Sărmanele cuvinte
Sărmanele cuvinte ce suferă flămânde,
și trec neobservate, atâta le iubesc.
Din locul meu le dau culori prea blânde,
înseninându-se zâmbesc și-n mine cresc.
Și firea lor, închisă-n a mea teamă,
se înnoiește-n văzul tuturor;
de cântece n-au fost băgate-n seamă
acum ele pășesc spre al meu cor.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre muzică
- citate de Rainer Maria Rilke despre muzică
- poezii despre iubire
- citate de Rainer Maria Rilke despre iubire
- poezii despre frică
- citate de Rainer Maria Rilke despre frică
- poezii despre cuvinte
- citate de Rainer Maria Rilke despre cuvinte
- poezii despre culori
- poezii despre creștere
- citate de Rainer Maria Rilke despre creștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Acele biete vorbe, oarecare
Acele biete vorbe, oarecare,
obscure și flămânde, le iubesc.
Din sărbătoarea mea le dau culoare,
atunci se-nseninează și zâmbesc.
Făptura lor, cu teamă ferecată,
se înnoiește-n ochii tuturor;
nu au mai mers în cântec niciodată
și-acum îmi intră-n stihuri c-un fior.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre sărbători, poezii despre poezie sau poezii despre ochi
Acum și ele femei au ajuns
Acum și ele femei au ajuns.
Copii și visuri multe au pierdut,
și copii au născut,
și copii au născut,
și ele știu: pe-acest prag tăcut,
încărunți-vom toate-n chin și-n plâns.
Tot ce-i al lor încape în casă.
Numai când Ave Maria mai bate,
are-n inima lor o-nsemnătate,
și-ncep obosite, la poartă să iasă.
Și când drumurile cresc și tot cresc,
și suflă vântul Campagnei pustii,
de zâmbetul cel vechi își amintesc,
ca de străvechi melodii...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre plâns, poezii despre naștere, poezii despre inimă sau poezii despre femei
Sonetul XXIII
Mă cheamă dar în clipa ta de mâine
vrăjmașă ție ne-mpăcat;
Mă roagă tainic, cu priviri de câine
din nou apoi înstrăinat.
Ce nu s-a dăruit, îți aparține,
cuprins îți pare în sfârșit.
Dar te dezleagă vorba: mergi cu bine
când semn aștepți de bun sosit...
Spre reazăm temători vom năzui
prea tineri pentru vechea seamă,
prea vârstnici pentru ce n-a fost.
Noi, preț dăm cui îl vom slăvi,
suntem, ah, creangă și aramă
și rod, primejdii, mreji cu dulce rost.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sfârșit
- poezii despre pericole
- poezii despre câini
- poezii despre crengi
- poezii despre cadouri
- poezii despre bătrânețe
Tu, pentru mine, ai fost ca o fereastră prin care puteam să văd în stradă.
citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, întuneric...
Întuneric din care m-am născut,
te iubesc mai mult decât iubesc toate focurile
care străjuiesc lumea
pentru că focul creaza un cerc de lumină în jurul oricui
și-apoi, dincolo de limitele acestuia,
nimeni nu mai știe nimic despre tine.
Dar întunericul atrage spre el totul
forme și focuri, animale și... pe mine;
cât de ușor le-adună pe toate!
forțe și oameni
și este posibil ca o mare prezență să se miște-alături chiar acum.
Eu cred în nopți.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre întuneric, poezii despre zoologie, poezii despre posibilitate, poezii despre noapte, poezii despre lumină sau poezii despre limite
Ținusem îngerul prea mult la mine
Ținusem îngerul prea mult la mine,
și sărăci în brațele-mi sărmanul
se micșoră iar eu crescu-i spre bine:
mie deodată jalnic deveni aleanul
și el un tremurat plin de suspine.
Pe urmă cerurile înapoi i-am dat, -
Și îmi lăsă apropierea din care dispăru;
El învăță plutirea, eu viața-am re-nvățat,
eu l-am recunoscut cum el mă cunoscu...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre devenire sau citate de Rainer Maria Rilke despre devenire
Sonetul XXVII
Oare-i vremea aievea, nimicitoare?
Când, pe creste, cetatea fi-va sfărmată?
Inimă, pururi de zei, nu ții tu oare?
Când demiurgul va să te-abată?
Suntem noi oare plăpânzi, plini de teamă,
precum destinul prea des o vădește?
Copilăria-adâncă, cum nu ia-n seamă
făgăduinți din străfund de ce amuțește?
Ah, trecătoare stihie!
Treci prin cel ce te-mbie
încrezător ca un fum...
Dar cei ce suntem, înfăptuim
știind că trecem, cât dăinuim:
unelte pe-al zeilor drum.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere
Când e viu, oriunde ar fi, un sentiment nu e prea departe.
citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Apolo timpuriu
Precum o dimineață, în plină primăvară
deja, prin ramul încă desfrunzit privirea
și-o trece uneori: așa, pe fața-i clară
nu e nimic s-oprească strălucirea
tuturor poeziilor, aproape să ne-omoare;
căci încă nicio umbră văzul nu-i umbrește,
prea rece-i pentru lauri a tâmplelor răcoare,
iar din sprâncene, mai târziu va crește
a trandafirilor grădină avântată,
din care foi căzând, rătăcitoare,
vor trece peste gura-i tremurată
ce încă tace, neuzată, tresărind,
doar cu al ei surâs ceva sorbind,
parcă i s-ar turna a lui Cântare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre sprâncene, poezii despre primăvară, poezii despre dimineață, poezii despre depășire sau poezii despre căderea frunzelor
Adesea întâmplările pe care le trăim nu pot fi spuse în cuvinte, deci cine încearcă s-o facă comite o mare greșeală.
citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre greșeli sau citate despre cuvinte
Totul înflorește fără nicio opreliște; dacă în locul culorilor ar fi voci, o incredibilă vânzoleală s-ar naște în inima nopții.
citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre voce, citate despre noapte, citate despre naștere, citate despre inimă, citate despre flori sau citate despre culori
Am mulți frați în sutane
Am mulți frați în sutane
în sud, unde în mănăstiri lauri cresc.
Eu știu cum ei Madone zugrăvesc
cu visul tineri Tiziani privesc
prin care Domnul va intra-n saloane.
Dar, pe măsură ce mă înclin în mine:
Domnul mi-e-ntunecat și-i ca o țesătură
de rădăcini ce beau tăcute seva.
Eu mă înalț din din dulcea Lui căldură,
mai mult nu știu, căci ramurile mele
adânc se odihnesc și-n vânt adie.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (20 septembrie 1899, Berlin-Schmargendorf), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Rainer Maria Rilke despre vânt, citate de Rainer Maria Rilke despre tăcere, citate de Rainer Maria Rilke despre tinerețe sau poezii despre odihnă
Presimțire
Sunt ca un steag înconjurat de zări.
Simt vânturile care vin din depărtări;
le voi trăi în timp ce lucrurile jos nici nu se mișcă;
ușile se-nchid încă domol și-n sobe-i tăcere;
nu tremură încă ferestrele și praful e des.
Eu știu de pe-acuma furtunile și sunt zbuciumat ca o mare.
Și mă desfășur și-n mine m-avânt
și mă desfac din mine și sunt
singur în furtuna cea mare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre timp sau poezii despre drapel
Palidul prunc, Abel, grăiește:
Eu nu sunt. Fratele mi-a făcut ceva.
Ceva ce văzul nu vedea.
Lumina toată mi-a luat.
El chipul mi-a înlăturat
cu chipul său.
Acum e singur el fără să știe.
Eu cred că el mai trebuie să fie.
Lui nimeni nu îi face ce mie îmi făcu.
Pe drumurile mele duse-acu,
vin toți fugind de-a lui mânie,
și toți se pierd în el fără să știe.
Eu cred că fratele pândește
ca judecata de apoi.
La mine noaptea se gândește;
la el îsă ea dă-napoi.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Rainer Maria Rilke despre lumină, citate de Rainer Maria Rilke despre noapte, poezii despre copilărie, citate de Rainer Maria Rilke despre copilărie sau poezii despre bebeluși
Te rog să ai câtă răbdare poți pentru a-ți împăca inima și încearcă să privești dilemele ca pe niște camere zăvorâte, ca pe niște cărți scrise într-o limbă necunoscută.
Nu căuta răspunsurile ce nu ți-au fost revelate, căci n-ai putea trăi în spiritul lor. Iar ideea este să trăiești totul. Acum trăiește-ți întrebările. Și poate, într-o zi, cândva, fără chiar a băga de seamă, vei trăi Marele Răspuns.
citat clasic din Rainer Maria Rilke
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Rainer Maria Rilke despre viață sau citate de Rainer Maria Rilke despre inimă
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (îți sunt urcior).
Dacă mă stric? (și băutură-ți sunt).
Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt,
cu mine rostul tău dispare.
În urma mea nu mai ai casă-n care
să te întâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ți picioare cade
sandala de velur, mângâietoare.
Mantaua ta cea mare se desprinde.
Privirea ta spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o pernă mică,
va rătăci-ndelungă vreme după mine
și-n asfințit de soare se va-ntinde în poala rece-a pietrelor străine.
Ce-ai să te faci, Doamne? Mi-e frică.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre Soare
În viața celor care iubesc apare un miracol: cu cât dăruiesc mai mult, cu atât mai mult primesc.
citat clasic din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire sau citate despre cadouri

Iubesc România
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Am un nume sfânt: Maria,
Iubesc în taină România,
Țara părinților iubiți
Și a bunicilor doriți.
În patria cu cer senin,
Drăgălașii copii cresc,
Îi iubesc și mă înclin
Și viitor bun le doresc.
În țara cu popor creștin,
Munții, câmpiile-mi zâmbesc,
De acolo vine al meu destin,
Pe aripi de vânt românesc.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre România, poezii despre țări, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Sonetul XI
Privește spre cer! Constelația naltă:
«Călărețul»! Cuget și stranie soartă,
trufia țarinei: celălalt saltă,
o mânuie-n frâu, și astfel îl poartă.
Cum astfel?... Gonită-i și-n urmă strunită
chiar Firea, vânjosul pământ,
drumul, cotirea, de-un semn cârmuită
prin spații! Doar doi unul sunt!
Aievea-s? Perechea tot nu țintește
un drum. De-l fac împreună,
Îi desparte pășunea, pâinea străbună...
Și puntea de stele te-nșală-n ascuns.
Dar crede o clipă și te veselește
de-alcătuire-n văzduh e de-ajuns!
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre pâine, poezii despre călărie sau poezii despre constelații
* * *
Lasă-ți sufletul să plângă
Când o vrea și cât o vrea...
E nevoie să ajungă,
Să-și mai spele o rană grea.
O lasă-mă,
Lasă-mă, Doamne, iar
Să văd lumea din jur,
Dă-mi acest dar!
De atâta greu...
Mi se topește sufletul meu,
Lacrima văzul meu îl albește,
Lacrimă, sufletul meu obosește,
Orbește...
Strigăte, proteste în mine, mă înec...
Șoapte, rostite-n surdină!..
Doresc peste tot să pășesc, să trec!
Și... caut lumină, Lumina din mine!..
Dar unde e? Unde e acel zeu,
Să mă-nțeleagă,
Să mă asculte, să mă vadă
Al meu Dumnezeu?!
Ah, viață!
Da, viață!..
Sunt, poate,
Prea mulți
Ca mine,
Ce îți cer
O povață!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfaturi, poezii despre religie, poezii despre proteste sau poezii despre alb