou.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mai curajoasă de când ai plecat. Cu toate neputinţele încă nedeclarate am găsit certitudinea că nimic nu invalidează mai evident un suflet decât răutatea. Ai plecat în grabă uitând să-mi spui cum se vindecă. Oare-i suficientă iubirea?
Mi-e tare dor. S-au schimbat destine rostite într-o rugăciune la intersectie de drum nesfârşit. Oamenii se urcă în trenuri diferite, ascunzând în bagaje timpul. Cred ca au totul. Doar noi doi sperăm să ne revedem cât mai des intr-un vis. Uneori ne este îngăduit. Alteori nu. Dar să ştii că nu voi înceta niciodată să te iubesc...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul a plecat pentru totdeauna. Este un fapt şi nu poate fi schimbat. Cu toate astea, putem schimba gândurile noastre despre trecut.

citat din Louise L. Hay
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ai plecat?

De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...

De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...

De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...

Opreşte-te!...
Priveşte-n jurul tău...
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!...
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Şi visul s-a sfârşit!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinărind ca o vioară

Am plecat să culeg mure,
după o rimă de pădure,
Am plecat să prind un zbor,
după o ramură de nor,
Am plecat să smulg un sunet,
după raza de la tunet,
şi-am căzut de când cutreier,
în cântarea unui greier.
Unde luat la subţioară...
Am şi fost făcut vioară!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!