Babilon cu neon și lapte de tată
nu stau în picioare
grădinle suspendate vor decola
în luminile
artificiale cu arbori
și flori cu păsări și fluturi (?!) cu basca
din frunze scăzute a
grădinarului
refugiat politic la sânul îngăduinței
în lumea săracă
dar bine h
rănită a lui avraam
bătrânul cu inimă de copil
sub cuțit liniștit
din canaan
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nimeni nu știe... nimiX
emoji, dragule
la ce... mă... gândești, mă, de ce
trebuie să-ți sărut piciorușele, lă
bușele, emojiemojiemoji, de
ce arabii în europa seamănă cu evreii-n canaan
emoji
ți-am spus cu mângâierea pe spate
e bine să ți-o taci fără atingere e
moji
e bine așa printre aracii cu vie, e
moji
cu multă beție
e
moji
să
nu spui că nu bem un vin în onoarea
femeilor musulmane sec
ționate pe care le l
e le le
iubesc la cuțit încă din le... agăn
pentru ha
rem...
ah
da
ah
pentru ha
rem...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât mai multe picioare
picioarele-i stau sub cap
în falnică rezemare! a
capului nu
i-ar fi pe moment foarte greu
să gândească vioi cu propriile picioare - a
cum se face că totuși
gândește
mai repede limpede cu
cât mai multe picioare?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbul de nimb
să facem un schimb
de nimb...
vrei
să porți basca mea
să-ncerc spinii tăi?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca în Sânul lui Avraam
Te-am zărit la mine-n poartă și tiptil m-am furișat,
Spre izvorul dintre dealuri, pașii repezi ne-au purtat.
Să bei dintr-a mele palme, mâinile le fac căuș;
Tu sorbeai o picătură, aruncând priviri, ghiduș...
Eu de pe-ale tale buze, setea mi-o astâmpăram.
Ne era atât de bine, ca în Sânul lui Avraam.
Tu, sărutul ce ți-l dasem, vrei să mi-l înapoiezi,
Câte unul de petala florilor de prin livezi...
Nu pricep cum, până-n seară, de săruturi îmbătați,
Se scursese-o zi întreagă și-am rămas tot însetați?!
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căderea
nu spune totul
mai lasă
câteva cuvinte la odihnă în gură
ca o melasă
de fructe căzute în toamna ce va
veni ea: toamna vieții
și în cămășile noastre (?!) cu sâmburi
ce pică răsuciți cu precizie-n locul
năstureilor tulburi de sticlă
prin care
abia de se vede o mare
de frunze scăzute
puțin
înainte să cadă, să
cadă puțin înainte
să putrezească
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până aici ți-a fost ! urlă
lupul ultramarin către scu
fița de un bej absolut odios
ea
prin pădurea bunicii e palidă palidă
nu pentru că așa s-a născut
ea
e palidă pentru că se dezbracă prea des
în umbra copacilor
el
lupul ultramarin s-ar hrăni fără greață
acum cu ceva vegetal
de
exemplu cu o fetiță cu pielea
cusută din frunze scăzute
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile din ochii unei păsări
păi Doamne dacă se îmbolnăvesc până și păsările de lumină
de ce să mai aștepte altceva și nu s-ar vindeca cu ea
și gândul întrece întâmplarea canarului
scăpat din colivie zboară înainte și înapoi
deasupra aceleeași flori
în tremur de aripi colorate țesute cu mâna
umple aerul cu polen
ca să danseze și polenul
valsul orbitelor exaltate
și când nimeni nu se așteaptă
trage cu ciocul soarele înăuntrul camerei
stau acasă și văd ce n-am mai văzut
luminile calme din ochii unei păsări
un vals între polenuri și sfârșitul sigur al zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mustea fericirea în mine, apoi evadase și se risipise în flori și în frunze, în păsări și fluturi, în raze de soare. Și mireasma aceasta de bucurie se întorsese înapoi în suflet, înmiresmându-l.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua lui
a visat un mormânt
din care plecase la un șpriț cu băieții
în cimitir
pe urmele sale nici nu
crescuseră destoinici scaieții (?!) o
sete o sete
uscată ca basca urcase în gâtul
de sticlă pisată în vânt
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De șase
pentru că așa
stau lucrurile mai bine
nu rămânem prieteni
mai ține
și tu de șase-ntre noi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răceala
în toamna rece cu frunze și unghii
căzute apucând crengi
nu ne-am întors din trecut (din vacanță)
doar în pereții capelei în ziua
aceea fără substanță (vidată)
eram veștede fresce: priveam din aproape
înecații în marea de coroane și flori și scobiți
gingaș (în istoria nasului bine purtat)
cu false cornete de înghețată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea pierdută
Ce forme au pomii
uciși de tristețe?
Se plânge în verde
cu lacrimi de frunze.
Ofrandă de rouă
sărută iarba prea crudă,
vântul printre ramuri șoptește
o pădure pierdută în timp,
sălcii pletoase plâng peste ape
în tăceri echivoce
suspendate prin spaimă.
Printre ramuri,
nici păsări,
nici cuiburi,
nici grai.
Natura pare rănită...
răstignit între cer și pământ
cu buzele albite
mă rog cu speranță
pentru ziua CE VINE.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nici umbră, nici strălucire, nici fluturi, nici albine, nici fructe, nici flori, nici frunze și nici păsări: Noiembrie!
citat din Thomas Hood
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiește ca în sânul lui Avraam.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele toamnei
Dimineața e frig tare,
Soarele de-abia răsare
Frunzele gătite în culori
Parcă sunt calești cu flori
Și cocorii au plecat
N-au mai vrut să stea la sfat.
Mii de păsări supărate
Stau zgribulite și plouate.
Covor de frunze la poartă
Mi-au umplut ograda toată.
Frunze aurii roșcate
Au bătut și-n geam speriate,
Vântul bate și e ploaie,
Dă-ne drumul în odaie!
Frunze triste surioare
Acum sunteți plăpumioare.
poezie de Eugenia Calancea (27 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul florilor de tei
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi și albine,
Când aerul din jur devine
Înmiresmat, iar pe alei
Se joacă niște prichindei
Frumoși, cu glasuri cristaline.
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi și albine,
Pe-o bancă stau doi bătrânei;
Vorbesc, iar vocile blajine
Nu mai atrag priviri străine,
Dar tremură, ca-n anii-acei...
E vremea florilor de tei.
rondel de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O inimă
ai o inimă mare mare! spun
toate iubitele mele atemporale
nu
mai cardioloaga de serviciu din piața
bălcescu îmi spune: tu ai
o i
nimă orizont
alizată... dar inimă ai, o inimă mare -
sp
une și ea, cardi
oloaga, departe de frâmântările inimii șchioape
de
parte de mușchii puterile de
parte de inimi mioape -
de
sigur am o inimă mare
mare și-o pom
pi
ță orizontalizată și frag
mentată adesea!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin arbori râde toamna
Iubito, ne așteaptă cetăți de neon
Te-aud plângând adeseori prin veac,
Eu nu sunt vinovat că pe țărmul acesta
A murit o mare de păsări.
Trăsura e la scară cu aceiași cai de cretă,
Prin arbori râde toamna cu glas medieval
Ne-a îmbrăcat cu iarbă o mână violetă
Și-a desenat în noi un suflet de copil.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi
La noi sunt codri verzi de brad
Și câmpuri de mătasă;
La noi atâția fluturi sunt,
Și-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte țări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece și flori
Și lacrimi multe, multe...
Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desișuri,
Și jale duce Murășul,
Și duc tustrele Crișuri.
La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
Și-mbrățișându-și jalea plâng
Și tata, și feciorul.
Sub cerul nostru-nduioșat
E mai domoală hora,
Căci cântecele noastre plâng
În ochii tuturora.
Și fluturii sunt mai sfioși
Când zboară-n zări albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfrățiți cu noi
Își înfioară sânul
Spun că din lacrimi e-mpletit
Și Oltul, biet, bătrânul...
Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferinții,
De jalea lui ne-am răposat
Și moșii, și părinții...
Din vremi uitate, de demult,
Gemând de grele patimi,
Deșertăciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Poezii" de Octavian Goga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ocazii
mie-mi cad oasele
iar tu
ai pretenții exagerate legate cu cătușe înfiorate
de miș
care (?!) de locul
nașterii oc
azionale a fiecăruia dintre noi -
penalii penibili penalii -
pen
ibili în o
altă limbă maternitate în care
maro
stă să măduvă stau
tinerii mie
îmi stau numai bine
altfel cum
să le sugrumi tinerețea mașina
de în
filetat fi
le la gă
lăgie
la gă
găgă
...
mie de
ce
nu
u
u
u
i
i
i
.
.
.
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!