Câștig
Da, am învățat să zbor,
Să plâng,
Să râd,
Să pierd...
Am pierdut vlagă,
Viață,
Ani...
Am câștigat totuși un loc
În lista unei morți sumbre...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Nicu popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre învățătură, poezii despre viață, poezii despre plâns sau poezii despre moarte
Citate similare
Adunate
Am câștigat timp laitmotiv,
Am câștigat independență,
Am câștigat o existență...
Am câștigat, definitiv.
Am câștigat miros de flori,
Am câștigat mers vertical
Am câștigat amor frugal...
Am câștigat, etern, fiori.
Am câștigat pe veci părinți,
Am câștigat dus la morminte,
Am câștigat spus de cuvinte...
Am câștigat urme de dinți.
Am câștigat un pic, copii,
Am câștigat onestitate,
Am câștigat o libertate...
Am câștigat drept să revii.
Am câștigat gustul de pâine,
Am câștigat un adăpost,
Am câștigat să am un rost...
Am câștigat dreptul la mâine.
Le am pe toate un șirag
Pe-un fir de ață, fină, întinse...
Nostalgic le admir cu drag;
Multe-am avut, multe pretinse!
Am câștigat să zic pardon,
Am câștigat să am dreptate,
Am câștigat eternitate...
Am câștigat un maraton.
Am câștigat dușmani pe viață,
Am câștigat trezit în zori,
Am câștigat să pierd valori...
Am câștigat inimi de gheață.
Am câștigat puțini amici,
Am câștigat un loc în lume,
Am câștigat chemat pe nume...
Am câștigat curaj și frici.
Am câștigat un pumn de bani,
Am câștigat înot în vise,
Am câștigat minciuni promise...
Am câștigat drum pe Lipscani.
Am câștigat să știu să plâng,
Am câștigat o pertinență,
Am câștigat o experiență...
Am câștigat dorinți să-mi frâng.
Am câștigat, târâș, căință,
Am câștigat bilet de zbor,
Am câștigat să mă-nfior...
Am câștigat și neputință.
Am câștigat o viață dură,
Am câștigat jurisprudență,
Am câștigat drept la clemență...
Am câștigat o aventură.
Le pierd pe rând, mă pierd cu ele
-Nici timpul să profit, n-așteaptă-
Mă-nclin, de nopți și zile grele...
Mă pierd treptat, rămân o șoaptă!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre înot, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre valoare sau poezii despre pâine
Umbre... sumbre...
Umbre... umbre... umbre...
Și toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punți
Ce trec peste frunți
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii și fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea își coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Și-am să mai beu,
Umbre... sumbre...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre depășire, poezii despre călărie sau poezii despre culori
Pomelnic de sânge
de fiecare dată
în decembrie
privesc documentare
cu revoluția
din românia
și plâng ca
o idioată
mă aplec peste
tinerii morți ca și cum
aș fi mama lor
blestemată să fie
sămânța tuturor
dictatorilor
las lista deschisă
ca tu cititorule
ca tu cititoareo
să-i pui într-un
pomelnic de sânge
1.
2.
3.
4.
5.
6.
lista poate continua
poezie de Maria Pilchin din Poeme pentru Ivan Gogh
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sânge, poezii despre revoluție, poezii despre mamă, poezii despre dictatură sau poezii despre România
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Ca azi
Am învățat să sufăr,
ca azi să pot zâmbi.
Am învățat să iert,
ca azi să pot iubi.
Am învățat să văd,
ca azi să pot citi.
Am învățat să rabd,
ca azi să pot simți.
Am învățat să plâng,
ca azi să pot cânta.
Am învățat să admir,
ca azi să pot visa.
Am învățat să fiu și singur,
ca azi să îți zâmbesc.
Am învățat să te ascult,
ca azi să-ți povestesc.
Am învățat să tac,
ca azi să pot vorbi.
Am învățat ceva,
ca azi să pot trăi.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (30 august 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre muzică, poezii despre lectură, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lista este un bine suprem. Lista este viață. Tot ce e în afara listei este pierdut.
Thomas Keneally în Lista lui Schindler
Adăugat de scofieldutza

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață
Răvășiri
Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...
Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni și dușmani,
Mă pierd de neam.
Mă pierd de mamă și de tată,
Mă pierd printre copii născuți,
Mă pierd între neprevăzuți...
Mă pierd fără să știu, deodată.
Mă pierd de foști colegi,
Mă pierd de școli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.
Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de șansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neștiute.
Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinerețe...
Mă pierd de viață, să mă-nvețe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...
Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.
Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.
Câștigu-l-am printr-o pasență
Printre atâți nevruți de-a naște;
Sunt norocosul viu, de Paște...
Sunt un câștig... prin excelență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre școală, poezii despre tată, poezii despre prietenie sau poezii despre prieteni și dușmani

Am învățat
Mi-am construit
în viață drum
N-a fost ușor
am râs... am plâns
Doar sunt un om
Am învățat că în viață
Nimic
pe tavă nu e pus
Am învățat
ca să muncesc.
Am învățat să iert
Dar nu-i de-ajuns
Am învățat să tac
Când...
n-am gândit destul
Am învățat să-nvăț
Ce n-am știut demult
Am învățat
să prețuiesc
Prietenii din jur
Să cred în mine
în eul meu
Am învățat să sper
Un soare care mâine
Va răsări... la fel!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă, poezii despre iertare sau poezii despre Soare

Paradoxul unui fericit
Ce-am avut
de câștigat
Am
câștigat
Acum
ca
de
obicei
Pierd
poezie de Costel Zăgan (ianuarie 2000)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre paradox sau poezii despre fericire

Inspirație
Mi-am pierdut inspirația!
Tocmai ce-o găsisem!
Acum mă pierd în gânduri,
Printre rime, printre muze!
Mi-am pierdut iubirea!
Tocmai ce-o-ntânlisem!
Acum mă pierd în lacrimi,
Printre scrieri și visări!
Mi-am pierdut visul!
Tocmai ce-l visasem!
Acum mă pierd în deșteptare,
Printre razele de soare!
Mi-am pierdut timpul!
Tocmai ce venise!
Acum mă pierd în infinit,
În tot ce-am asteptat și...
Și n-a mai revenit de mult!
Poate c-am să uit..., îmi zic,
În viețile ce vor urma,
În înc-o toamnă fără Ea!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre poezie sau poezii despre infinit

Știi?
Acum nu mai mă dori Tu!
Acum mă doare lumea!
Lumea toată la olaltă!
Ma doare timpul,
Cel trecut, cel prezent!
Cel încă nevenit!
Mă dor durerile în piept,
Mă dor ochii secătuiți,
Mă arde un dor de prea mult timp,
Mă fierbe, îmi fierbe sângele în vene!
Stii....?
Mă dor chiar anotimpurile toate!
Nopțile și visele, diminețile!
Mă dor că nu au fost ale noastre!
Mă dor zilele și lacrimile!
Mă doare tot, tot răul din mine!
Mă doare chiar și binele!
Și... și nu știu ce să mai cred,
Ce să mai.... aleg?
Când nu mai e ce-alege!
Mă doare ce-i dincolo de Noi,
Ce-i dincolo de viață,
Dincolo de moarte!
Mă doare teama de eternitate!
Mi-e teamă să nu mă pierd!
Dar cum să mă mai pierd,
Când sunt pierdut demult!
Și totuși mă bântuie un gând!
Mă bântuie o teamă!
De-acum, demult!
Sau dintr-o altă viață?
Dintr-o altă lume?
Îmi pare totul lipsă,
Totul un pustiu
Și sună a gol dintr-un....
Prea plin!
Și totuși nu-i un vis,
Și totuși suntem Noi!
Și totuși mă doare vina...!
Vina de a te iubi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut sau poezii despre prezent
Chiar dacă nu mai știu să plâng, am învățat totuși să zâmbesc sincer.
Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre zâmbet, citate despre sinceritate sau citate despre plâns

Pentru tot ceea ce ai pierdut, ai câștigat altceva și pentru tot ceea ce ai câștigat, ai pierdut ceva.
citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai iubit om din istorie, Iisus Hristos, n-a avut servitori, și totuși I se spunea Stăpân. N-a avut diplomă, și totuși I se spunea Învățător. N-a avut medicamente, și totuși I se spunea Vindecător. N-a avut armată, și totuși se temeau de El. N-a câștigat niciun război, și totuși a cucerit lumea. N-a comis nicio crimă, și totuși L-au răstignit. A fost înmormântat, și totuși trăiește și azi.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre creștinism
- citate despre Iisus Hristos
- citate despre învățători
- citate despre război
- citate despre medicamente
- citate despre iubire
- citate despre istorie
- citate despre educație
Am avut o viață mare, variată și chinuită, nevrând să mă las copleșită. Nu mă plâng, nu-mi pare rău, aș reîncepe tot așa. Din ceea ce mi-a fost totuși îngăduit să creez: aș cita Institutul de Igienă din București, Prefectura din Oravița pe care le-am câștigat prin concurs public. Institutul de Oncologie, Institutul de la Fundeni, ca lucrări mari. Ce păstrez în sufletul meu, sunt casele de la țară și cele de pe malul mării.
Henrieta Delavrancea în interviu (1980)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre sat, citate despre igienă, citate despre concursuri sau citate despre București
Am învățat
Am învățat că lacrimile te înalță
După ce seacă ochii de oftat
Că-n moartea inimii există viață
Și poți urca deși-ai îngenuncheat.
Am învățat că, în răceala lumii,
Există raze care stau ascunse
Și că-n revolta pe care-o au unii
Se-ascund de fapt brațele lor plânse.
Am învățat că nici o ființă
Nu poate să răzbească spre lumină
De nu-și păstrează dramul de credință
Ca s-o aline când nimic n-alină.
Am învățat că, fiind sărman,
Un om se poate lesne-mbogăți
Și să-și sporească averea an de an
Dacă învață verbu' "a dărui".
Am învățat că, de prea multe ori,
Fidelitatea nu-i de om, căci el
Se simte sufocat, prins în strâmtori,
Ci-i mai degrabă-n suflet de cățel.
Am învățat să plâng, să râd deopotrivă
S-o fac iubind căci mai presus de toate
Iubirea este viață, nu alternativă,
Iar lipsa ei nu-nseamnă decât moarte.
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre suflet, poezii despre ochi sau poezii despre inimă

Și plâng
Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.
Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.
Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.
Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.
Să plâng... curat și fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Și plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.
Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Și plâng... că timpul ne desparte.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre cuvinte sau poezii despre curățenie

Străin de mine, străin de tot
Străin de tot...
Străin de mine,
Străin de tot,
De viață,
De fiecare loc;
Sunt un pion mobil,
În mâinile ale cărui destin,
Mă aflu și suspin...
Dar nu mă plâng,
Încerc să depășesc frontiere,
Nu-mi impun limite.
Sunt victima unei vieți, deși,
Am fost nevoit să decid,
Să dezertez ori
Să mă pierd lucid.
Sunt gata să plec,
Privesc în urmă,
Nu am nici un regret;
Sau poate că
Totuși am,
Renunț la puținii prieteni
Pe care îi mai aveam.
Scot din buzunar
Un bilet spre o destinație,
De care nici nu am habar
Am cu mine o valiză,
În ea, pașaportul fără viză.
Sunt un dezertor într-o lume,
Ce pentru unii ca mine,
E un refugiu pentru ziua de mâine.
Mă plimb pe artera principală,
De-a lungul unei străzi
Ce duce spre gară,
Dar gara e goală,
Doar câțiva mai mișună pe-afară.
Cred sau doar presupun,
Că sunt oamenii,
A unei vieți fără stăpăn.
Trec pe lângă ei,
Mă privesc umil
Cu zămbetele șterse.
Nu mai au cuvinte
Să mai spună:
"Merit o viață mai bună!"
Aștept pe peron,
Găsesc un ziar aruncat
La intâmplare
Răsfoiesc pagini,
Citesc doar titluri
Încărcate de valoare.
Sunt genul care se afundă în esență
Nu prefer o reală consistență.
Mi-a sosit trenul,
Trebuie să plec.
Privesc pe geam,
Cum mă îndepărtez,
Dar nu regret.
Sunt conștient că las tot,
Dar nu pierd nimic,
Din ce am avut
Sau ce-am fost,
Sunt călător prin lume,
Îmi caut un rost
Anii trec unul câte unul
Pierd lupta cu timpul
Pierd trenul speranței'
Poate ultimul.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre trenuri sau poezii despre plimbare
Mulți morți mai sunt în lumea asta
Mulți morți mai sunt în lumea asta
Suflete reci în carne vie
Mulți morți de frică să trăiască
Se nasc în ale lor sicrie
Mulți bântuie prin întuneric
Împovărați și trași la față
Mai întâlnind vreun mort ce speră
Orbește, la o zi de viață
Mulți se mai joacă de-a "trăitul"
Și uită uneori că-s morți
Pe când fărâma lor de viață
Le trage zilele la sorți
Mulți morți mai sunt în lumea asta
Și de-l găsesc pe vreunu viu
Îl mint că o să îi dea viață
Și-l bagă repede-n sicriu
poezie de Gabriel Cîndea (septembrie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre minciună sau poezii despre jocuri
Am învățat că a aștepta după alții înseamnă timp pierdut și amânări inutile. Am învățat că nu are rost să mă zbat să fac parte dintr-o viață în care nu sunt dorită și nici să rămân în locuri unde nu mai am niciun rost.
Irina Binder în Fluturi
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp sau citate despre dorințe