Despre inimi

Eşti propria ta orchestră,
de la prima bătaie
până la ultima suflare
vei căuta armoniile.

Aşa că, întinde mâna
către orice atingere,
prinde fiecare zâmbet
oricât de îndepărtat.

Mulţumirea spumoasă
trebuie să coboare
până acolo unde viaţa
dă cele mai faine petreceri.

poezie de Ramona Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora fiinţei

Poezia întoarce timpul
până ceasul cu ceas
canibalic
îşi împarte ultima suflare
cu prima
neîmpărţită suflare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Pentru mine, prima aniversare a zilei de naştere şi ultima sunt de fapt cam la fel. Ştiţi, numai stai acolo... eşti persoana cel mai puţin entuziasmată de la petrecere. Nici măcar nu-ţi dai seama că este o petrecere. Nu ştii ce se întâmplă. La ambele petreceri, oamenii trebuie să te ajute să sufli în lumânări, că tu nu poţi... nici nu ştii de ce trebuie să o faci. Care-i treaba cu acest ritual? Ce se întâmplă? De asemenea, sunt singurele două petreceri unde alţi oameni trebuie să-ţi adune prietenii laolaltă. Uneori nici nu sunt prietenii tăi. Ei decid. Îi aduc înăuntru, îi aşează, şi-ţi spun- "aceştia sunt prietenii tăi! Mulţumeşte-le că au venit la petrecerea ta."

replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsa de deschidere către experienţe, situaţii şi oameni noi, te poate determina să te mulţumeşti cu puţin, să trăieşti în blazare, limitare şi compromis. Frica de a părăsi confortul "siguranţei" (care de fapt este iluzoriu şi plictisitor) îi predispune pe oameni să trăiască mult sub potenţialul lor. Nu sunt fericiţi, dar caută fericirea în acelaşi loc, făcând mereu aceleaşi lucruri. Nu-şi dau voie să exploreze şi alte teritorii, ci se învârt în cerc până la epuizare, iar apoi depun armele şi îşi asumă propria lor nefericire. Dacă nu eşti mulţumit, bucuros sau fericit cu o situaţie din viaţa ta, dacă ai o relaţie care te împlineşte parţial (sau poate deloc), nu mai sta pe loc. Este viaţa ta şi ai dreptul să te bucuri de existenţa ta pe deplin. Nu mai căuta acolo unde viaţa nu ţi-a oferit ceea ce îţi doreşti, ci extinde-ţi privirea şi către alte orizonturi. Nu renunţa la căutare până nu găseşti împlinirea pe care o meriţi. Da, prin încercare-eroare şi încercare-reuşită pentru că asta înseamnă de fapt evoluţia.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri lungi

La marginea unor cărări
Pe fiecare interfaţă în parte
Se întrevăd drumuri derivate
Unde se suprapun vânturi
Acolo văzduhul abia începe
În prima parte enigmatic
Pe urmă tot mai neclar
În paranteză fie spus
Nu există drumuri lungi
Cel mult proporţionale
Cu viaţa pământeanului
O plutire infimă în timp
Un traseu deviat pe turnantă
Astea numai lungi nu pot fi
Doar la periferia universului
Se pot întrezări drumuri lungi
Care se întrepătrund haotic
Dar cine ajunge pe acolo
Poate doar cititorii în stele
În raport cu propria sinceritate
Fiecare drum deschide porţi
Imprimă direcţii de plecare
Interpretând sentinţe imaginare
Invocând vise premonitorii
Până la un punct de referinţă
Relativ şi el până la senectute.

poezie de David Boia (20 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Closing time

mai adu o sticlă, femeie! o zăreşti cum răsare din fumul gros, imensă, cu sânii grei, cu gura vulgară, tulburătoare. îţi vorbeşte într-o limba barbară şi gesticulează ameţitor. mâinile ei se înmulţesc întruna şi toarnă sângele gâlgâitor, pahar după pahar. iar tu nu vezi rana. simţi doar arsura din piept, ca o pecete şi bei ca să treacă. în zadar. ţi-e tot mai sete. ceri un cuvânt de dragoste, un antidot. dar ea îţi bagă pe gât otrava afrodiziacă, îţi numără fiecare înghiţitură, fiecare respiraţie, până la ultima picătură, până la prima bătaie de clopot, când trebuie să plăteşti pentru distracţie. când îţi laşi pocăit inima pe masă, ca mai apoi să te trezeşti aruncat neiertător sub cerul gol. ştii că trebuia să ajungi acasă, dar undeva pe drum ai uitat cine eşti, de unde vii. şi atunci rămâi aşa, împleticit în mijlocul străzii pustii, aprinzi o ţigară şi zâmbeşti tâmp.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Publicul nostru este, poate, cel mai cunoscător de pe continent. Nu ştiu cum se face, dar în orice seară mă pot prinde că de la galerie până la orchestră nu găseşti un găgăuţă măcar, unul singur, care să aplaude fără să priceapă, sau care să ia de bani buni cine ştie ce speculă şarlatanească şi grosolană a sentimentelor de patriotism şi naţionalism în artă. Nu, niciun găgăuţă: toţi, de orice sex şi de orice vârstă, au o educaţie artistică hiperrafinată şi nu pot plăti nerozeşte, oricât ar fi eticheta de naţională, o marfă de contrabandă artistică.

Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie de dragostea ta

Tu-mi eşti un înger ce te scalzi
în apa nemuririi,
de acolo mă-nlănţuieşti
în mrejele iubirii...

Tu-mi eşti un trandafir crescut
sub razele de soare
şi-n viaţa mea ai apărut
să-mi vindeci, ce mă doare...

Tu-mi eşti şi zâmbet şi lumină
şi-mi vindeci sufletul de dor,
mă faci să am o viaţă plină
şi azi, si mâine, până mor...

Din vis, în viaţă mi-ai trecut
şi-n veci m-ai vindecat.
Tu-mi eşti iubirea ce am vrut,
,, Cea fără de păcat"...

Rămâi acolo unde eşti,
în viaţa mea cea bună.
Tu-mi eşti iubirea mea pe veci
şi visul cel din urmă...

poezie de Florea Fane Janţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit e cel ce prinde
post de slugă la argat.
Până acolo se întinde
sărăcia ce ne-aţi dat.

catren de Dumitru Delcă (20 iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai să mă poţi ierta, că te iubesc până la sfârşitul acestei nopţi

şi mai departe,
prin timp,
până când lumina ţi se va aşeza pe mâini?

Ai să mă ierţi,

că locuiesc în partea cea mai întunecată a fiinţei tale
acolo unde strigătele sunt vii
acolo unde toţi demonii îşi leagă umbrele?

Ai să mă ierţi,

că n-am să deschid fereastra,
şi n-am să mai plec din camera ta,
acolo unde am îngenuncheat după toate războaiele,
acolo unde mi-am ascuns durerile fiecărei treceri?

Ai să mă ierţi?
Ai să mă ierţi,

că nu vreau să te las, în mijlocul acestei vieţi, fără să guşti adevărul până la ultima firimitură
şi lumina să îţi adoarmă pe piept?

Ai să mă ierţi,

că nu pot altfel, că singurul drum pe care îl văd trece prin sufletul tău,
acolo unde voi sta pentru cât mi-a mai rămas?

Oare, ai să mă ierţi?

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Drapelului Naţional

Până la ultima suflare, până mor,
Port cu mândrie-al meu Tricolor!

distih de Alina-Georgiana Drosu (26 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la ultima suflare

Până la ultima suflare
Îl vom sluji pe Salvator
Şi-atunci când e înseninare
Şi când se-aşterne înnoptare
Peste vizibilul decor.

Armate când vor da năvală
Să ne doboare dintr-odat'
Nu părăsim preasfânta Şcoală
Ci cu curaj, fără sfială
Luptăm cu valu-nfuriat.

Cât timp o inimă mai bate
Spre Tronul Slavei înălţăm
Acele gânduri luminate
De revelaţii revărsate.
Spre Rai povara o purtăm.

Veni-vor slugi din adâncime
Să-mpiedice al nostru mers
Dar crezul nostru-n Cincizecime
Poate tăria s-o anime
Să-nvingem orice duh advers.

Până la ultima chemare
(Când auzi-vom: "S-a sfârşit
Acest noian de frământare.")
Îl vom urma cu consacrare
Pe-al nostru Mire preaiubit.

Acesta-i crezu-n pribegie
Aşa ne-nvaţă Duhul Sfânt
Momentele de nostalgie
Sunt transformate-n energie
Să stăm, prin har, în Legământ.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii

Viaţa este atât de scurtă,
Dar plină de bucurii
Şi amintiri plăcute,
Micile copilării…

Primul brad de crăciun,
Luminat până în vârf,
Iar sub, cadouri frumoase,
Toţi sunt la masă acum…

Primul sărut şi prima dragoste,
Primul nou născut,
Primii paşi…
Nu am să-i uit.

Prima despărţire,
Primul nepoţel,
O nouă bucurie,
Un nou ţel.

Prima singurătate,
După un veac,
Prima lacrimă deşartă
Până am să cad.

Primul album de fotografii
Primele clipe şi memorii,
Primele nostalgii,
Pline de bucurii.

Prima clipă de amor,
Primul sărut,
Primul trandafir
Nu am să uit….

Clipe preţioase
Ascunse într-un raft,
Printre cărţi uitate
De mai mult de un veac.

Prima lumânare aprinsă
La mormânt de piatră,
Într-o zi geroasă,
În ziua noastră….

Primul somn adânc,
Ultima suflare,
Părăsesc acest tărâm,
Pentru prima dragoste…

poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaştri,
Fiecare butaş va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi păduri uriaşe,
Păduri de plopi cu creştetu-n cer,
Păduri de stejar cu rădăcinile
Înfipte adânc până la miezul planetei.

Acolo vom găsi trista mea dragoste,
Pătimaşa mea dragoste o vom găsi
Culcată în iarba coaptă de soare
Ori poate culcată pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu...

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă memoria omenirii se dovedeşte, după trecerea Pontifului la cele veşnice, a fi scurtă, totuşi — prin modul în care s-a manifestat — dăruirea până la sacrificiu cu care a acţionat până la ultima suflare îl califică pe Papa Ioan Paul al II-lea drept un Sfânt al vremurilor noastre.

Nicolae Mareş în Ioan Paul al II-lea - Un Papă Sfânt (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am ales
să vorbesc tuturor
despre tine, eşti,
fără-ndoială,
cea mai complicată făptură
din univers...
Eu te-am asemuit
unui înger învins
într-o bătălie
cu final cunoscut,
dar tu,
te-ai încăpăţânat să crezi
în victorie, până la ultima
suflare...
Adună-ţi gândurile
şi pleacă,
până nu-i prea târziu...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câine Roşu

Toată viaţa, până la ultima suflare,
Iubesc echipa din "Ştefan cel Mare".

distih de Alina-Georgiana Drosu (27 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine până la capătul lumii...

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaştri,
Fiecare butaş va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wallace Fennel: O, e jenant! Haide! Sus! Am venit până aici ca să o văd pe Veronica Mars. Cine e asta... fata emo?
Veronica Mars: Lasă-mă în pace. Sufăr.
Wallace Fennel: Nu şi de acum înainte. Noi doi o să ieşim. Trebuie să mergem la un film sau să ne implicăm într-o bătaie în vreun bar.
Veronica Mars: Nu vreau să aud de nicio bătaie în niciun bar.
Wallace Fennel: Ghinion, pentru că vii cu mine chiar dacă va trebui să te târăsc până acolo. Dar până atunci, Veronica Mars: duş. Miroşi urât.
Veronica Mars: Nu mă ajuţi deloc. Ai impresia că mă ajuţi, dar nu e aşa.

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de bună sau rea ar fi viaţa ta, trezeşte-te în fiecare dimineaţă cu mulţumirea că o ai!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universitatea Cluj

Alături de "U" în continuare
Când are nevoie, la greu.
Până la ultima suflare
Voi fi lângă tine eu...

Tu reprezinţi ceva special,
Nu eşti o echipă oarecare.
Cea mai iubită din Ardeal,
Iar dragostea mea nu moare!

Mi-e dor să fii pe prima scenă
Cu CFR să te duelezi
Şi susţinută de-o "arenă"
Chiar dacă câştigi sau pierzi.

Te iubesc cu sufletul curat
Indiferent în ce ligă eşti.
Fericire tu mi-ai dat
Alături de Dinamo Bucureşti.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (4 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!