Mormântul poeziei

Dar oare de ce să stau eu să
le explic unor oameni că au pus florile
la mormântul cu cele mai multe flori
iar părinţilor lor le crapă pământul?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa prin crăpături

Prea se crapă de ziuă!
Crapă de ziuă copacii cu crengile întinse spre şoapte
crapă de ziuă două paturi într-un îndrăgostit
ce a dormit pe bancă afară în parc
crapă de ziuă autobuzele cu şcolari îmbătrâniţi
crapă de ziuă pasărea care şi-a smuls aripile
cu umbra sărutului
crapă de ziuă suavul dans în fântână
a unei mirese furate
crapă de ziuă columna trenului în halta cu câini
crapă
crapă de ziuă
şi se vede noaptea cum curge...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul

Mormântul nostru cel udat de lacrimile urmaşilor
Atât de multe lacrimi încât pământul nu a mai suportat,
Atât de multe ţipete, sicriul a fost zdruncinat.
Cavoul nostru de tablă, ruginit şi măcinat.

Florile drept ofrande stau înfipte în nămolul tăcerii
Ţipetele noastre din coşciugul uitării nu pot fi auzite
Plămânii noştri ne-au abandonat.

Sunetul fanfarei reverberează cu un ecou asurzitor
Lacrimile noastre de cristal au fost spulberate
Ofrandele şi-au pierdut culoarea
Odată cu sufletele noastre putrezite.

- durerea contrastantă dintre viaţa pământească
şi cea cerească.

poezie de Crina Sandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul adoptiv

Nu e timp oameni
nu e timp
să le batem fraţilor la uşi
să ne arate fereastra
să le batem părinţilor obrazul
să ne arate ruşinea
să le batem copiilor palme în cuie
să ne arate linia crucii
Nu e timp fraţilor
de oameni de uşi ori ferestre
de mame ori taţi surogaţi
de copiii copiilor zestre
Nu e timp oameni
Nu e timp...
aşa că lasaţi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea

Apoi am schimbat...
Eu am venit în picaj spre acvilă
pe câmpul de şoarece
copacul bâzâia în jurul tău
florile păşteau pământul
din buchetul cu muşte
sufocam căldura
cu umbra respiraţiei iar somnul mă trezea
în visul penelor.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Nichita

Mai întâi am luat o gură de om
Apoi cu picioarele adormite
m-am răsturnat în inima unui pom
cu limbile răstignite.
Porţile au rostul lor
să fie mâncate
de dor
şi de nepăsare.
La mormântul tău
se auzea un iepure cum
scrijelea
în piatră
versete din nori împăiaţi.
O pasăre
Două păsări
Trei morţi
O adunătură de oase...

poezie de Alin Ghiorghieş din Trenul cu nori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Nichita

Mai întâi am luat o gură de om
Apoi cu picioarele adormite
m-am răsturnat în inima unui pom
cu limbile răstignite.
Porţile au rostul lor
să fie mâncate
de dor
şi de nepăsare.
La mormântul tău
se auzea un iepure cum
scrijelea
în piatră
versete din nori împăiaţi.
O pasăre
Două păsări
Trei morţi
O adunătură de oase...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni şi flori

Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni şi... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc şi mor
Atât cât le este dat să trăiască..

Cunosc oameni ca florile perene;
Aceştia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i ţin aproape
Aşa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.

Alţii sunt ca nişte buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Işi trag puterea din seva pământului
Şi mor fără regretul celor din jur.

Unii sunt precum bujorii infloriţi
Îi simţi arzînd mereu pentru alţii.
Dăruiesc dragoste, pace şi linişte;
Aceştia sunt adevăraţii OAMENI.

poezie de Angelina Nădejde (20 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe lacrimi

S-au ridicat cele patruzeci de nopţi
pe vârful cerului
fiecare cu o broşă strălucitoare în frunte
crucile îşi tund barba în tocilăria gerului
unde
luntrea s-a scufundat cu totul în propria punte.
Tu zici poveşti de trezit bătrânii din morţi
Mai zic şi eu poveşti copilăroase
Pe la porţi
cresc flori ce între ele se miros
şi a nimic nimicul se miroase.

S-au ridicat din paturi doi bătrâni
şi unul mătură prin curte
iar altul îşi ascunde între sâni
prea multe lacrimi
fiindcă-a văzut în viaţa lui
prea multe!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora cu apucături de secundă

De cele mai multe ori scriu ziua fiindcă
e întuneric în mintea mea
Noaptea dresez geamurile să fie
transparente
şi îmi număr ochii de mărunţiş.
Ziua
norii îmi provoacă o scârbă
aducătoare de ploaie.
Noaptea pictez întunericul pe morminte
şi împart gamele cu lumânări
în cimitirul săracilor.
Să nu ai impresia
că de cele mai multe ori scriu ziua
fiindcă
draperiile palmelor
Dumnezeu
le ridică noaptea
devreme.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lumini

Între două lumini întunericul are întotdeauna
dreptate...
Oare unde mi-am pus secunda
cu buzele ţăcănite?
Oare unde mi-am pus minutul cu ochii
scorojiţi?
Oare unde mi-am pus ora cu urechile
încâlcite?
Oare unde m-am pus?
Oare ştiţi?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanizarea Pământului

E mort Pământul!
De mult e mort şi e-ngropat sub oameni.
Sub oameni care nasc alţi oameni
fiindcă s-au rupt podurile Pământului
s-au lăsat oamenii
s-au aşezat oamenii
peste umanitate.
Din om te-ai născut în om te vei întoarce
tu peste mine
peste altul eu
şi întreaga divinitate
în
sub
în jurul
peste Dumnezeu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E interesant că omul nu iubeşte pe viaţă dar
de urât poate să o facă pentru două vieţi!
Sunt oameni la care le-am transmis atâta
ură că îi iubesc
şi oameni la care le-am transmis iubirea
de-a mă urî!
Oamenii sunt cele mai complexe stări ale
simplităţii!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de(-n)gheaţă

Nu sunt florile de gheaţă
Cum sunt florile de-ngheaţă;
Nu plâng florile de gheaţă
De cele ce iarna-ngheaţă,
Dar nici florile ce-ngheaţă,
De ele, când se dezgheaţă.

poezie de Marius Robu (5 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funeralii pentru flori

Ea a spus, "... pot avea oricât de multe flori doreşte scumpa
mea inimioară şi de orice culoare, desigur..."

Ea iubeşte florile
o mulţime de flori
flori parfumate
ale frumuseţii şi-ale culorii
mănunchiuri de flori
proaspăt tăiate şi aranjate
să sugereze simbolic
că ea a fost întotdeauna
înzestrată pentru iubire
le păstrează aproape de ea
ele-i acoperă patul
pe care stă culcată...

atât de multe flori
flori parfumate
care să ascundă miasmele
unui suflet mucegăit
şi muribund...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugea un câine speriat de lătratul lui, care a înconjurat Pământul.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăria în flăcări

Mi-am dat foc la pălărie
tot sucind în busuioc
Ce e omul?
Cine bate
oase-n oase
foc în foc?
Stau şi-mi cântă nume-n nai
Licurici de prăvălie
ce-şi vând iadul pentru rai
şi se-ascund sub pălărie.

Peste deal se lasă viaţă
blid cu fraţii adormiţi
mai vedem noi dimineaţă
câţi din noi sunt adormiţi!

Mi-am dat foc la pălărie
Pălărierul e nebun
A-ncolţit fără să ştie
pe mormântul lui un tun.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş plânge azi mormântul

Aş plânge azi mormântul şi mâine tot l-aş plânge,
Aş răscoli pământul să-nec durerea-n sânge,
Aş alunga tăcerea sordidelor morminte
Şi aş chema, în veci, pe scumpul meu părinte.

Aş stinge lumânarea la cap ce-ţi stă aprinsă,
Aş da deoparte crucea cu numele tău scrisă,
Aş mângâia pământul cu lacrimile-mi triste
Şi aş sădi un pom în amintirea-ţi tristă.

Aş face o grădină să-ţi fie loc de tihnă,
Sădit in ea sa fie arbuşti de iasomie
Şi undeva aproape să pun o bancă, tată,
Să-ţi fiu tovarăş mut de-acum până la moarte.

Aş face un izvor sa curgă-ncetişor
Şi-n ceas de seară, tată, să ud florile toate
Să-nviorez obrazul de lacrimi străbătut
Şi să sărut mormântul ce mi te-a luat demult.

poezie de Vasile Şerban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânziene... flori frumoase

Într-o zi aşa frumoasă
dorul nostru se revarsă,
în jocul de Sânziene
cu flori multe ca pe scene.

Flori de câmp ce ne sunt dragi
în horă cu oameni dragi,
cerul s-a deschis puţin
ne aşteptă să venim.

Mireasma de flori pătrunde,
izvoare şi flori mărunte
plutind în părul lor bălai,
cu armonie într-un dulce plai.

Jocu-i lung în seară târzie
şi multe fete au să vie,
iar pe cerul plin de stele
cele rele să se spele.

Cerul are luna plină
o boare pe frunte m-alină
şi mă-ndeamnă să privesc
din vis, să nu mă trezesc.

poezie de Eugenia Calancea (24 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încetat să mai privesc Pământul de sus din momentul în care am putut privi Cerul de jos.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea la pauşal

De cele mai multe ori
când mai ai o secundă de trâit
te apuci să numeri mileniile
şi moartea cască
când îşi leagănă coasa
iar tu te holbezi în oglindă
şi speli cu dinţii
o vechitură de perie de sfinţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!