Când îţi moare cineva apropiat
(Te rog să te gândeşti mai bine)
Il plângi pe el că a plecat
Sau plângi că te-a lăsat pe tine?

catren de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte trist când cineva apropiat îţi moare
Dar jalea este şi mai mare
Când nu mai eşti în stare
Să mergi la-nmormântare

catren de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul

Plângea un om.
Şi m-am apropiat de el cu fularul la gât
cu urme de apă pe ochi
cu mâna împreunată de gură
De ce plângi omule? De ce?
L-am întrebat stupid şi fără remuşcare
din egoism
din silă şi din nepăsare.
De tine plâng!
De tine!
Şi mi-e frică
Să nu începi să plângi!
Şi am fugit cât am putut de tare
râzând ca prostul la o arătare
şi aşezat pe stradă
rupt de fugă
am început să plâng
şi lumea să îmi zică
De ce?
De ce plângi oare?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii să plângi...

Să ştii să plângi
Când taina fericirii
Te leagănă
Pe visul ei de nor,
Când inima
Ţi-e plină de iubire,
Şi visele
Durează până-n zori.

Să ştii sa râzi
Când viaţa te doboară,
Şi neguri surde
Se strâng în jurul tău,
Când amintiri ucise
Te-infioară,
Strivindu-ţi gânduri
Şi păreri de rău.

Să ştii să plângi
Când te-a'invelit sărutul
Cu taina lui,
Cu dorurile-i fireşti.
De-atâtea ori
El este începutul...
Să ştii să plângi
Inseamnă să iubeşti.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi iubită

Murişi, o, Beatrice, în floarea vârstei sfinte...
Cu dragostea-i poetul te-a însufleţit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.

Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,
Şi – crin în mănăstire – sfârşitu-ţi-ai viaţa...
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.

Tu-l plângi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.
El te-a iubit... Iubirea învinge chiar şi moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!

Ah, să te ştii iubită! Ce sfântă fericire!
Să plângi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti!
Să mori iubind!... Ah, moarte de har şi norocire.
Când mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!...

poezie celebră de Iulia Hasdeu din Opera poetică (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu plangi?

Tu plângi?
Eu lacrima o distilez pe file,
Din firea mea smulg tot ce am iubit,
Şi tot ce-i dureros
În vers o să respire:
Un nor,
O stea,
Un drum,
Un chiparos...

Tu plângi?
Cu mine plânge-o lume-ntreagă
Că strâmbă s-a născut din vis divin.

Tu plângi?
Eu plâng a lumii tristă osteneală,
Şi-absenţa grea a celui ce preface,
Cu harul lui din Caana,
Apa-n vin.

Tu plângi?
Eu tac pe-o margine de lume,
Abisului promisă,
De prima ursitoare prea grăbită,
Ce-al lumii leagăn alb a colindat.

Tu plângi?
Te plângi pe tine însuţi.
Dar eu-
Eu niciodată n-am să pot s-o fac!

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria, tu plângi - ştiu bine

Maria,
tu plângi – ştiu bine.
Aş vrea atunci şi eu să plâng,
să te laud pe tine.
Fruntea de pietre s-o strâng,
să plâng...

Mâinile tale-s fierbinţi;
clape sub ele ţi-aş strecura,
atunci un cântec tot ai avea.

Dar ceasul moare, fără urmaşi...

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu plângi, copile!

Să nu plângi, copile!
În seri târzii,
toamna scutură peste pământ
poleială arămie,
Să nu plângi!
Asta este curgerea
inevitabilă spre o nouă întrupare.
Când semenii vor greşi
Să nu plângi!
Oameni se duc
oameni vin,
Dar dincolo de toate: VEŞNICIA
Întinde mâna,
Îndreaptă-ţi sufletul spre ea...
Fă-i loc.
Să nu plângi!

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te gândeşti să te plângi un pic legat de jobul tău, de relaţia ta, de situaţia ta generală, nu uita cine a făcut alegerile pentru a ajunge în punctul în care simţi nevoie să te plângi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai gândit vreodată cum se simte Creatorul Tău când te plângi şi victimizezi că îţi lipseşte ba aia, ba aialaltă ca să fii fericit iar Creatorul ştie că a pus în tine TOTUL? Nu te gândeşti, te gândeşti numai la tine!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegătorului român: De ce te plângi?! (pamflet)

De ce te plângi că-alesul fură,
Când ai votat o secătură?!
De ce te plângi că fac avere,
Când i-ai votat pe-un mic şi-o bere?!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (14 mai 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tranziţie

Zadarnic, din măsele, strângi,
Că nu mai poţi, cum se cuvine,
Pe duşii-n ceruri să-i mai plângi
Când n-ai timp să te plângi pe tine.

epigramă de Constantin Cristian din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să plângi pentru doi pe drumul vieţii, mai bine plângi de unul singur!

aforism de Dida Diana Cioponea
Adăugat de Dida Diana Cioponea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria, tu plângi

Maria,
tu plângi, - ştiu.
Aş vrea şi eu să plâng
la preţul tău.
Cu fruntea pe pietre, nătâng
Vreau să plâng...

Mâinile tale fierbinţi, le ştiu;
Dacă aş pune clape de clavir sub tine,
atunci o melodie suavă ţi-ar rămâne.

Dar ceasul moare fără moştenire...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare: Să nu ajungi ca cineva (neurolog, psiholog, psihiatru) să-ţi cunoască nervii mai bine decât tine.

Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mult mai dureros este să taci
Atunci când plângi,
Decât să plângi strigând...

poezie de Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenarii

De ce plângi sufleţel cald?
Dacă străzile ar vorbi ne-ar întreba
"Mai vrei ceva înainte de sfârşit?"
dacă străzile ar cânta am putea retrăi acele poveşti apuse

Închide uşa şi lasă lumina să se şteargă
nu vei ajunge acasă în această seară,
zăpada cade grea, ştii
vânturile au început să alerge şi alunecă prin suferinţă
Tot. Putea să fie noapte când ai plecat
când răul se răspândeşte ca o febră,
ce puteam striga ca să nu te ridici de acolo
cum puteam să fiu cerul în acel moment
să te prind

Oglindă, arata-mi ce o sa devin
Sfâşiat de dubii şi greşeli, ascultă cum te cheamă
egoismul şi furia, tot
nu sunt suficient de orb să văd
că acel suflet sunt... eu

Ai primit suficientă iubire?

De ce plângi sufleţel cald?

Înainte de a te ascunde
mi-au lăsat timp pentru rămas bun

cum aş fi putut
cum aş fi putut minţi?
Rămâi cu bine, căci voi fi mereu cu tine!

poezie de Iordan Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii

Oamenii leagă cerul de pământ
Şi luna de soare
Din viaţă se naşte şi moare luptând
Cu trupul frumos ca o floare.

De-ar trece lumina prin sufletul tău
Şi tot întuneric să-ţi pară
Să nu vezi în bine, decât ce e rau
Când haina-ţi curată, murdară.

Să nu plângi, când lacrimile-ţi cad!
Să nu fi nervos, cand cineva te-nfurie!
Şi de ai şti ca-i să mergi în iad
Să cânţi de bucurie.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi o să plângi când sunt căzut? [And wilt thou weep when I am low?]

Şi o să plângi când sunt căzut?
O, scumpă doamnă! spune drept:
Dar nu vorbi de te-a durut –
Nu vreau să-ţi fac o rană-n piept.

Inima-i tristă, nu mai sper,
Am sânge rece şi sunt frânt;
Şi numai tu când o să pier
Vei suspina lângă mormânt.

Dar parc-o rază de senin
Prin nori de chin a licărit;
Şi scurtă vreme îmi revin,
Căci pentru mine-ai suferit.

Domniţă! Plânsul tău duios
E pentru omul disperat;
Şi dublu e de preţios
Pentru-acei ochi care-au secat.

Ardeam cumplit, O, doamna mea,
La orice orice sentiment trăit;
Dar ce-i frumos nu-l mai vrăjea
Pe cel mereu nemulţumit.

Deci o să plângi când sunt căzut?
O, scumpă doamnă! spune drept:
Dar nu vorbi de te-a durut –
Nu vreau să-ţi fac o rană-n piept.

poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce plângi?

De ce plângi?

De ce plângi?
Trag nădejde că nu întotdeauna din pricina mea,
Aşa cum m-ai făcut să cred de-atâtea ori.
Eu, cel adevărat,
Nu-aş încerca niciodată să te rănesc.

Ştiu că suferi
Şi că probabil mă urăşti.
Dacă adevărul trebuie spus,
Tu nu atât mă urăşti,
Cât, de fapt, îţi lipsesc.

Eu am mai degrabă tendinţa
De a te abandona şifonierelor tale închise,
Cu haine de femeie uşoară şi vibratoare...
În mod nesurprinzător, eşti construită din ceva mai durabil
Decât sunt făcute cele mai multe suflete
Pe care le întâlnesc în surzenia ceţoasă a sterpelor mele vise.
De ce plângi, când nu sunt eu de vină?

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind la măicuţa

Privesc măicuţă şi mă mir,
Ce mâini dibace-ai căpătat,
Atunci, când bunul Dumnezeu,
La naştere, te-a binecuvântat.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum tu la fus nici nu priveşti,
Dar firul tors, pe el se-adună,
Când dusă-n gânduri îl suceşti.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum ochii tăi privesc în zare,
Şi-n gând întreb, fără răspuns:
La ce gândeşti, la câte oare?

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cât de firav e trupul tău,
Şi câtă treabă poţi să faci,
Din zori, până-n apus, mereu.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum poţi desculţă să păşeşti,
Pe bătătură ziua toată,
Şi nu te plângi că oboseşti.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cât de frumoasă poţi să fii,
Aşa, trudită ziua toată,
Şi nu te plângi, orice ar fi.

Privesc, mă mir, şi mă întreb:
De n-ai fi fost aşa ursită,
Ce ai fi fost, măicuţa mea?
Vreo... cuconiţă fandosită?

poezie de Flori Bungete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!