Scrisoare nimănui

aş fi început cu
dragă Moş Crăciun dar
auzi tu
de juma de veac
an de an
mi-ai demonstrat prea multe

când eram mic
la mine venea doar Moş Gerilă
fiindcă tu
te duceai numai la copiii secretarilor de partid
deşi eu pe tine te voiam
pentru tine se certau părinţii mei
în fiecare decembrie
la ziua de salariu

apoi
după ce ai venit la perechea aia controversată
cu nişte kalaşnikov-uri - eu eram deja sărit de 22 de ani
mă aşteptam ca măcar începând din acel an
să recuperezi ceva pentru mine
tu, nimic - şi ce să mai cred?

ascultă, moşu
părerea este deja o certitudine când
de milioane de copii din întreaga lume
te cam doare la bască
în aia a renului...
iar la cei puţini
pe care îi serveşti impecabil
o faci din interes

pentru tine
anul ăsta o să prepar
o colivă festivă

pentru tine
cos buzunarele
zidesc uşa
astup hornul
dau drumul la pitbull
pun alarma
şi toate capcanele
ca în home alone
ştii ce?!
mai du-te-n frigul tău acolo şi nu mai minţi lumea
ipocritule...
pun pariu că nici măcar nu eşti moş
poate cumva doar o idee
de pe urma căreia profită negustorii
îndemnându-ne să fim... doar noi
ăia mai buni
buni cu profitul lor... fireşte

anul ăsta mi-am propus să devin nou-născutul
îmi voi încropi din păcatele mele o iesle
voi aştepta steaua care-mi va lumina drumul
spre o vreme în care voi fi bunul anonim
cel puţin unui copil anonim

lumea a început deja să înţeleagă că
nu avem nevoie de tine pentru ca să devenim zilnic
ceea ce tu
nu eşti în stare nici măcar
o zi din an

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Să ştii că V. nu mai este. S-a stins în seara asta. A. M: Azi Dumnezeu a chemat-o Acasă din această lume străină şi ostilă, ce bucurie ştiind că mâine vom merge înapoi la El şi noi! Pentru mine asta e o certitudine, pentru tine doar o frumoasă metaforă! Când tatăl meu a murit. eu îl aşteptam deja dincolo, să îi arăt întreaga Viaţă Eternă. Eu sunt singurul copil care şi-a născut părinţii, dar Eu niciodată nu am fost născut!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire

Vise spulberate... multe,
Nimeni să te mai asculte,
Lacrimi, un oftat, tăcere,
Sufletul în tine piere

Nici nu ştii ce îţi lipseşte,
O idilă, o poveste,
Un ceva... dar ce anume?
Îl doreşti, nu ştii a-l spune

Lupte, lupte şi iar lupte,
Gânduri vrute şi nevrute,
Teamă, deznădejde, gol
Arzi în tine, e pârjol

Şi devii încet cenuşă,
Disperarea ţi-e mănuşă,
Ţi-a cam devenit trăire,
Ai uitat ce e iubire

În oglinzi deja crăpate,
De necaz, de nedreptate,
Te priveşti... nu vezi nimic,
Nici măcar un zâmbet mic

Ştii că eşti, ştii ce ai fost,
Dar te cauţi fără rost,
Te gândeşti, ce te omoară?
Poate lumea materială?

Tu eşti suflet, o lumină,
Eşti iubire fără vină,
Curcubeu senin de vise,
Nu nevoi adânci, abise

Când plecăm, dispar cu toate,
Devenim iar libertate,
Dar de ce să mai aştepţi
Să ajungi printre cei drepţi?

Nu mai bine e acum?
Uită totul, fă-ţi alt drum,
Unul drept, doar pentru tine,
Pe care să fii tu bine

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Aş vrea să-ţi spun că... Totuşi, de fapt, adevăratul motiv pentru care mă aflu aici, acum, este acela că...
Lucian: Păi, care?
Lia: Aş vrea să... Vreau să-mi cer iertare.
Lucian: Poftim?! De la cine?
Lia: Normal, de la tine. Iartă-mă, te rog!
Lucian: Să te iert? Pentru ce?
Lia: Ştii tu... Pentru tot. Pentru tot ce ţi-am spus, în urmă cu şase luni. Îmi pare rău, sincer. Nu ştii cum m-am simţit în tot timpul ăsta; a fost groaznic!
Lucian: Ah, deci asta era...
Lia: Asta-i tot ce poţi să-mi spui?
Lucian: Nu, nu chiar, doar că... Ar fi mai bine să evităm subiectul ăsta.
Lia: Nu-l putem ocoli. Nu ne putem preface că nu s-ar fi întâmplat nimic. Sunt şase luni la mijloc, care ne contrazic.
Lucian: Înţelege-mă, nu vreau să vorbim despre asta; nu vreau nici măcar să mă gândesc sau să-mi amintesc... Ar fi mult mai bine dacă ne-am gândi că într-adevăr nici nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Te înţeleg. Nu e ceva plăcut pentru tine. Dar, te rog, încearcă să mă înţelegi şi tu pe mine; am nevoie de iertarea ta, vreau să aud asta de la tine, ca să pot fi liniştită. Altfel, nu mai pot suporta situaţia asta tensionantă! Te rog...
Lucian: Bine, dacă insişti... Pentru liniştea ta, dacă asta te ajută cu ceva, pot spune că te iert; de fapt, te-am iertat de mult, de la bun început, deşi practic, nici n-aş avea motive pentru care să te iert. N-ai greşit deloc atunci, ţi-ai exprimat doar părerea; cred că eu am reacţionat greşit.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ceea ce faci, nu eşti numai "ceea ce mănânci". Eşti ceea ce gândeşti, ceea ce simţi. Eşti ceea ce gândeşti despre tine tu, nu eşti numai ceea ce gândesc alţii despre tine. Pentru că le poţi manipula percepţiile. Nu eşti nici măcar ceea ce ascund că gândesc alţii despre tine. Pentru că ei pot ascunde admiraţie sau invidie. Eşti gândurile tale ascunse despre lucruri, despre oameni, despre tine. Eşti în cele mai ascunse rugăciuni, pe care îţi e teamă să le mărturiseşti. Poate, îţi e teamă de judecata altora sau îţi e ruşine de tine însuţi. Altfel, nu ai mai avea niciun gând nerostit. Eşti ceea ce laşi în urma ta.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu tine, cu mine...

[Cât încă nu-i târziu!]

Aţi întâlnit vreodată,
măcar un om,
făr-o poveste tristă?
Eu încă nu.

Tu poate... ai succes!
Dar, spune-mi:
ai timp si pentru tine,
si pentru acele...
nimicuri stupide,
ce-ţi dau împlinire?

Sau poate...
azi, ai iubire!
Dar te întrebi:
Pierdut-ai libertatea?

Ai bani!
Şi ce folos?
Unde-i acel prieten,
in faţa căruia
poţi fi... chiar "tu"?
Ştii ce vorbesc, nu?

Când tinereţe am,
mă doare ignoranţa.
Şi când am sănătate...
Ce idiot!
Cu câtă ardoare,
la ruletă o joc!

De ce ni se pare,
c-avem nevoie de mai mult?
Că niciodată nu-i destul?

Avem de toate,
şi totuşi...
ceva ne lipseşte!
Ştiţi ce?
puţină atenţie.
:-)

Ai lumea la picioare...
Omule!
Ai ziua de azi!
Abia a început!
Fii tot ce poţi...
mai bun!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Plopul s-a-nveşnicit, dar pentru cine?
Crinul a viscolit, dar pentru cine?
Steaua a înflorit, dar pentru cine,
Când casa e pustie fără Tine?
-------------------------------------------

Tăcerile rodesc doar pentru Tine,
Luminile doinesc doar pentru Tine
Şi-amurguri moştenesc doar pentru Tine
Când crucea mea e răstignită-n Tine
Şi să mă urc spre ea mă tem de mine.

poezie de Traian Vasilcău din Când s-au fost spus Îngerii (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început, când eşti tânăr, mergi la discotecă şi îi judeci pe cei care nu trăiesc aşa cum o faci tu. Bătrânii sunt plictisitori, cei de vârsta ta sunt fraieri că nu îşi trăiesc viaţa. Apoi, îţi faci o relaţie şi o familie. Tinerii care pierd vremea în discoteci sunt proşti şi nu înţeleg ce este cu adevărat important în viaţă. Apoi ajungi bătrân şi cei tineri sunt retardaţi pentru că aşa e "tineretul din ziua de azi". Până la urmă singurul prost e ăla care judecă fără să înţeleagă că fiecare om se află într-o etapă a vieţii ce trebuie onorată şi respectată, şi nu judecată. Ce e bine şi important pentru tine, probabil e doar pentru tine şi nu eşti cu nimic mai bun doar pentru că eşti la o anumită etapă, diferită de a altora.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiul iubirii

Dincolo de tine nu-i nimic,
nici pomii, dragă, nu mai sunt,
oraşul pare pustiit
şi voci aud duse de vânt!

Şi merg prin totul meu pustiu
în care tu domneşti tăcută,
eşti când pictată în granit
şi uneori eşti doar o umbră!

Din când în când braţe întind
şi mă încurc în false-amoruri
şi orice fac şi-n orice gând
doar tu îmi eşti legată-n doruri!

Te caut cu ochii mei doar trişti
şi nu văd drumul care duce,
spre răsuflarea ta vibrând
ce-o simt în ceafă până-n sânge!

Privesc în gol, poate aprinzi
acea lumină pentru mine,
să pot s-o văd, să te aud
şi să ajung cumva la tine!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet învelit într-o lacrimă de mamă

Auzi mama
deseori stau aşa cu tâmpla
sprijinită de cele două degete
pe care ni-le ridicam
în semn de jurământ
atunci când
mă întrebai dacă am minţit
sau nu când mai inventam
câte o scuză
la gesturile mimate
pe care ştiu că
nu îţi erau pe plac

ştiu că tu mă priveşti
de acolo de sus şi mai ştiu că
uneori spartura cerului
e mult prea mică
pentru a mă vedea
aşa cum sunt
ştiu că au trecut
mulţi ani de când
te-ai întâlnit cu Dumnezeu
şi de venit înapoi
n- ai mai venit şi
nici semne
nu mi-ai mai dat
deşi ştiai că am nevoie
doar de tine şi nu de bani
şi de alte lucruri pe care
tu le ai iar eu nu...

acolo tu ai de toate mama
şi eu doar câteceva pe aici deşi inflaţia mi-a înghiţit şi
ultimul bănuţ pe care
l-am strâns pentru cadoul
de ziua ta
să ştii că nu pot să ţi-l mai dau şi
ce rost ar mai avea dacă tu
nu eşti niciodată lângă mine...

iartă-mă mama
nu nu asta am vrut ca să-ţi spun...
am vrut doar să te invit de ziua mea care va fi
pe aprilie 4...

spune-i Dumnezeului tău
că ţi-ai lăsat un copil pe pământ şi că
ai vrea
să-i trimiţi un zâmbet
învelit într-o lacrimă de mamă
şi nimic mai mult...

da mama
ştiu că poate ar fi mai bine
să nu îţi spun despre
lipsurile mele de aici şi
să îţi spun doar că
te iubesc
şi că
am îmbătrânit de când
te tot aştept...

nu nu îţi face griji
dacă Dumnezeul tău ar fi cinstit cu mine
te-ar lăsa să-mi trimiţi
cadoul promis chiar dacă
nu va ajunge pe 4 anul ăsta
pentru gest i-aş mulţumi
sau mi-aş împreuna
cele două degete şi
l-aş întreba
când m-a minţit ultima oară...

iartă-mă mama
gestul meu ar fi
unul de dragoste...

poezie de Teodor Dume (4 noiembrie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine

Pentru tine scriu aceste versuri,
Pentru tine trăiesc,
Pentru tine respir,
Pentru tine-mibate inima,
Pentru tine simt dragostea.
Pentru tine plâng
Pentru tine râd...

Şi cu mine, cum e atunci
Când după mine te uiţi,
Pentru mine zâmbeşti,
Pentru mine înveţi să iubeşti
Pentru mine cânţi,
Pentru mine arde flacăra dragostei
din sufletul tău... 000

Tu ÎNGER MINUNAT...
Viaţa tu mi-ai colorat...
Sărutul tău ameţitor,
Mă face să simt cum zbor,
Deasupra miilor de stele,
Ce-ţi spun mereu să crezi în ele!
Ca o eternitate eu te voi iubi,
Şi chiar şi-atunci...
Când eu nu voi mai fi!

poezie de Răzvan Crihan
Adăugat de Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu mine...

Aţi întâlnit vreodată,
măcar un om,
făr-o poveste tristă?
Eu încă nu.

Tu poate... ai succes!
Dar, spune-mi:
ai timp si pentru tine,
si pentru acele...
nimicuri stupide,
ce-ţi dau împlinire?

Sau poate... azi iubeşti!
Dar mâine îndoiala:
Pierdut-am libertatea?
Sau m-am pierdut pe mine?

Ai bani!
Şi ce folos?
Unde-i acel prieten,
in faţa căruia
poţi fi chiar "tu"?
Ştii ce vorbesc, nu?

Când tinereţe am,
mă doare ignoranţa.
Şi când am sănătate...
Ce idiot!
Cu câtă ardoare,
la ruletă o joc!

De ce ni se pare,
c-avem nevoie de mai mult?
Că niciodată nu-i destul?

Avem de toate,
şi totuşi...
ceva ne lipseşte!
Ştiţi ce?
puţină atenţie.
:-)

Ai lumea la picioare...
Omule!
Ai ziua de azi!
Abia a început!
Fii tot ce poţi mai bun!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie de tine

Pentru a fi fericiţi... unii oameni au nevoie de bani
Eu am nevoie doar de tine. Acum şi peste ani.
De braţele tale puternice care-mi sunt scut,
De buzele noastre unite într-un sărut.
Am nevoie de tine în fiecare moment,
De zâmbetul tău care e un bun medicament.
Am nevoie pentru a avea a doua zi motivaţie,
Am nevoie de tine, muza mea din fiecare creaţie.
Am nevoie de tine pentru a avea mereu speranţă,
Am nevoie de tine acum şi întreaga viaţă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (5 martie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie-n trei

De mult doream să stăm la masă,
Doar noi trei, încuiaţi în casă,
Nu vreau să fim cumva deranjaţi,
Vă atenţionez că o să plecăm bulversaţi!

Suntem ca oglinzile ce se privesc cu dor,
Tu trecut, prezent şi necunoscutul viitor,
Vorbim pe rând, avem ce să ne arătăm,
Suntem impulsivi, nu vreau să ne certăm!

Trecutule, noi nu prea avem ce povestii,
Mă bucur totuşi că ne-am putut reîntâlni,
Vreau să îţi cer scuze, dacă se poate,
Ai avut vise şi eu le-am spart pe toate.

-Nu de la mine trebuie să îţi ceri scuze,
Doar viitorul are dreptul să ne acuze,
Cât despre vise, rău nu prea îmi pare,
Ai luptat mult, nu te credeam în stare...

-Totuşi cam mulţi oameni parcă ai rănit...
Şi pe toţi eu chiar i-am iubit,
Poate îmi explici tu de ce ai procedat aşa,
Pentru că vina cred că este doar a ta...

Aici o să te contrazic, şi îţi explic de ce,
Multe învelişuri calde cu interior rece,
O să încerci să le repari pe toate chiar,
Şi o să te răceşti, că nu lucrezi după tipar.

Am în schimb o mică rugăminte,
Nu mai crede nesincere cuvinte,
O să te rănească, rând pe rând,
Şi-o să ai doar amintiri în gând.

O să dai de vremuri negre câteodată,
O să înveţi cum să faci din ele artă,
O să te consumi ca cerneala din stilou,
Şi o să dai negrul într-un alb cadou.

Vreau doar să te mai întreb ceva,
Când pleci definitiv din mintea mea?
Te-am tot pus în versuri şi pe foi,
Dar mereu cumva te întorci înapoi.

-Mă faci să rănd, la fel de comic ai rămas,
Plec mereu, odată cu secunda de la ceas,
Ăsta e blestemul, nu mă întorc vreodată!
Şi doar tu crezi că nu plec niciodată.

Tu viitor ce faci? sper că eşti bine!
Sper să merite la câte fac pentru tine,
Noi doi nu ne-am văzut până acum,
Spune, talpa tot singură calcă pe drum?

-Măi băieţi, nu vă mai bateţi pe coroană,
La aceste lucruri deja am fost la pomană,
O să se ducă, mai devreme, mai târziu,
Dar la toate acestea promit că vă scriu!

-Vă ascult cuminte, pe amândoi,
Dar eu sunt victima din acest război!
Oare nu vreţi voi să faceţi pace?
Să fiu şi eu bine, tare mult mi-ar place!

Deci nu sunt bine, nici măcar în viitor,
Asta înţeleg din vorbele ce dor,
Speram ca măcar cu tine să pot relaţiona,
Şi să înţelegi că repar greşelile "altcuiva"...

-Amândoi greşiţi şi eu încă greşesc,
Dar această luptă trebuie să o sfârşesc,
La trecut nu am ce să schimb, e departe,
Dar tu prezentule, tu le poţi face pe toate!

-Ştiu deja unde o sa ajungi, nu îţi spun,
Aş strica drumul bătut până acum,
Ştiu că nu o să renunţi şi nu e defect,
Ăsta este şi motivul pentru care am efect.

Înţeleg, spune-mi doar ce e bine să fac,
La ce să renunţ şi mai ales unde să atac?
Deja ai trecut prin toate cele,
Ce rost are să mă lovesc şi eu de ele?

-Eşti naiv să crezi că ţi-aş spune,
Şi cele rele când o să se adune,
O să-mi facă bine, încă nu ai aflat,
Că sunt suma a tot ce s-a întâmplat.

Te las să pleci, cred că ai multă treabă,
Sper că eşti mândru când cineva întreabă,
O să îmi amintesc zâmbind de mine,
Când o să mă întâlnesc cu tine.

Trecutule, tu oricum eşti plecat,
Mulţumesc pentru tot ce m-ai învăţat,
Cu tine nu o să mă întâlnesc vreodată,
O să te vorbesc frumos cu "a fost odată".

Despre mine, cel prezent, am ce spune?
Sau sunt aievea pe aici prin lume?
Poate nici nu exist şi sunt ca o punte,
Între trecutul grăunte şi viitorul munte.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (8 octombrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Juno: Ascultă, Brenda, te porţi de parcă tu eşti cea care trebuie să treacă prin asta. De parcă tu ai fi cea care se va îngrăşa şi va da naştere unui copil pe care îl va da altcuiva. Şi ce mai contează dacă Mark este casătorit? Pot avea prieteni căsătoriţi.
Bren: Nu se face aşa, copilule. Tu nu ştii nimic despre dinamica unei căsătorii.
Juno: Tu nu ştii nimic despre mine!
Bren: Ştiu suficient de multe.
Juno: Nu avem nici măcar un câine!
Bren: Da, nu avem câine pentru că tu eşti alergică la saliva lor. Am făcut multe sacrificii pentru tine, Juno, şi peste câţiva ani, când te vei muta, o să îmi iau un Labrador argintiu.
Juno: Ce ţeluri înalte ai!
Bren: Plimbă ursul!

replici din filmul artistic Juno
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt făcut pentru nici o femeie, nici o femeie nu e făcută pentru mine, şi oricare ar crede-o aceasta, ar fi nenorocită. Nu iubesc nimic pentru că nu cred în nimic şi prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezintă, eu nu am privirea ce înfrumuseţează lumea, ci aceea care vede numai răul, numai defectele, numai partea umbrei. Sătul de viaţă fără a fi trăit vreodată, neavând un interes adevărat pentru nimic în lume, nici pentru mine însumi, şira spinării morale e ruptă la mine, sunt moraliceşte deşălat. Şi Dta mă iubeşti încă, şi Dta nu vezi că sunt imposibil, că-ţi arunci simţirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ţi fi recunoscător măcar?

Mihai Eminescu în Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle (septembrie 1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti genetic jumătate mama şi jumătate tata. Dacă îţi negi un părinte prin ură, lipsă de iubire şi acceptare, ucizi o bucată DIN TINE. Eşti un om mutilat. Orice trăsătură care nu îţi place la părinţii tăi, este deja în tine şi dacă nu o accepţi, iubeşti şi admiri, nu o poţi folosi în avantajul tău. Aşadar simte în inima ta toată iubirea, înţelegea şi acceptarea pentru părinţii tăi. Doar astfel, vei putea să devii tu întreg. Vrei să trăieşti aici şi acum? Vrei dezvoltare personală şi evoluţie? Perfect. Te duci acum şi îţi iei părinţii în braţe, le spui că îi iubeşti şi îi ţii în braţe, mult şi cu toată acceptarea şi iubirea. Şi ei au lupta lor. Dacă ceva te nemulţumeşte la ei, atât pot ei acum. Înţelege că şi ei vor lucruri aşa cum vrem noi toţi dar poate ceva îi opreşte. Şi ei suferă. Şi ei vor mai bine pentru familia lor dar uneori viaţa dă cu tine de pământ şi te ţine acolo. Ăsta nu e motiv să îţi priveşti părinţii altfel decât cu maximă iubire şi acceptare. Luptă tu şi pentru ei, nu le mai cere nimic. Doar iubeşte-i şi mulţumeşte-le apoi ieşi pe uşă şi mergi la război.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început vocaţia e ceva mic, aşa ca şi tine. Poate cauţi o meserie, poate vrei să practici un hobby, o pasiune. Apoi, devii bun şi vezi că e ceva ce şi ceilalţi apreciază. Apoi, după un timp, mai puţin sau mai mult, te trezeşti că ai impact asupra societăţii. La sfârşit, poţi ajunge să contribui cu ceva valoros pentru întreaga lume. Eşti echipat perfect cu tot ce ai nevoie. Lipsa de acţiune e prăpastia în care te simţi prizonier. Nu îţi lipseşte vocaţia doar că ea este mică, dacă încă te întrebi care e. E minusculă chiar cum e fiecare om la început, când e doar un spermatozoid ce fecundează un ovul. Începe să îţi hrăneşti vocaţia şi vei vedea că ea creşte mare.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O diplomă nu îţi va asigura succesul şi nici nu poate servi tot timpul ca dovadă a inteligenţei – e doar o bucată scrisă de hârtie. Ce contează cel mai mult sunt abilităţile pe care ţi le dezvolţi, ceea ce ştii să faci practic şi nivelul tău de dezvoltare. Nimeni nu va veni la tine să îţi numere hârtiile şi să îţi pună în braţe tot de-a gata doar pentru că le ai. E nevoie de muncă, perseverenţă, răbdare şi dăruire pentru ca mai apoi să poţi culege roadele lor. Cine pretinde prea multe fără a fi în stare să ofere înapoi se va lovi de cruntul zid al realităţii: trebuie să MERIŢI ce (vrei să) ai, iar pentru asta e nevoie de fapte. Poate vor fi momente când vei fi ridiculizat pentru visul tău, respins de ceilalţi pentru dedicarea de care dai dovadă şi marginalizat pentru că ai început să fii diferit... dar e normal.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti tu numai pentru tine, cel din interior. Dar teoria pluralismului individual spune că faţă de ceilalţi eşti mereu altcineva, sau altceva, depinzând de modul cum te raportezi la fiecare dintre ei. Poţi fi bun, faţă de cei cărora le faci bine — cu condiţia ca binele tău să se manifeste cu regularitate, altminteri dacă o dată omiţi să faci gestul, devii dintr-odată rău!? Poţi fi în acelaşi timp tânăr, pentru toţi cei ce te depăşesc ca vârstă, sau bătrân, pentru ceilalţi, cei născuţi după tine — şi care, nu ştiu cum se face, că sunt pe zi ce trece tot mai mulţi!? Poţi fi interesant — pentru cine îl interesezi, sau pentru cine are nevoie de tine — sau poţi fi anost, pentru restul lumii. Şi, ceea ce este şi mai derutant, nici măcar pentru aceeaşi persoană nu eşti mereu acelaşi. Eşti evaluat luându-se în calcul diverse variabile, cum ar fi natura, intensitatea şi dinamica raporturilor ce se formează, dăinuie sau se sting între tine şi celălalt...

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care partenerul este cel care îţi satisface încrederea în tine, deja ai gustat din primul şi cel mai toxic drog care dă dependenţă – anume că valoarea ta depinde de altul, şi nu de tine. Nu ţi se pare nimic ciudat în acele momente pentru că doreai de mult timp să vină un salvator să te salveze din propria mizerie în care te vedeai tu. Când ai ajuns aici, eşti deja dependent complet de celălalt. O să începi să îi accepţi orice mici abuzuri emoţionale. La început, nu te deranjează deloc pentru că oricum îţi oferă enorm de mult pe partea cealaltă. Simţi cât de mult te iubeşte şi te apreciază! Cum? Numai tu ştii în imaginaţia ta asta! Aşa că îi treci cu vederea faptul că deja partenerul începe să te critice şi să te demoralizeze. Ai senzaţia că doar ţi se pare, că e ceva de moment, lipsit de importanţă. Gândeşte-te puţin la această capcană mascată şi încetează să-i mai laşi pe cei din jurul tău să deţină controlul asupra ta.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!