Prin căderea din pruncie în lumea frunzelor ruginite, neuitatul Dumnezeu vine în această lume şi se întrupează, pentru a ne urca în corabia veşniciei Sale. Împreună cu El creştinii devin călători spre limanul veşniciei, aici unde omul nu mai are umbră, în Împărăţia luminii, iar creştinii devin prietenii lui Dumnezeu.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin căderea din pruncie în lumea frunzelor ruginite, neuitatul Dumnezeu vine în această lume şi se întrupează, pentru a ne urca în corabia veşniciei Sale. Împreună cu El creştinii devin călători spre limanul veşniciei, aici unde omul nu mai are umbră, în Împărăţia luminii, iar creştinii devin prietenii lui Dumnezeu.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin căderea din pruncie în lumea frunzelor ruginite, neuitatul Dumnezeu vine în această lume şi se întrupează, pentru a ne urca în corabia veşniciei Sale. Împreună cu El creştinii devin călători spre limanul veşniciei, aici unde omul nu mai are umbră, în Împărăţia luminii, iar creştinii devin prietenii lui Dumnezeu.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, astăzi, nu numai că nu ne iertăm unii pe alţii, dar nu-L iertăm nici pe Dumnezeu, noi, creştinii de astăzi, ne supărăm pe Domnul atunci când în viaţa noastră nu se împlinesc cele de cerem. De aici se poate vedea cât de mare este căderea noastră astăzi, că nu putem să-L iertăm nici pe Dumnezeu.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu-i o lacrimă ce moare, ci o floare pe care Dumnezeu o răsădeşte de aici, de pe pământ, în Rai. Tinere, nu fi o lacrimă ce moare pe obrazul maicii tale, ci lasă-te răsădit în Rai, între florile veşniciei!

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi aşa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creştinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi aşteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Gândul veşniciei" din tine care nu poate fi nicidecum satisfăcut cu ceva din această lume, îţi adevereşte că vii din altă lume şi te îndrepţi spre acea lume şi el însuşi te cheamă şi te învaţă să trăieşti în această lume ca şi cum nu ai fi din această lume.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Stelică Cechenoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşelile pe care le fac creştinii frecvent sunt lamentările şi grija pentru ziua de mâine ce denotă clar neputinţa de a trăi împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce "creştinii de ziua a şaptea" devin tot mai mulţi, cei de toate zilele sunt tot mai pe cale de dispariţie transformându-se în creştini de "zile mari".

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Gabriela Borodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăieşte într-o permanentă tensiune remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun...

Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi aşa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creştinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi aşteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?

Se poate ca într-o zi uşile lăcaşurilor de cult să rămână închise pentru totdeauna credincioşilor, devenind muzee. Oamenii îşi vor pierde credinţa: biserica virtuală ar fi un destin tragic pentru sufletul omului.

Omul e rău, nu-L caută pe Dumnezeu să-L cunoască pentru că nu e suficient de pregătit pentru asemenea lucru măreţ, dar ar fi în stare să-I ia locul, să fie el dumnezeul Domnului.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Având o singură armă: dragostea lui Hristos, o singură ţintă: mântuirea şi Împărăţia Lui, un singur steag: Crucea şi Jertfa Sa, creştinii dintâi, ei, cei foarte puţini şi străini, dar călăuziţi de porunca şi puterea lui Hristos, au îndrăznit să meargă să cucerească lumea pentru Dumnezeu; şi au cucerit-o.

Traian Dorz în Cununile slăvite (2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea este pâinea veşniciei.

definiţie de Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinii n-au înţeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de aceşti oameni care nu ştiu decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creaţiei sale, un dezgust de pământ şi de cer. Şi-mi închipui un Dumnezeu avântându-se în neant, ca Iisus de pe cruce...

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai veşniciei stropi

căzuţi încet ca roua pe buze arse şi
un clopot aştepta să bată pentru tine
era un cântec viu ce clocotea în zare
dar de atunci eu ştiu că
nicio dimineaţă nu ţi-a rămas
întreagă
să poţi lucra în voie
când piepturi zguduite de neajunsuri mii
îţi cer prin rugi fierbinţi
să-i spui Lui Dumnezeu
să facă
să desfacă
din sânge sau din vise
lumina unor clipe

mi-e teamă că te prind
în jocul meu şi viaţa
te va-nvăţa de-acum
că iarba veşniciei
mai creşte şi acolo
pe unde a trecut furtuna unor zile
când sinele zburase
din trupul meu de sare

să fiu în palma ta
un strop al veşniciei
atâta îmi doresc

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului de azi îi este frică de iubire, trăieşte tot mai însingurat, precum un val fără ţărm, un val care nu mai îndrăzneşte să sărute ţărmul. Societatea de azi ne împinge spre o utopie impusă. Cu toate că avem atâtea mijloace de comunicare şi reţele de socializare, riscul singurătăţii sau al falselor prietenii este tot mai mare, pentru că nu mai avem în suflete iubirea faţă de semeni, ci dorinţa folosirii semenului pentru utopiile noastre păcătoase, adică folosirea semenului în afara iubirii lui Dumnezeu şi aşa uşor ajungem în prăpastia singurătăţii şi a deznădejdii. Nu aşa ar sta lucrurile dacă am porni de la principiul că omul nu este un adaos prin lume, ci este coroana creaţiei lui Dumnezeu, l-am vedea altfel, am şti să-l cinstim şi am lucra unii cu alţii în comuniune de iubire şi frăţietate, spre bucuria îngerilor şi preamărirea Creatorului nostru.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)

Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.

E atâta forfotă în Cer,
La fel şi pe pământ,
Creştinii cu toţi de Crăciun
Aşteaptă Pruncul Sfânt.

Magii de la răsărit
Călăuziţi de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creştinii o sfinţesc.

În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu şi toţi cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.

Şi Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creştini pioşi,
Spre marea mântuire.

Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinsteşte
Crăciunul şi colindul.

cântec, versuri de Valeria Mahok (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cei care vin la biserică dovedesc că vor să-l caute pe Dumnezeu şi să-şi sfinţească viaţa. Dumnezeu să vă binecuvânteze, să puteţi ajunge sfinţi în Împărăţia Sa! Nu-l refuzaţi pe Hristos atunci când, în fiecare duminică şi sărbătoare, vă cheamă la biserică, pentru că vă cheamă să deveniţi sfinţi.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina şi apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spaţiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranţa spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna şi mă priveşte atent
Sunt doar un om... visez şi mă luminez...
Timpul se risipeşte în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipeşte în zori...
Cuvintele vor reacţiona
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Şi vom risipi valurile tulburi ale întunericului.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a pus în noi chiar şi gândul veşniciei, dar nu ne-a dat aripi să-L însoţim pentru că a vrut să ne ducă pe braţele Lui acolo!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Denisa Pricop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost la Constanţa după agheazmă, dar n-am prins...

Mă-ntreb, pe litoral, privind în zarea
Îndepărtată, sursă a luminii:
De ce nu se sfinţeşte oare marea,
S-ajungă apa pentru toţi creştinii?

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă

Coboară lin din cerul sfânt
Alai de îngeri pe pământ,
Pe cetini verzi de nea albite
Să aducă o veste pe pământ.

Că în staulul sărăcăcios,
S-a născut pruncul Sfânt Cristos
Şi toţi creştinii îngenunchează,
Iar Dumnezeu e bucuros.

Crăciunul Sfânt şi aşteptat
Pe toţi creştinii i-a îmbunat
Şi în colinde preamărite,
Păcatele şi-au alungat.

Când Sărbătoarea a început,
Mesele mari iar s-au umplut,
Cristos le-a binecuvântatat
Şi pace-n lume a revărsat.

Veniţi creştini cu mic cu mare,
Că azi e Sfântă sărbătoare,
În Leagănul Crăciunului
E bucuria neamului.

cântec, versuri de Valeria Mahok (decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!