În toată mizeria asta de viaţă, moartea mă ceartă ca o mamă.

aforism de Adrian Diniş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea mea a descoperit lacrimi pe Marte.

aforism de Adrian Diniş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi avem parte de o lecţie de viaţă. Eu vreau să cred că, din toată mizeria asta, o să îmi găsesc din nou mătura şi o să pot din nou să zbor şi să fiu liberă.

Chris Simion în Ce ne spunem când nu ne vorbim
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

1. Dacă n-am să vin deseară
Mamă uşa n-o-ncuia
Spune-i tatei că-s în poartă
Sau găseşte tu, sau găseşte tu, sau găseşte tu ceva.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este ziua mea.

2. Nu pune nici-o întrebare
De întrebări m-am săturat
Nelamurită să ramînă
Fie taina mea, fie taina mea, n-o-mpart cu nimenea.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este seara mea.

3. De m-apucă miezul nopţii
Şi eu, mamă, n-am venit
Lasă telefonu-n pace
Căci în noaptea asta, în noaptea asta, mamă nu-s de găsit.

În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte sïmplu, este noaptea mea.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te ceartă pe tine, diavole
cum ploaia ceartă deşertul
în lună de vară
te ceartă pe tine, diavole,
cum lumina ceartă
umbrele nepromise ale pământului
te ceartă pe tine, diavole,
cum visul îşi ceartă trezirea din rugă
te ceartă pe tine, diavole,
cum ruşinea ne ceartă noroiul din chip
te ceartă pe tine, diavole,
cum iubirea ceartă cuiele vrăjmaşe din carne
te ceartă pe tine, diavole,
cum sângele ceartă tăişul sabiei

să te certe tot cerul pe tine, diavole,
căci nu mai eşti perfect în căile tale

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ava: Confunzi atenţia pentru propria persoană cu regulile de bază, Adrian. Adevărul e că nu ţi se refuză nimic.
Adrian: Hai să vorbim serios, mamă! Azi-noapte, când v-am rugat, pe tine şi pe Matt, să fiţi mai puţin gălăgioşi în timp ce făceaţi sex, n-aţi făcut asta pentru mine. Asta se cheamă refuz.

replici din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Silvia Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea asta este ca să-ţi pasezi tot zbuciumul şi toată mizeria ta în poarta unui adversar cel mai adesea imaginar.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratatea

Singuratatea-i soră cu moartea
Cine-a zis a zis-o drept
Stau mereu eu şi aştept.
Să-mi se scrie doar un rând,
Să- mi se spuna un cuvînt.
Tare greu e Doamne sfinte
Să trăieşti fără părinte!
Fără mamă, fără tată,
Fără lumea asta toată.
Tare greu e să trăieşti
Când la nimănui nu-i trebuieşti.
Mamă, ia-mă şi pe mine
Sus în ceruri lângă tine.

poezie de Anna Chilat (20 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratatea

Singuratatea-i soră cu moartea
Cine-a zis a zis-o drept
Stau mereu eu şi aştept.
Să-mi se scrie doar un rând,
Să- mi se spuna un cuvînt.
Tare greu e Doamne sfinte
Să trăieşti fără părinte!
Fără mamă, fără tată,
Fără lumea asta toată.
Tare greu e să trăieşti
Când la nimănui nu-i trebuieşti.
Mamă, ia-mă şi pe mine
Sus în ceruri lângă tine.

poezie de Poiezie de Anna Chilat (20 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vremea, mamă, ca să bat din aripi

E vremea, mamă, ca să bat din aripi
ce-au izvorât încet, din suferinţă
să-ascult de acuma vântul care îmi este tată,
să umblu fără urme în marele văzduh.

De acuma ştiu că orişice-adiere
oricât de mică, ca un bătut de aripi
poate stârni furtuna în inimi neştiute
ce viaţă va renaşte în suflete pierdute.

E vremea, mamă, să las pământului o umbră
ce-acoperă petalele uscate în arşiţa tristeţii
să urc la cer urciorul secat de neiubire
şi să-l cobor cu grijă umplut cu duh de viaţă.

poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curăţaţi-vă de toată mizeria înainte să intraţi în teatru, iar după ce aţi intrat, nu vă mai permiteţi să scuipaţi prin toate colţurile. Şi totuşi, în majoritatea cazurilor, actorii aduc cu ei în teatru toate mizeriile posibile: bârfe, intrigi, prejudecăţi, calomnii, ură, orgolii mărunte. Ca urmare teatrul nu devine un templu al artei, ci o scuipătoare, un loc de ceartă, o groapă de gunoi.

Constantin Stanislavski în Munca actorului cu sine însuşi, vol. II
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

"Moartea este originea unei alte vieţi."
Montaigne

Cel ce moare cade în viaţă
Viaţa priveşte-o ca un vis
Iar moartea trezirea ce-i în faţă
Origine înspre infern ori paradis.

E o despărţire a materiei de viaţă
Triumful sufletului, aceasta este ea
Obişnuieşte-te cu gândul ce-i în faţă
Moartea-i un bine când te va lua.

Fieştecare zi a vieţii noastre spun
E un pas făcut înspre trezire
E-o mângâiere dacă mori cu nume bun
Când îţi rămâne pe pământ o vie amintire.

Mulţi fug de moarte, dar aleargă după ea
Un muritor nu ştie el cât va trăi
Nici nu şti pe ce cale moartea i să-l ea
Nu-i sigur că în altă zi că n-o sfârşi.

Nici un muritor nu îşi cunoaşte ceasul
Aşteaptă moartea oriunde, oricând
Refugiu este când mizerabilii dau glasul
Deci nu trăi cu îngrozitorul gând.

Să-ţi fie moartea pe măsura vieţii tale
Atâta doar pe lumea asta să doreşti
Căci nu-ţi ia daruri moartea când apare
Dar nu-i totuna câine de sfârşeşti.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prin ceruri, mamă, mai sunt ani?
Sau stelele măsoară doar eternitatea,
Cine îţi cântă astăzi, "la mulţi ani",
Când viaţa ta s-a împletit cu moartea?

Pe-aici, prin curtea ta, e toamnă, cald...
Dar frunze nu mai sunt în nuc să ştii, niciuna,
Of, iarba, mamă, ţi-a ajuns incet până la prag,
Iar dorul nostru a crescut şi el, de-atunci, într-una...

Prin ceruri, mamă, se sărbătoreşte?
Un tort cu lumânări, tu oare ai?
Aici, durerea, încă arde, ne topeşte,
Din lacrimi, ţi-am zidit şi noi un rai...

E ziua ta în Cer şi pe Pământ,
În casa ta aprindem amintiri cu tine,
De ne priveşti, trimite, mamă, un cuvânt,
Un vis, orice, să ştim dacă eşti bine...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Orice stat democratic civilizatoriu, umanist îşi apără cu mari sacrificii societatea, viitorul ei, tinerii, şi nu va admite niciodată inversarea sistemului de valori, mizeria umană, cinismul, generalizarea instituţională a nedreptăţii, necinstei şi a sărăciei."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Mari oameni de stat", Editura Pansofia, Bucureşti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mizeria este şi ea trăsătura unui univers complet, psihic, etic, estetic. Mizeria, în toată tristeţea ei, colcăie de viaţă ca o mlaştină. E departe de moarte. Vezi flori de nufăr ridicându-se din noroi pentru a fi rupte şi luate; vezi insecte înghiţite de peşti şi broaşte zbătându-se în cioc de cocor; un stol de păsări inofensive prosperă hrănindu-se cu ţânţari, iar păianjenii şi-au răspândit pânzele printre toate trestiile, în bătaia vânturilor. Agale, păsări mari aşteaptă în ocoluri cadavre pe măsură.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Avem nevoie de oameni de stat, de şefi de stat care să tragă natural societatea după ei, şi nu de politicieni care să menţină sau să adâncească mizeria moral-umană în societate, divizarea, controlul, sărăcirea şi alienarea socială."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Mari oameni de stat", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
şi vă promit c-oi încerca la anul
să vin şi eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-şi ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moş Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la ţintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău şi-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
şi liniştea cu clopote să bată.

Şi-atunce firea-mi se va linişti,
simţind din depărtări că e iertată,
şi buzele-mi uscate vor şopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii

Moartea asta mă condamnă,
la viaţă şi nenoroc,
să renasc din nou în toamnă,
primăverii făcând loc.

Ciclic ea mă ameţeşte
cu cireşe şi gutui.
Doar mirosul de tămâie
îi va pune pofta-n cui!

Moartea asta mă consumă
ca pe-un vers rebel, temut.
Viaţa-mi devine postumă
dintr-un ordin de demult.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrimă m-ai plămădit

(Cameliei Rogojinaru)

Din lacrimă m-ai plămădit, mamă,
Fiindcă fecior ţi-ai fi dorit, mamă.
Tu n-ai ştiut, când am să cresc,
Iubire c-am să-ţi dăruiesc, mamă.

În leagăn mi-ai pus busuioc, mamă,
În viaţa eu să am noroc, mamă.
Ştiai cât suferă o fată
De n-are noroc de la soartă, mamă.

Mi-ai pus arnici cules din ie, mamă
Şi-n păr floare de păpădie, mamă
În leagăn, mamă mi-ai cântat,
De tine, mamă, m-ai legat, mamă.

În cântul meu ţi-aduc cinstire, mamă,
Căci mi-ai dat viaţă şi iubire, mamă.
M-ai legănat cu drag şi dor,
Iar azi îţi sunt de ajutor, mamă.

Măicuţă, mâna îţi sărut, mamă,
Şi pentru tine îngenunchi la icoană.
Îţi dăruiesc inima mea,
Măicuţă bună, mama mea, mamă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Foaie verde, flori de mirt, mamă,
La Covid m-am convertit, mamă,
Că vor mamă să mă ducă,
În Italia la muncă, mamă.

Doamne, cât îmi e de greu, mamă,
Plânge portofelul meu, mamă,
Nu mai am nici mărunţiş,
Mi-e gândul la măritiş, mamă.

Lasă mamă că nu mori, mamă,
Iei Covid de sărbători, mamă,
Şi le dai pe card la toţi,
Fată dragă, cât mai poţi, mamă.

Bani în cont ai cu lopata, mamă,
Fiindcă eşti fata lui tata, mamă.
Şi-apoi tot te-ai mărita
Cu Covid, de ziua ta, mamă.

Naşa Carantina ştie, mamă,
De folos ce-are să-ţi fie, mamă.
Stai aici şi nu pleca,
Acolo n-ai ce căta, fato!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Avem nevoie de oameni de stat, de şefi de stat care să tragă societatea după ei, şi nu de politicieni care să menţină sau să adâncească mizeria moral-umană în societate, divizarea, sărăcirea, grotescul şi alienarea socială.
Avem numeroase exemple în apropierea noastră, dar şi la mare depărtare."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Mari oameni de stat", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!