Iarba
Iubito, iarba din Thailanda
Aduce, verde, cu acasă
Și cum e ea, așa
Mai deasă,
Are-un cusur: n-are piranda
Cu fusta creață, parașută
S-o tăvălească, să mă...
Și n-are Mahala Rai Banda
Nici leruiler, nici vin de masă
Doar certitudinea
Ațoasă
A ursulețului tip panda
Că nu îs vină și regrete
Prin iarba lui.
C-ar fi cu pete...
poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iarba verde de acasă
Iarba verde de acasă
Cum să ne mai dea fiori
Dacă emigrăm în masă
Dup-un teanc de verzișori?
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba verde de acasă
În iarbă draga mea, mereu,
Ținea morțiș să mă dezmierde;
Era și iarba mult mai verde
Și eu!
epigramă de Eugen Deutsch din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba
Iarba verde, iarba grasă
Crește - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou crește - mai frumoasă.
Privesc crucile-nnegrite
Și mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrănește
Și ce-i, Doamne, viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Suflă vântul
vârfuri sună
Greierii prin fân adastă
.
Se duc zile, nopți cu lună
Ce mister e viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Trudă zilnică, sudoare
Viață de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Tainice iubiri și teamă
Zbor își iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă
Și-atunci, ce e viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Se duc veacuri în neștire
Nasc speranțe-n lumea vastă -
E-un suiș spre coborâre
Deci, ce este viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Iarba verde crește deasă
Peste trup peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă
Căci aceasta-i viața noastră:
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din toți va crește iarba
Pân iubita va fi baba
Până baba va fi iarba.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ouăle de dinozaur
Verde, verde matostat
Țara a recuperat
Trei ouă de dinozaur
Nu însă și-acel tezaur
Dat spre păstrare la ruși
Ce nici azi nu sunt dispuși
Să ni-l scoată de sub chei,
Dar-ar molima în ei!
Foaie verde alior
N-am avut conducător
Destoinic cu braț de-oțel
Să se bată pentru el
Cum, după optzeci și nouă
Au făcut-o pentru ouă.
De-asta, Doamne fă minune
Fă și o ecloziune
Și din ouă până-n zori
Scoate-ne trei carnivori
Și nicidecum erbivori,
Că-n Cotroceni, în grădină
Iarba n-are nicio vină.
Verde, verde foi pelin
În final și la Kremlin
Vom duce un dinozaur
Să lupte pentru tezaur
Și să-i scuture puțin...
Pe Medvedev și Putin!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezastru
Am făcut o derogare:
N-are bani, nici casă n-are.
Dar, când dragoste să fac,
Am văzut: n-are nici "ac"!
epigramă de Ștefan Boboc-Pungeșteanu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul: sens giratoriu
Eu sunt iarba
tu ești iarba
el e iarba
ea e iarba
Nu ne mai cosiți
degeaba
Ea e iarba
el e iarba
tu ești iarba
eu sunt iarba
Nu
ne mai
duceți
Cu
roaba
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.Erezia deșteptării amânate
Dimineața în locul Imnului Național ascult
cum crește iarba verde de acasă Nu sunt nici
antitotul Nu sunt nici antinimic Sunt poate
antieu copilul din flori al zăpezii Și da nu-mi
mai place una-două să mă sinucid E prea
plictisitor mai ales pentru unii Revin cât
se mai poate Nu-mi place acest sport cu
a fi sau a nu fi
Iau și viața și moarte așa cum
răsare soarele și crește iarba
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Zambete de iarba verde
Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.
Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.
ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!
Haotice ganduri ma fac sa tresar,
din somnul meu de verde pal,
de verde crud si singuratic
verde de suflet, verde de eu,
verzi ganduri ce-mi zambesc mereu.
poezie de Ana Maria Balas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranul
Bine n-are cum să-i fie,
Că-i sărac, nu are stare,
N-are deal, n-are câmpie,
Doar... un munte de răbdare.
epigramă de Mihai Sălcuțan din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Almanach gotha
Ai avut si tu o istorie, iarba,
verde lacrima bizantina,
privind în urma
ce spun firele din care ai curs?
Aiavut si tu voievozi
retezati de coase,
rupti de camile,
surpati în fântâni?
A domnit peste voi Iarba cea Buna,
Iarba Viteaza, Iarba cea Mare si Sfânta?
Unde esti, Iarba T;epesa
si unde batrânul fulger de lut
tras din Menumorut?
Toate acestea inima mea le întreaba
sfiita sub tronul câmpiei
cu oase de iarba.
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp...
Timpul fuge, timpu-aleargă,
Și e firav ca o vargă,
Timpul nu stă... c-ar fi bine,
Are-un scop dar fără fine;
Dă ființă, te îngroapă,
Din dorințe se adapă,
El îți spune, te arată
În imagini de-altadată;
Camarad îți este timpul,
Totodată, ca și ghimpul,
El te iartă, dă uitarea,
Poa' să-ți fure alinarea;
Nici nu vine nici nu pleacă,
Timpu-i socotit să treacă,
Ori eroare, ori oroare,
Oricum, n-are resetare!
poezie de Vasile Zamolxeanu (26 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba de acasă e cea mai verde pentru că numai acasă crește o iarbă atât de verde.
citat din Antonio Mura
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui ateu
N-are nici un Dumnezeu
Și nu crede în nimic;
Se declară că-i ateu
Și nu pot să-l contrazic.
De credință dacă-i zic,
Am s-o fac pe riscul meu;
N-are nici un Dumnezeu
Și nu crede în nimic.
Dacă-i supărat un pic
Nu invocă nici un zeu,
Dar înjură tot mereu,
Că așa făcea de mic...
N-are nici un Dumnezeu...
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auzi, iubito...
auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba și pământul,
cântă și pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă și vântul
pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
și urcă iar spre stele
dar cerul n-are nici o stea,
doar ele știu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele
auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineață,
dorințele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe față
ești mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre
când te întinzi peste pământ
ești floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ți respir clipa dorință
întinși pe iarbă printre flori
îți simt căldura, o chemare,
am amețit de-atâtea ori
sub trupul tău ușor de floare.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a-ntrecut iarba
A trecut iarba prin piatră
S-o sărute soarele;
Nici nu strigă, nici nu latră
Și-o calcă picioarele
Și-o mănâncă fiarele...
Dar o vede soarele.
Eu ce drum am străbătut
Ca să merit un sărut?
Ce munte sau despărțire
Ca să merit o privire?
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul păstorilor
Urcat-au păstorii la stână
Să caute iarba cea grasă,
Se- odihnesc culcați pe o rână,
Pe-așternutul de pajiște deasă.
În sat lăsat-au masă și casă,
Pe tatăl și mama bătrână...
Urcat-au păstorii la stână
Să caute iarba cea grasă.
Au povară pe spate și-n mână,
Să pună merinde pe masă.
Dacă vara nu e ploioasă,
Sapă- n stâncă fântână.
Urcat-au păstorii la stână.
Sibiu, 27.07.20
rondel de Ioan Friciu din Inedită (27 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CAUT...
Caut cuvântul
Armă și cruce,
Ce face răni
În suflet,
Dar și alinări
Aduce.
Caut iarba,
Simbol de viață.
Iarba verde,
Ne cosită,
Care murind
Se face fân,
Iar fânul
Se face viață.
Ciclul e perpetuu.
Caut colbul.
Nu cel de aur!!!
Colbul, colb,
Din care am venit
Și în care
Mă voi întoarce.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă cu toamne...
Tu ești aici, în toamnă, același gând de joi
Te caută, să-ți pese, de mine... și de noi.
Din fosta umbră verde
Doar vise mai foșnesc.
Iubirea n-are toamnă, iubirile nu cresc.
Semințe de iubire nu sunt în galantar,
Iubirea n-are umbră, culoare, nici hotar
Și n-o culegi din vie,
Din meri sau de prin nuci,
Iubirea e făcută... din multe vorbe dulci.
Pe frunze ruginite... nici vorbele n-ajung
Să povestească toamne, cu mere și cu crâng.
Ascunde-le-n cuvinte
Și nu-ncerca să-mi spui,
Iubește-mă cu toamne... și puful de gutui.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul fără nume
Cel mai trist copac din lume
E copacul fără nume!
N-are frunze, n-are-o floare,
N-are păsări cântătoare.
Poame are, da-s uscate
Poame triste, blestemate
De vreo creangă atârnate.
Nici măcar scorbură n-are
Ca să apere de soare
Veverițele hoinare!
E doar pomul ăla, care
Nici măcar umbră nu are
Și-i bătrân și nu mai moare!
poezie de Mihail Mataringa (1 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!