Suferinţa

port suferinţa ca un talisman
din clipă-n clipă şi din an în an

aceiaşi suferinţă o mai port
prin spaţiu încă viu spre spaţiu deja mort

şi numai suferinţa mă tot poartă
din viaţă-n viaţă şi din soartă-n soartă...

poezie de Iurie Osoianu (9 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset lichid

... gonit de vreme, gonit de spaţiu, gonit de lume
prin viaţă trec
tu nu te teme, nu sunt Horaţiu şi port alt nume
lichid şi sec

şi versuri triste şi versuri negre şi versuri albe
şi versuri reci
or să persiste purtând integre şirag de salbe
în veci de veci...

poezie de Iurie Osoianu (21 septembrie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... nici străzi nici strofe numele nu-mi poartă
şi nici corăbii ancorate în vreun port
atâta doar, în faţa raiului, la poartă
voi bate eu şi numele ce-l port...

catren de Iurie Osoianu (21 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă

Un calcul matematic spune: tu poţi călători

în timp, în spaţiu, în jenune, în orişice n-ar fi!

Tu poţi călători în vise la bordul orişicărei stele,

sfidând cu legi încă nescrise absurdul versurilor mele...

Dar numai fizicul te ţine în lanţul strict de gravităţii,

să ardă Prometeu în tine cu tot Sisiful din relaţii...

Dar numai legea zisă soartă insuflă-n tine energie

ca tu să poţi să baţi la poarta de dincolo de veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

păşesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur şi paşii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub paşii rămaşi
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
păşesc printre spini şi gânduri mă înţeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme ţărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus şi gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorţii
se închide o uşă, se deschide o durere
mă caţăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te port în mine

Te port în suflet, ca pe-un vas de preţ,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi,
Te port în trup, în sânii albi şi grei,
Cum poartă rodia sămânţa ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfinţit,
Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.
Şi port la gât, nepreţuit şirag,
Strânsoarea cald-a braţului tău drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
În cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poamă aurită de smochin,
Te port în braţe, horbote subţiri,
Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu şi-n vis.

poezie celebră de Zorica Laţcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa mea clipă...

Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la faţă,-
fir de risipă scurt ca o viaţă.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine ţipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...

poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa inimii şi suferinţa minţii

Suferinţa inimii tale
Şi suferinţa minţii tale
Nu vor fi niciodată la fel.
Indiferenţa la suferinţă a minţii tale
Este cea mai bună dovadă.
Acceptarea suferinţei din partea inimii tale
Este cea mai bună dovadă.
Diferenţa dintre suferinţa inimii
Şi suferinţa minţii este următoarea:
Suferinţa minţii evadează din colivia corpului,
Suferinţa inimii zăboveşte în viaţa realităţii.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul

numai suferinţa
poate naşte geniu
din circumferinţa
tristului mileniu

numai nebunia
poate-aprinde stele
numai România
geniul din ele

numai Universul
împleti-n cunună
lacrima şi versul
Soarele şi Luna...

poezie de Iurie Osoianu (30 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori...

Şi ninge iar şi ninge iar.
Senin, sarcastic, liniar.
Cu alb, cu dor, cu nu mai ştiu
Ce linişti între mort şi viu...

Şi ninge iar şi ninge iar
Adanc, demonic, lapidar
Cu foc, cu ape, cu târziu
De timp, de spaţiu, de pustiu...

poezie de Iurie Osoianu (24 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există doar două feluri de suferinţă: suferinţa de a avea şi suferinţa de a nu avea. Fie că suferi pentru că ai ceva ce nu-ţi doreşti, fie pentru că nu ai ceva ce-ţi doreşti, felul în care trăieşti suferinţa este identic. Suferinţa este suferinţă, indiferent de aspectele particulare;ea ţine de minte şi de nimic altceva. Morala este să învăţăm să fim mulţumiţi cu ce avem sau cu ce nu avem.

citat din Sogyal Rinpoche
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să mai duc
aidoma crucii pe spate

tristeţea e unicul meu sentiment
tristeţea e unica mea alinare
e golul din suflet ce tace strident
şi doare şi doare şi doare...

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să-l mai duc
şi totul ce nu se mai poate

poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... ieşit din lut am să mă-ntorc în lut
nu corp ci conştiinţă împăcată
că am trecut prin spaţiu din trecut
în viitorul meu de altă dată

cu mânile încrucişate lin la piept
şi cu privirea stinsă încă vie
eu voi plecă în luturi să aştept
materie şi timp şi energie

şi când vor coincide inedit
un şir întreg de factori de rigoare
să ştiţi că din trecutul ostenit
am revenit în lumea viitoare...

poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nano-introvertire

Trăiesc în interiorul unui spaţiu...
... din carne, ţesuturi şi oase

Aflat în afara altui spaţiu...
... din cărămizi, mortar şi ferestre

Descopăr că mai există un spaţiu...
... din pământ, copaci şi cer

Peste care se aşterne alt spaţiu...
... de stele planete şi aştrii

Dincolo de care se află un spaţiu...
... de necunoscut, neprevazut şi... apoi

Dar mai bine mă întorc în spaţiul...
... ce găzduieşte Enigma din noi

poezie de Jan Ţigănilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

Iubito, cu faţa de mort,
Fecioară uitată în turn,
Plângând în balcon
Cu grai monoton,
Cu suflet taciturn -
În visul meu te port.

Iubito, cu faţa de mort,
Mireasă pe tron,
Cu grai monoton
În visul meu te port.

Iubito, cu faţa de mort,
De geniu trăsnită,
De-a pururi monotonă,
Goală madonă,
De crini prăfuită -
În visul meu te port...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să dai naştere unui animal deja pe moarte? Care e diferenţa între o fiinţă născută moartă şi una pe moarte, care agonizează 80 de ani? Niciuna. Doar suferinţa. Dar suferinţa asta nu înseamnă nimic. Din moment ce ei nu pleacă din lumea asta spre o alta, unde ar putea folosi ce au învăţat în agonia de aici, suferinţa piere şi ea odată cu ei. Pleacă goi şi neştiutori, la fel de goi şi neştiutori cum erau când au venit.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama ta s-a transformat în suferinţă. Dar suferinţa este mai bună decât teama. Căci teama sărăceşte întotdeauna, în timp ce suferinţa poate îmbogăţi. Teama este o călătorie, o călătorie groaznică, dar suferinţa este cel puţin o sosire.

Alan Paton în Cry, the beloved country!
Adăugat de Rosca Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplarea de a fi

Străbat dimensiuni prin porţi celeste
deschise mie-ntr-un etern acces
de ceea ce nici azi n-am înţeles
de ce, şi cum, şi nici chiar... cine este.

Şi trec din viaţă-n viaţă, poartă-n poartă,
prin lumi de-o clipă-n care mai trăiesc
atât cât să cunosc şi să iubesc
exact cum îmi dictează câte-o soartă.

E totul programat - aşa îmi pare;
să schimb ceva nu pot şi mă complac
în lumi ce doar în timp mai au schimbare.

Dar... cine-s eu? Sunt doar o întâmplare
ce trece prin portaluri, fără leac
şi făr-a şti ce-i scris în Cartea Mare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi am aflat că pot fi mort
că pot să mă lipsesc de viaţă
că însuşi numele ce port
atârnă de-o aceiaşi aţă

că mai întâi se moare într-un nume
mult mai presus de numele ce porţi
iar după moarte altă lume
îşi reoferă nume printre morţi

un nume mort şi-o lume moartă
te-aşteaptă după ce vei piere
degeaba baţi la astă poartă
n-ai nici o şansă tu la înviere

viu dacă poţi fii până mori
până se stinge numele în tine
altfel n-ai cum să te-nfiori
de-acea sublimă-ntunecime.

poezie clasică de Gheorghe Ene
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... eterna Ta nemărginire
extaz astral ce viu străluce
pe umbre lungi de nemurire
o port în sine ca pe-o cruce...

catren de Iurie Osoianu (25 iulie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În port

... Şi rătăcesc spre seară pe cheiurile goale,
Cu farurile stinse şi lanţuri ruginite,
S-ascult cum plînge apa în aiurări domoale,
Să văd cum moare ziua în zările cernite.

Adeseori voioase sirenele răsună.
Atunci s-aprinde-n mine eterna nostalgie,
Dar, vai, vaporul trece prin port ca o furtună,
Şi eu rămîn tot singur în lumea mea pustie.

O, cînd, o, cînd vaporul opri-se-va o clipă
Din goana lui nebună spre larga depărtare,
Să ia cu el această ţarină în risipă,
Să-i dea o nouă viaţă, sau s-o îngroape-n mare.

poezie de Dumitru Iacobescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!