Aşteaptă-mă, toamnă, să-mi pun gândul şi inima sub umbrela frunzelor tale.

aforism de Ileana Pop-Nemeş (septembrie 2017)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia toamnei

De-aş putea-n această toamnă
să te-ascund în ochii mei
să te cos în fir albastru
ca pe-un lacăt prins la chei.

De-aş putea-n această toamnă
să mă prefac în fântână
aşezat să-mi bei din palme
să-ţi fiu mir la rădăcină.

De-aş putea-n această toamnă
să-ţi sap norul de tristeţe
şi să-l fac izvor de pace
până dau de tinereţe...

De-aş putea-n această toamnă
să-ţi prind râsul pe culori
ţi-aş pune zăvor la umeri
şi copaci în loc de flori.

De-aş putea-n această toamnă
să te-adun în gândul meu
până-n ceasul cel din urmă
să-mi prind cerul de al tău.

De-aş putea-n această toamnă
să te pierd în ruginiu
mi-aş da inima din piept
să te scot luminii viu.

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Sub cerul meu (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă toamnă

Aşteaptă-mă toamnă
Te rog nu pleca
Nu vreau iarna rece
Cu viscol si nea
Din frunze fă-mi haine
Pantofi din tăceri
Aşteaptă-mă toamnă
Doar azi n-a fost ieri
In umbrele tale
Mai pot să trăiesc
In iarna cea rece
Simt ca ingheţ
Aşteaptă-mă toamnă
Te rog nu pleca
Alungă-mi din păr
Fulgul de nea
Cu tine fac casă
Deşi e târziu..
Dar iarna mă-ngheaţă
Si nici nu mai ştiu
De-i ziuă sau noapte
Albită de tot
Mă ia vântul rece
Nu pot sa inot
Pe drumuri pustii..
In casă ingheţ
Aşteaptă-mă toamnă
Te rog doar o zi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise dorite

E toamnă afară, e toamnă şi-n inima mea
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat şi nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezeşti simţurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă şi-n ochii mei
Şi mi-e dor, atât de dor de vocea-ţi blândă,
Căci doar tu tristeţea din inimă poţi să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi ştie să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă şi-n sufletul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de şoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă şi-n trupu-mi rece
Şi mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristeţe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă şi-n gândul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ţi ating inima şi sufletul... azi şi mereu,
Sperând să-mi îndeplineşti visele dorite...

poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plâns, de dor, de regrete

La cât de mult îmi plouă-n suflet,
Să-mi iau umbrela n-are rost!
De ploaia inimii bolnave,
De ritmul inimii anost,

Nu pot fugi! De sentimente
Mi-e gândul plin. Şi sunt bolnav
De-acum, de sute de regrete
Din universal meu concave...

Mi-alunecă prin vene plânsul,
Privirea-i toamnă şi-i pustie...
Recoltelor le vine strânsul
Şi inima e plumburie.

Îţi pun o lacrimă în palmă...
Podeaua cerului se strange.
Azi vor veni secerătorii
De vieţi, de lacrimi şi de sânge...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima când plânge fără sunet, nu o aude nici verdele pământului, nici albastrul cerului.

Ileana Pop-Nemeş în Sub cerul meu, Acum şi-n altă viaţă (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara e sărutul lui Dumnezeu asupra pământului.

Ileana Pop-Nemeş (17 martie 2020)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

... o, scar-a mării ce te pierzi în cer
şi construită pentru mine-n mod special
ca să mă rupi de-aici din nicăieri
şi să mă duci direct în ideal

aşteaptă-mă o clipă. Vreau să-mi iau
să-mi iau valiza mea cu manuscrise
şi mai aşteaptă-mă o clipă să mai stau
pe prima-ţi treaptă rezemat de vise

apoi mă voi urca încetişor
cum urcă toată lumea nişte trepte
spre unicul şi veşnicul izvor
şi de lumină şi de lumi.
Mai drepte...

poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simbolism de toamnă

Ascultă glasul frunzelor bronzate,
Când asprul vânt de toamnă le frământă
E un suspin metalic ce-nspăimântă,
Pornit din mii de strune descordate.

Foşnesc prin goluri game variate
Şi-n nesfârşite şuierări s-avântă:
Vioare, flaute şi harfe cântă
Stridente psalmodii destrăbălate...

Ascultă glasul frunzelor pălite,
Când gem de vântul toamnei biciuite
Şi cad... şi mor, îngălbenind cărarea...

E comedie plânsul lor şi-i dramă:
Iar dacă vrei să-ţi înţelegi chemarea,
Ascultă glasul frunzelor de-aramă...

sonet de Mihai Codreanu din Statui - Anotimpuri (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna e mâna dreaptă a lui Dumnezeu asupra naturii.

Ileana Pop-Nemeş (16 martie 2020)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e o floare de cireş care nu şi-a terminat visul.

citat din Ileana Nemeş-Pop (22 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-ţi din suflet o Portiţă spre albastru şi din mintea ta, lumină!

Ileana Pop-Nemeş în Sub cerul meu, Lumânarea sufletului scrie (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răutăţile oamenilor sunt frunze veştejite care ascund goliciunea sufletului.

aforism de Ileana Pop-Nemeş (18 octombrie 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce seară de toamnă

Ce seară de toamnă
are tulpini de lună
şi de rouă
iar sufletul uitat
aici
în mâinile amândouă

Ce seară de toamnă
seamănă a nemurire
mi-e dor de tine..
de ochii-mpăduriţi
cu trestiile
de astă-vară
din candela mării
de tâmpla
sărutată
în şuvoiul nopţii
aşa într-o doară

Ce seară de toamnă
în umbra ploilor
umerii gândului
leagănă
biserici de dor
Ce seară de toamnă...
Doamne
mi-e dor să mor
iar
pe pe altarul
frunzelor

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e toamnă

Tu nu-nţelegi... acum mi-e toamnă
Se zbat în mine vânt şi ploi,
Ce la tristeţe mă condamnă
Şi gânduri pline de noroi...

Şi soarele mi s-a ascuns,
Îmi trec prin vene reci fiori,
Iar sufletul îmi e străpuns
De bocet jalnic de viori.

Poate nu ştii, dar toamna, eu
Mă-ncui în gândul meu posac,
Stau la taifas cu Dumnezeu,
Cu trup şi suflet, toată, zac!

Tu nu vrei să mă vezi plângând
Nici dacă inima mă-ndeamnă,
Vrei s-alung gândul rău, râzând;
Acum nu pot... acum mi-e toamnă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă că sunt bătrân

aşteaptă-mă că sunt bătrân
când doi copaci ne mai rămân
şi păsările s-au ascuns
să le-mpărţim într-un apus
sau doar în gând

s-aştepţi când toamna e în toi
când plouă-n lumea de apoi
iar eu te chem în visul meu
dar nu ştiu cum, te pierd mereu
prin norii goi

aşteaptă-mă într-un pustiu
mereu ajung, dar prea târziu
când nimeni nu mai e în prag
şi pleci cu tot ce mi-e mai drag
şi nu mai vii

aşteaptă-mă că plec curând
trec inorogii pe pământ
mă poartă spre un alt tărâm
aşteaptă-mă că sunt bătrân
sunt prea bătrân

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau gândul tău să-l citesc

Ce bine ar fi să ştiu ce gândeşti,
Că uneori mă întreb unde eşti?
Îmi place când ochii tăi strălucesc,
Dar vreau gândul tău să-l citesc.

Vreau să nu fii o dilemă pentru mine,
Că uneori am întrebări despre tine
Şi vreau să descifrez din tainele tale,
Că inima mea vrea să fii în a mea cale.

Fluturi din stomac încă nu au zburat,
Dar ştiu că poate fi adevărat,
Să-mi închipui că eşti lângă mine
Şi că mă-ntorc mereu la tine.

Inima ta bate pentru mine
Şi ştiu că şi eu am dor de tine,
Doar vântul mă trezeşte-n noapte,
Şi mă trezesc cu gândul plin de şoapte.

poezie de Eugenia Calancea (3 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrela

Dacă un om trăieşte mai multe vieţi,
Şi nimic din fiecare nu-i deloc întâmplător,
La câtă apă am scos eu, şi din câte fântâni,
Şi câtă apă am cărat,
Ca pentru mii şi mii de morţi,
Pentru udat, când nu ploua;
Şi n-a plouat mai toată copilăria mea,
Tinereţea, nici ea...

Ce se căzneşte fudula toamnă
Să-mi picure-n suflet credinţa
Că semănăm foc, dintr-o viaţă anterioară,
Şi că, dacă ne-am uni destinele, ar fi potop?
Biata de ea, e udă, îmi replic sec în gând!
Face pe filosoafa cu mine, ca toate celelalte...

Eu, asemenea lui Kant, port umbrela după mine
Chiar şi când ea se face numai
Că plouă, pentru orice eventualitate...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrela

Dacă un om trăieşte mai multe vieţi,
Şi nimic din fiecare nu-i deloc întâmplător,
La câtă apă am scos eu, şi din câte fântâni,
Şi câtă apă am cărat,
Ca pentru mii şi mii de morţi,
Pentru udat, când nu ploua;
Şi n-a plouat mai toată copilăria mea,
Tinereţea, nici ea...

Ce se căzneşte fudula toamnă
Să-mi picure-n suflet credinţa
Că semănăm foc, dintr-o viaţă anterioară,
Şi că, dacă ne-am uni destinele, ar fi potop?
Biata de ea, e udă, îmi replic sec în gând!
Face pe filosoafa cu mine, ca toate celelalte...

Eu, asemenea lui Kant, port umbrela după mine
Chiar şi când ea se face numai
Că plouă, pentru orice eventualitate...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am văzut fereastră mai luminoasă şi nici poartă mai largă, care să îţi umple sufletul, decât în arhitectura arhaică a Maramureşului.

Ileana Pop-Nemeş în Sub cerul meu, Bucuria Cerului (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea n-am aşezat-o eu şi nici n-am botezat-o...

Ileana Pop-Nemeş în Sub cerul meu, De mult şi de acum (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!