Sobolul şi hârciogul

În vara acestui an
În maidan, la arman
Sub un stog
Un hârciog
A cărat provizii multe
Şi toate pe căi oculte!
Boabe de grâu, de secară
S-aibă ce duce la moară
Şapte vieţi de-amu-nainte
Un nabab... cu-alte cuvinte!
Vietăţi mai mari, mai mici
În afară de furnici
Au invidiat hârciogul
Şi de-aici tot pocinogul,
Că s-a găsit un sobol
Un picuţ cam natantol
Ce avea hambarul gol
Să-i solicite jumate
Din bobiţele furate
Şi-asta, ca să nu-l reclame
La marele şef viezure,
Şef de facto şi de jure
La ANAF-ul din pădure.
Ca să evite controlul
A dat tot ce-a vrut sobolul
Rămânând cu jumătate
Din bobiţele furate.
Dar când şi ultimul stog
A fost treierat, mă rog!
Un domn în costum Armani
Ce-a-ncasat profitul, banii
A dat ordin la mulţime
Să are în profunzime,
Făcându-i hambarul zob
Şi lăsându-l fără bob.
Bine c-a scăpat cu viaţă
Tupilându-se-n fâneaţă,
Căci vecinul său, sobolul,
Cel care i-a luat obolul
A rămas inert pe solul
Proaspăt arat, afânat...
Aşezat la fezandat!

MORALA:

Cei cuprinşi de lăcomie
Ori de crunta invidie
Nicicând nu au sfârşit bine...
Sunteţi de acord cu mine?

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Donaţia

Pornind făr'un cap de aţă
Omul nostru strânse-o viaţă
Tot ce dânsul astăzi are
Case, maşini şi tractoare,
Obiecte de valoare
Şi conturi grase în bănci
Cât să nu trăieşti pe sponci,
Zeci de vieţi de-amu-nainte
Un nabab cu-alte cuvinte.
Chiar dacă e cocoşat
Multe l-au invidiat,
Însă ele uitând toate
C-a irosit sănătate,
Că e c-un picior în groapă,
Cum i-a zis în târg o ţoapă,
Ce l-a dorit de bărbat
Văzându-l aşa bogat.
Numai că, moşneagu' nost
Avu minte, nu fu prost,
Şi toată averea lui
O donă, dar statului
Să facă-n locuri virane
Luxoase vespasiane.

MORALA:

Când nu ai urmaşi, să ştii...
Poţi să faci mici bucurii
Celor mulţi ce au rămas
La oraş într-un impas,
Dar... ar mai fi un amănunt,
Statul o fi de cuvânt?

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnici versus greieraş

Cu lăuta-n subsuoară
Intră greierele,-n moară,
Dă bineţe la furnici,
Care macină aici
Şi le cere aprobare
Să le facă o cântare.
Una mai bună de gură
Îi răspunde fără ură:
-Cată-ţi greiere, de drum!
Oi vrea pentru cânt, uium?
De-ţi mai dăm ţie o parte
Ducem recolta jumate.
El răspunde, numai miere:
-Eu cânt numai din plăcere,
C-aşa mi-a fost mie dat
Să cânt lumii pe-nserat.
-Cum zici tu, dar să ştii, vere,
Chiar de cânţi tu din plăcere
Suntem obosite moarte...
Mergi şi cântă-n altă parte!

MORALA:
Nu oricând, oricum, pe-oricine
Poţi prin viers a-l dispune.

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentul din pădure

La Scroviştea, în pădure,
Parlament bicameral
Cu legi de facto şi de jure
Date numai vesperal.
La Camera inferioară,
Pitpalaca domnişoară
E şefă prin compromis
După un concurs de Miss.
Sus, acolo, în Senat,
Mistreţii îs la-ngrăşat,
Iar ciute cu ochi acerbi
Cam des pun coarne la cerbi;
Printre lupii democraţi
Senatori ori deputaţi,
Întâlnim şi lupii tineri
Ce vin joi şi pleacă vineri,
Însoţiţi de-o domnişoară
La câte-o şcoală de vară
Ţinută prin discoteci
Şi de unde cu greu pleci...

MORALA:

Parlamentul din pădure
Are mare-asemuire
Cu-acel Parlament uman
Din Splaiul dâmboviţean.

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PĂUNUL, GÂNSACUL ŞI BIBILICA

Chiar din prima strigătură,
Dintre oarele ce sunt,
Bibilica tare-n gură
Fu aleasă...
Purtătoare de cuvânt,
La un guvern cam sărac,
Cu un premier gânsac
Şi cu ministrese multe
Dintre gâştele corupte.
Dar miniştrii nu-s săraci,
Fi'nd aleşi dintre gânsaci
Cu un trecut comunist,
Ba mai mult- şi securist.
Premierul, la,, ceas bun'',
A fost uns de un păun,
Ales şi el preşedinte
De un popor fără minte
Şi-apoi luat de-acest gâscan
Fără suflet, de fazan!
De-asta-mpăunatul cere
Să facă remaniere,
Să pună miniştri noi
Din cocoşi şi bibiloi.
După lungi negocieri
Ce-au durat până mai ieri,
A pus la,, Mediu'' o raţă,
Tot o palmipedă hoaţă-
Sora lui, cu-alte cuvinte-
Cum a spus domn' preşedinte.

MORALA:

Aici doar la scară mică
Orzul pe gâşte se strică;
Cunoaştem,, ogrăzi'' mai mari
Conduse tot de gâscani!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai lucrat bine vara, ai şi grâu, şi secară.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exemplu negativ

Că pot avea lesne parte
Fără carte, ţâncii-aflară
C-au strâns unii, pe furate,
Multă carte funciară.

epigramă de George Ceauşu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt de facto şi de jure
Văr cu Ion Popa-Pădure
De-aia, azi, zbor pe şosele
Cu drag către... Măgurele!

catren de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi în Bărăgan

Se spune că la noi în Bărăgan,
Primăvara miroase a pământ.
O spune truditorul de ţăran,
Bătut de ploaie şi de vânt.

Că pământul miroase a pâine,
Când vara aureşte hotarul.
Nu duce grija zilei de mâine,
Când toamna îi umple hambarul.

De-acum, pâinea miroase a bine.
Mâncată cu vin, e pâinea sfântă.
E pâinea pentru zile senine,
Pe care ţăranul o frământă.

Primăvara miroase a pământ,
Pământul miroase a pâine,
Pâinea miroase a bine
Plămădită cu soare şi vânt.

poezie de Dumitru Delcă (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul esenţial care apare este acela că cele mai mici şi active trei rezervoare de carbon în ciclul global al acestui element - atmosfera, plantele şi solul – sunt toate de aproximativ aceeaşi mărime. Asta înseamnă că perturbarea importantă a oricăreia din ele de către om va avea efecte mari asupra a toate trei. Nu putem spera nici să înţelegem nici să reglăm carbonul în atmosferă până când nu înţelegem şi stăpânim şi copacii şi solul.

citat din Freeman Dyson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi

Deşi sunt om şi am nevoie
De ceva care să mă ispitească,
Nu mă mai duce nimeni în ispită.
Pentru sfârşit mi-am pregătit un buncăr
Cu multe provizii, dar fără provocări.
Voi muri puţin în urma voastră,
Doar să fiu primul înviat.
Să văd cum pe deasupra mormintelor
Deschise pentru marele moment,
Corbii se vor schimba la faţă,
Iar vulturii, dezamăgiţi
De veşnica şi noua viaţă,
Vor fi de mine ispitiţi.
Iar eu, ce n-am acum voi fi atunci:
Ispită încălcată de porunci!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transformare

Gândul, nu-l mai trimit la tine.
L-ai alungat şi nu s-a simţit bine,
L-a durut de prea multe ori,
Mai bine, îl trimit să se joace printre nori.

Inima, o voi învăţa să nu mai bată în acelaşi ritm,
Cu al inimii tale anotimp.
Prefer să-i cer să se odihnească,
În loc, nebună peste tot să te urmărească.

Mintea o voi educa, să nu-şi mai imagineze
Poveşti de dragoste în care simţurile mele toate, să te cerceteze.
Mai bine, într-un alt Univers să mă proiecteze
Şi de suferinţă să mă protejeze.

Privirea o voi învăţa să îţi evite privirea,
Dacă din întâmplare ne vom intersecta,
Mai bine, să strălucească,
Admirând bolta cerească.

Mâinile mele nu te vor mai căuta printre cearşafuri de satin,
Noaptea când toate visele vin.
Mai bine să stea cuminţi,
Fără să-şi dorească, mângâieri fierbinţi.

Buzele vor uita sărutările cu gust de căpşuni,
Nu vor mai zâmbi ani buni,
Mai bine, le voi umezi cu o şampanie parfumată,
Să uit, că din iubire am suferit vreodată.

Sufletul, îl voi convinge, din nou să se culce,
Să doarmă un somn dulce,
Până când pe o altă planetă se va duce
Şi acolo, Dumnezeu, mai bun
mi te va aduce.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întrebi cum am devenit nebun. S-a întâmplat astfel: Într-o zi, m-am trezit dintr-un somn adânc şi am realizat că toate măştile mele au fost furate. Şapte măşti pe care le-am purtat în şapte vieţi. M-am panicat şi am început să alerg pe străzi strigând: Hoţii, hoţii, blestemaţii de hoţi!!! Oamenii râdeau de mine şi unii se ascundeau în case de frică. Când am ajuns în piaţă, un tânăr ce stătea pe un acoperiş, a strigat: Uitaţi-vă la nebun! M-am uitat să îl văd mai bine şi în acel moment, soarele mi-a sărutat faţa dezgolită de măşti pentru prima oară. Şi pentru prima oară sufletul meu a fost aprins de iubirea soarelui şi nu mi-am mai dorit să port măşti niciodată. Ca într-o transă, am strigat: "Binecuvântaţi, binecuvântaţi să fie hoţii care mi-au furat măştile. Astfel, am devenit un om nebun."

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra vecinului: unui invidios

Vecinul are-o capră aşa de minunată,
Că an de an ea numai tripleţi de iezi îi fată
Şi dă atâta lapte că sug şi iezişorii,
Şi mulge şi vecinul de-şi satură feciorii,
În timp ce-a lui e stearpă şi lapte ioc nu are,
Deşi îi dă de toate: mâncare, apă, sare.
La Cel de Sus se roagă, dar nu ca să îi ceară
Să-i dea aşa o capră..., vecinului să-i moară.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (6 iunie 2006)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boierul umflă cucoşul de-o aripă şi-l zvârle în zahnaua cu banii; căci boieriul acela, de mult bănărit ce avea, nu-i mai ştia numărul. Atunci cucoşul înghite cu lăcomie toţi banii şi lasă toate lăzile pustii. Apoi iesă şi de-acolo, el ştie cum şi pe unde, se duce la fereastra boierului şi iar începe: "Cucurigu! boieri mari... Daţi punguţa cu doi bani!"

Ion Creangă în Punguţa cu doi bani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, cum zice, umflă cucoşul de-o aripă şi-l zvârle în zahnaua cu banii; căci boieriul acela, de mult bănărit ce avea, nu-i mai ştia numărul. Atunci cucoşul înghite cu lăcomie toţi banii şi lasă toate lăzile pustii. Apoi iesă şi de-acolo, el ştie cum şi pe unde, se duce la fereastra boierului şi iar începe:
Cucurigu! boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani!

Ion Creangă în Punguţa cu 2 bani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec pentru noi

Copii am fost cândva,
Acum suntem părinţi,
Ne cresc copiii mari,
Iar noi – din ce în ce mai mici.

Hai, să ne bucurăm,
De tot ceea ce avem
Şi să ne onorăm
Toţi, ce suntem aici!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru tine,
Hai să cântăm un cântec pentru toţi,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Nu! Nu privi la ceas,
Că timpul e hain,
Iar clipei ce-a rămas,
Noroc să-i dăruim!

Căci nu se ştie dar,
Pân' mâine e târziu...
Hai, să ne bucurăm
De clipa ce-o trăim!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să cântăm un cântec pentru toţi,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Copii am fost cândva,
Suntem de-acum bunici,
Ne cresc nepoţii mari,
Copiii sunt voinici.

Hai să ne bucurăm,
De tot ceea ce-avem
Şi să ne onorăm
Toţi, ce suntem aici!..

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să şoptim un dor ce mai avem,
Hai să ne vedem, să ne-auzim de bine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulciurile furate sunt mai dulci de multe ori, săruturile furate sunt mai bune, dau fiori.

citat din Leigh Hunt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul toamnei

Când, în ajun de sărbători,
Mă voi sfârşi, las fructe, vin,
Las grâu, porumb, hambarul plin,
Las totul celor trei surori

epigramă de Gheorghe Chirilă din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se aud tunetele

Tunetele se aud din ce în ce mai tare şi mai tare
Câmpenii-adună fânul cu greble agere din lemn de corn
Gata să se spargă-un nor negru se-înclină peste-ogoare
Şi toată lumea-n graba mare ridică-un stog enorm

Pentru-adăpost – venit dinspre păduri un vânt abate
Peste fâneaţă stropii care se-înmulţesc devin puhoaie
Un pârâiaş curge-înspre stogul răsturnat pe jumătate
Unde-n miros de fân uscat cosaşii stau ca boabele-n păstaie
Iar alţii ghemuiţi pe sub căruţe se-adăpostesc de ploaie

poezie clasică de John Clare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

V-aş colinda, dar nu mai am cuvinte
Le-au înghiţit poemele pe toate
Mi-a mai rămas cuvântul sănătate
Şi încă unul ce-mi aduce-aminte

Că-mi sunteţi toţi aproape şi departe,
Că îmi trimiteţi câte-un gând de bine.
Ajunge-acum de Sărbători la mine
Şi este-un dar mai altfel, mai aparte.

V-aş colinda, cu mâinile-ngheţate,
Fără cojoc şi chiar în talpa goală
Şi nu m-aş teme de nicio răceală
Şi-aş merge prin troiene zi şi noapte.

Dar nu e nici zăpadă, e doar rece
Şi vă colind de-aici, pe malul mării
Sau o s-aştept un tren în faţa gării
Să-i dau din mers colinda, când va trece.

Va trece sigur pe la fiecare
E trenul Moşului cu daruri de la mine
Un gând curat de Sărbători, cu bine
Şi, pentru că-i senin aici, şi-un pic de soare...

Sărbători binecuvântate, în pace şi linişte, cu bucurii şi împliniri!
Vă îmbrăţişez pe toţi cu drag!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!