Aşteptarea ucide

Aşteptarea ucide...
Confuzie iraţional folosită.
Relativitatea cuvintelor DA şi NU,
Balanţa dintre două lumi,
Platforma unor sentimente confuze...
Off, poate că nici măcar ea nu există,
Ci este un timp lăbărţat,
Ca un pulover croşetat
Din ireale secunde.
Poate!
Se v sfârşi această incertitudine
În secunda "0" a realităţii.
Aşteptare?! Imaginea distorsionată
A fracţiunii de viaţă
Despre care nu ştim nimic.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria timpului

Timpul are propria geometrie.
Noi trecem ca o secantă,
Atingându-i fiecare secundă.
În fond, nici secunde nu are...
Noi suntem secunda.
Suntem poate o infinitate de puncte
Mereu în mişcare –
Electroni nestatornici.
Poate că suntem baza unei piramide
Cu susul în jos,
Sugerând pierderea în haosul existenţei.
Ochii ne vor deveni linii drepte,
Iar braţele,
Planuri adiacente.
Clipele vor rămâne
Un unghi mort.
Poate suntem nimic, poate... tot.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este invincibilă legătura dintre mamă şi prunc. Chiar dacă ne mai scuturăm uneori sentimentele, căpătând imaginea unor căpcăuni, o mamă, noi, mamele, ne iubim mereu pruncii. Poate că şi legătura unui tată cu fiul său este aceeaşi...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci de sentimente

Prin porii pielii albastre
Mi-au rescut copaci de sentimente
Pe care au înflorit visele.
Frunzele-gânduri se leagănă
Sub greutatea cuvintelor.
Dureri răscolesc amintirile prăfuite.
Plouă floare de tei
În palma pe care ridurile
Au desenat tăcerea.
A picat lumina pe duşumeaua irişilor...
Crucea trupului a încărunţit.
Aşteptare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tactica realităţii
nu mai funcţionează
în oglinda în care
imaginea este mereu
distorsionată şi răsturnată

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

Fericirea e atât de scurtă!
Doar o picătură de cafea...
Dulcele miraj din dar de nuntă
Sub un voal străin de catifea.

Fericirea-i un sobor de ceţuri
Peste care timpul cerne timp,
Ne-ntrebăm de ce, de ce dispare,
Zeu pierdut pe muntele Olimp...

Poate nu-i decât o năzărire,
O fantasmă, o dorinţă, doar,
Poate nu există fericire!
Sau nici drumul către ea, măcar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

Fericirea e atât de scurtă!
Doar o picătură de cafea...
Dulcele miraj din dar de nuntă
Sub un voal străin de catifea.

Fericirea-i un sobor de ceţuri
Peste care timpul cerne timp,
Ne-ntrebăm de ce, de ce dispare,
Zeu pierdut pe muntele Olimp...

Poate nu-i decât o năzărire,
O fantasmă, o dorinţă, doar,
Poate nu există fericire!
Sau nici drumul către a măcar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rose (în vârstă): Poţi da o viaţă în schimbul alteia? Omida se transformă în fluture. Dacă o simplă insectă putea face acest lucru, eu de ce nu puteam? Era mai de necrezut ca faptul că Titanicul se poate scufunda?
Lewis Bodine: Nu am găsit nimic despre Jack. Nu există niciun document cu privire la el.
Rose (în vârstă): Nu, n-are cum, nu-i aşa? Şi nu am amintit nimic de el până acum. Nimănui. Nici măcar bunicului tău... Inima unei femei este un ocean plin de secrete. Dar acum ştii că a existat un bărbat pe nume Jack Dawson care m-a salvat în toate felurile în care o persoană poate fi salvată. Şi nu am nici măcar o fotografie de-a lui. Acum există doar în amintirea mea.

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim că dincolo de imaginea revelată a realităţii, există o alta, mai aproape de realitate, şi dincolo de aceasta o alta, şi tot aşa până la adevărata imagine a realităţii, absolută şi misterioasă, dar pe care nimeni nu o va vedea vreodată, sau poate până la descompunerea oricărei imagini şi a oricărei realităţi.

citat clasic din Michelangelo Antonioni
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu îndrăzneşti să îmi vorbeşti despre pace, pentru că mintea nu a cunoscut şi în veci nu poate cunoaşte aşa ceva. Tot ceea ce a cunoscut şi mintea defineşte ca fiind "pace" e doar pauza sau acalmia aparentă, dintre două războaie, dintre două gânduri. Recunoaşte conştiinţa, ea este pacea non-duală însăşi şi nu un gând de liniştit sau pacificat. NU EXISTĂ AŞA CEVA PRECUM PACEA GÂNDULUI, A MINŢII, Pentru că asta ar fi culmea absurdului din temelii. Nu cumva gândul este tocmai definiţia fulminantă a dualităţii îmbuibată de propria-i confuzie? "Pacea minţii" sau "Pacea minţii" este cea mai mare utopie. TU NU EŞTI MINTEA, această fantomă care crede că "ştie, face, vrea, poate, etc.", e tocmai mama rătăcirii de întreg.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot confirma cu certitudine că viaţa este un adevăr, nici că e o minciună, dar ştiu că una este moderată de cealaltă, se juxtapun sau se depărtează, într-un context despre care nu ştim niciodată nimic.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transformări

În uterul universului
Lacrima cerului se transformă în ploaie...
O lacrimă goală
De suferinţă şi sentimente.
Erori adiacente
Cu imaginea răsturnată-n oglindă...
Un nor bolnav de rinită,
Deversând imaginea toxică a naturii,
Pe altarele urii.
Plămânii pământului respiră
Nevoia acută de schimbare...
Cerul este la reanimare...
Doar ploaia face legătura
Dintre cele două morţi...
Transfuzie de durere.
Respiri doar dacă mai poţi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar, din când în când, opreşte-te din agitaţia ta zilnică, ascultă sunetul care provine din interiorul formelor de viaţă, respiră liniştit şi spune-ţi: sunt fericit cu desăvârşire. Nu căuta nici un motiv pentru această fericire pentru că această fericire nu ar mai fi decât dependenţă şi s-ar sfârşi odată cu sursa ei. Dar fericirea care este una cu viaţa tuturor formelor de viaţă nu se va sfârşi niciodată pentru că atunci când s-ar sfârşi viaţa în univers de fapt s-ar sfârşi şi timpul şi n-ar putea exista nici o secundă fără viaţă. De aceea, oricât de mult ar părea să dureze posibila lipsă a vieţii din nivers, ea nu va dura deloc şi mereu va fi viaţă şi mereu va fi Dumnezeu şi mereu tu vei fi una cu el.

Constantin Luntraru în Om înspre înger (2006)
Adăugat de Sanda Mures
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de viaţă poate nu mai există nimic, nu mai există raţiune, nu mai există vise, ci doar un somn prelung, obositor, lipsit de sens şi de claritate. Şi fiecăruia îi trebuie voinţă, numai atât, pentru a găsi şi a înţelege raţiunea de "a trăi".

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor ar găsi ridicolă imaginea Universului nostru ca un turn infinit de broaşte ţestoase, dar de ce credem că noi ştim mai bine? Ce ştim despre Univers; şi cum o ştim? De unde vine Universul şi încotro merge? Are Universul un început şi dacă da, ce s-a întâmplat înainte de acesta? Care este natura timpului? Va ajunge el la un sfârşit? Progrese recente ale fizicii, posibile în parte datorită unor tehnologii fantastice, sugerează răspunsuri la unele dintre aceste întrebări vechi. Poate că într-o zi aceste răspunsuri vor părea tot atât de evidente ca şi mişcarea pământului în jurul soarelui – sau poate tot aşa de ridicole ca un turn de broaşte ţestoase. Numai timpul (oricare ar fi acesta) ne va spune.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuziunea lumilor

Am fuzionat cu lumea vie -
O lume moartă pentru care
Mormintele s-au deschis...
Sălăşluieşte în vis
Dublura eului meu,
Ori poate sunt propria fiinţă
Ce s-a desprins de cochilia cunoaşterii
Spre a se întrupa
Într-o altă identitate.
Şi atunci cine sunt?! Ori unde?!
Ce realitate m-ascunde?!
Imaginea ce se ascunde în ape,
Ori cerul ce a făcut din om cumpănă între
Două infinituri secunde?!
Luceferi pe câmpul cerului sfânt...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul prieteniei

"V" – puntea ce leagă lumea reală,
Nu de oniric, cum am fii înclinaţi să gândim,
Ci de paranormal.
Misticism sau real?!
Balanţa are pe acelaşi taler
Încorsetat de legile timpului
"R"-ul şi "C"-ul,
În timp ce "D"-ul se împotriveşte imaginarului adevăr.
Imparţial, relativ, chiar futil,
Acest răspuns juvenil.
Lumi paralele, oglinzi de suflete şi... tăceri
Secunde de mâine, clipe de azi, uitatele semne de ieri.
Motorul oglinzilor funcţionează,
Nu ca devorator de suflete,
Ci ca propulsor al paranormalului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ateu este o persoană care este sigură că Dumnezeu nu există, o persoană care are o dovadă convingătoare împotriva existenţei lui Dumnezeu. Eu nu cunosc nici o astfel de dovadă convingătoare. Pentru că Dumnezeu poate fi transferat spre vremuri şi locuri îndepărtate şi spre cauze fundamentale, noi ar trebui să ştim mult mai multe despre univers decât ştim acum pentru a fi siguri că un astfel de Dumnezeu nu există. A fi siguri de existenţa lui Dumnezeu şi a fi siguri de inexistenţa lui Dumnezeu acestea mi se par a fi extreme încrezătoare într-un subiect atât de plin de îndoială şi incertitudine încât să inspire foarte puţină încredere, într-adevăr.

citat clasic din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la două lumi

Privesc în ceaţă
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur şi văd balanţa
Dintre tristeţe şi fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Şi văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deşi, poate, destinul şi-a dorit...
În jurul meu negura se înteţeşte,
Acum este de netrecut.

Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.

Şi ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin

Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiţi în ceaţă?

Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit şi în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.

Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aş duce – e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?

Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură şi răcoare
E prezent şi e trecut
E un univers comun.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei avea amintiri ireale despre mine (pentru Rilke)

Vei avea amintiri ireale despre mine
întreaga ta viaţă,
ca nişte fotografii parţial developate, în sepia,
deşi nu m-ai întâlnit niciodată, doar că eu te-am visat.
În curând va fi dimineaţă, visul
se va sfârşi.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă oamenii nu ar fi inventat orele, zilele, anii şi tot neamul, timpul nu ar fi existat. El oricum nu există, e scos de propriul om din burtă pentru organizare. Nici măcar prezentul nu există. Singurul "timp" real e această clipă care e eternă, niciodată nu a început şi niciodată nu se va sfârşi.

citat din Cezar-Ştefan Jinga
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!