Uraganul

vă este frică de uragane?
mie nu –
doar ţiglelor de pe casă le induce o stare de cu
tremurare în zbor...
poate şi
fotografiilor de familie peste vară – puţin
risipite-n
vânturi exagerate în ultimul
timp al schimbărilor –
mie nu
mai îmi stă ceasul acum numai la
vremea repezită de-afară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul cu fund

de fetiţă bombat trece sur
escitat liniile de tram
vai puţin
tremură puţin tremură
el va fi p
remiat de fundaţia rotary timişoara (?!)
aşa că p
uţin tremură p
uţin are în corp o mişcare
de tremurare
de parcă
nu ar scrie şi el numai p
oezii foarte proaste
iar politic
nu ar fi un minor devastat
o fetiţă prea proastă
un prostănac de băiat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

ultimul an nu e ultimul
ultimul zâmbet nu e sărutare
nu e
îmbrăţişarea nu este îmbrăţişare
şi nimic nu mai e. şi nimic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se strică

văd că se strică
prin neparticipare la evenimente
pielea pe care o porţi
cu frică
pielea trasă la sorţi
într-o viaţă anterioară (?!)
se strică
şi vremea în ultimii ani
de tornade de frică de
natură ultimativă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

New entry

în ultima săptămână
în care
am locuit pe o altă planetă - una
cu multă salată
verde, ouă de turturică şi limonadă - a
intrat în casă o bârnă
goală ca o vrăjeală pe dinăuntru
cu o familie absolut
tradiţională de şoareci în ea
(?!)
probabil nu bârna
a fost rozătoarea prin excelenţă
a desenelor mele
fără protecţie-n lungul
pereţilor căzuţi deja în uitare
dar
numai din punct
de vedere al tencuielii precare
şi liniei
mele tot mai puţin
pământene

de atunci, când te văd, de
scriu totul în grafit ascuţit sub tăcere
ca pe nibiru

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă

frumoasă şi albă
(numai albele sunt foarte frumoase)
treci peste mine
fluturând
câteva degete fărâmicioase
(numai albele se frâng şi se plâng)
iar până la oase la
oase eu sincer voi mângâia la
crimi cu spaimă deosebită
orgasmele tale, ah, prea
puţin sexuale, puţin
prea lichide

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul de speranţă

ultimul val de speranţă – cel nou –
avea consistenţa unui tricou
cu găurele (?!) – dimineaţa de vară
nu lărgea decât pâlnii de re
turnat sentimente absente

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

nu-i aşa că am un glas?
zise ultimul rămas
pe o planetă pustie, în timp
ce recita din cracovia
cea mistuită de flăcări

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presiunea votivă

ştii că nu te iubesc
şi totuşi pui capul de femeie cu fa
cultăţi terminate la zi
seara pe umărul meu ca o pernă cu epoleţi
(?!) - peste nară
mai strecori şi genunchiul cu aripioară
între tapetul de casă şi halatul de masă
corporală puţin deplasată
spre roşul votiv al dezvirginării

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun de înfiat

(Adinei şi Corinei)

iubita poetului îi spune actriţei
care tocmai l-a recitat şi i-a spus că-l iubeşte: dacă
vrei, poţi să-l şi înfiezi – e numai bun de-nfiat!

actriţa ridică din umeri şi iese la o ţigară
în ploaia amară şi februară de-afară – priveşte
spre policlinica 3 dinspre bastionul cetăţii...

iubita poetului apucă atunci mai multe sacoşe
cu scutece noi încrucişate cu manuscrisele ude
şi-l schimbă pe el, pe poet, în drumul spre casă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod peste Mureş

La vad, un pod de lemn, cu coperişul de şindrilă,
lung cât o uliţă de sat,
se-ntinde peste MUREŞ. Mal vrea la mal în veci să lege.
Astfel ţara moştenitu-l-a din leat.

Îşi au măreţele-mpliniri şi lucruri cântăreţii lor,
dar podului îi cântă numai apa, ce subt el se-ndeasă,
despre toţi şi toate-i cântă, câte au trecut
pe el ca printr-o casă, lungă dreaptă casă,

ca printr-o casă la al cărei prag
sfârşeşte drumul, ca să iasă
la celalalt capăt iarăşi drum, drum vechi - în lume
precum pravila îl vrea - lăsat în voie să pornească.

Oşti trecură-n veac pe-aci, şi Radu cel Frumos,
roţi ferecate, robi domneşti, comori şi lacrimi,
moţi cu ciubăre, turme, vânturi,
răpuşi şi-nvingători, stindarde, patimi.

Pe toţi şi toate-n nopti, când vâlvele se bat,
îi poţi vedea-n lumini de-o clipă încă,
aşa cum ceasul, de pe un ţărm mutându-i,
i-a mântuit spre celălalt peste vâltoarea-adâncă.

Dar ce linişte-i acum la vad! Ce trează-amiaza!
Prin istorie adie doar miros de otavă.
Subt pod un şarpe se soreşte, lung şi nemişcat,
ca-ntr-o emblemă rară, de străveche slavă.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tricoul cu girafă

şi-a tras girafa întreagă întreagă întreagă
peste cap dădea bine: în-tâmplător era vară
era
de un întuneric bumbacul ca albatrosul vopsit
negru intens din mările de nisip ale sudului
era
culcat băştinaşul în umbrele baobabului în
sânge cu amatorii de safari iubindu-l (?!) o
dată
aşa cu tricoul rulat peste cap – un turban
ce înăbuşă gemete: ecoul întâmpinării cu plată
a unor
străini cu manşete puţin acrişoare şi degete
umede la reverul din pergament permanent –
are
acum o întreagă girafă textilă de jucărie, o mas
cotă bine înfiptă-n rozeta dorsală, nesigilată:
era
absolut repetabil să nu
se în-tâmple aşa...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul care nu e în stare să-şi iubească părinţii nu e în stare de nimic!

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ţi-e frică să spui "te iubesc"? Pentru că asta te face vulnerabil şi poate celălalt nu îţi va răspunde pe măsura aşteptărilor? Nu îţi face griji, oricum o să crăpaţi amândoi şi ocazia asta nu o vei mai avea. Poate în moarte vei scăpa de ruşinea de a-ţi deschide inima. De ce ţi-e frică să îţi urmezi pasiunile, să faci munca ce o iubeşti? Poate nu vei câştiga destui bani? Stai liniştit, făcând munca ce NU îţi place nu îţi va aduce mai mulţi bani. De ce ţi-e frică să trăieşti clipa prezentă? Trecutul nu îl poţi schimba, viitorul e un mister şi este oricum opera ta prin acţiunile făcute ÎN PREZENT. Vrei să ai foarte multe regrete şi nici o putere de a le schimba peste mulţi ani de acum. Atunci caută siguranţa iluzorie în locul acţiunii de azi. Ce trebuie să se întâmple ca să te deschizi complet în faţa clipei prezente? Nu ai înţeles că faptul că eşti acum în viaţă este singurul lucru concret, real şi palpabil, aici şi acum? Doar acum poţi să iubeşti, să te bucuri, să simţi, să trăieşti. Doar acum. Şi acum. Şi acum. Şi nicicând altcândva. Doar acum.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aici se poate scrie

o poezie pe o factură bancară
se poate
trece pe zebră pe la parcul etnobotanic
încăleca
pe o şa de bicicletă comunală (?!) pe corso
se poate
să prinzi şi velopiste virgine - o
personală
părere ar fi să nu te mai ţii
de ghidon
ca de o cruce cromată pe vară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se plictisea

în timp ce ea
îl plictisea...
se plictiseşte şi acum
în timp ce ea
îl plictiseşte şi acum. şi el se va
plictisi şi-n viitorul
timpului ei – ce va veni
să-l amuze (?!) cu o nouă ne
vinovată brută
plictiseală...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul vieţii

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Trec secundele spre stele
ca un stol de rîndunele.
Zboară vremea către slavă
şi cu roadă şi cu pleavă.
Zboară clipa către Rai.
Tu, prietene, ce-i dai?

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Zboară clipele albastre
către Domnul vieţii noastre.

Tu, acel ce mergi pe Cale,
ce dai tu secundei tale?
Tu, ce ştii ce-a dat Isus,
ce-i trimiţi acolo sus?

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Vremea trece. Holda-i coaptă.
Domnu-i gata şi ne-aşteaptă.

Domnu-i gata şi ne roagă
să-L vestim în lumea-ntreagă,
să dăm iureş secerînd,
ca să vie mai curînd!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima largă

fă-mi loc în inima ta
am un metru opt
zeci şi o sută de kilograme
(?!) -
în ultimul timp am crescut
pentru tine
ar fi un gest oarecare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: De atunci şi până acum lucrurile s-au schimbat drastic.
Traian: Da; sunt directorul aceluiaşi Institut, dar ce folos? Ea încă e cu blondul, în timp ce pentru mine e ca un obiect tabu... Eu sunt doar cu Institutul. Şi atât! Asta-i tot ce mi se cuvine, tot ce mi-a rămas.
Eugen: Nu! De ce eşti pesimist?
Traian: Aş zice, mai degrabă, realist. Trebuie să mă mulţumesc cu ceea ce am; poate nu-i foarte mult, poate nici prea puţin, dar asta e. Oricum, nu sunt chiar atât de ghinionist: Chiar dacă nu se ştie, am totuşi un fiu minunat şi cel puţin un prieten foarte bun, adică tu. Şi-n tot timpul ăsta, erai atât de aproape de mine, dar eu nu ştiam...
Eugen: Ah, mă flatezi! Nu cred că sunt singurul tău prieten.
Traian: Nu crezi?! Mai gândeşte-te, Eugen... Cât despre Diana... Un singur cuvânt din partea ei şi... Aş fi în stare să renunţ la tot; n-aş avea ce pierde... Dar nu cred că se va întâmpla vreodată aşa ceva; nu va renunţa ea la blondul ei, iar eu n-o pot obliga. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că din cauza ei am păstrat tăcerea în cazul lui Luci, ca nu ea să sufere, ci eu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea de familie vine din... familie. Noi am făcut întotdeauna Paştele şi Crăciunul în familie. Respectam tradiţiile, mergeam la biserică - deşi tatălui meu îi era cam frică, doar eram în plin comunism -, iar de Crăciun, cântam colinde creştine.

citat din Marius Ţeicu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 an

Clipe trec peste gând,
Azi, sunt doar un mormânt
Cu-amintiri în cuvânt,
Ce se sting doar arzând.
Numai eu pot să zbor
Către-un cer infinit,
Într-un trup odihnit
De-alinare şi dor.
Nu aştept nici acum,
Nici-un semn, nici-un gând,
Doar sclipiri rând pe rând
Se topesc, se fac scrum.
Eu, vă las într-un gând
Şi-o să trec într-o stea,
Numai eu, numai ea
Peste voi, peste rând...

Sibiu... 08 ianuarie 2022

Dumnezeu să te odihnească în pace, tată!

poezie de Liviu Reti (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!