Răzbunarea frunzelor
Frunzele pică de singurătate,
Lăsând copacii să se-nvețe minte,
Ca anul viitor să le alinte
Și când vor fi bătrâne și uscate,
Nu să-și păstreze seva pentru cele
Pe care le visează de pe-acum,
Ivindu-se pe ramuri, tinerele
Și radiind de-al florilor parfum.
Să nu dea toamna, iar, pe primăvară,
Frunzele-i lasă pe copaci să-i doară.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Apocalipsa culorilor
Frunzele ude
Pică uscate
Fecioare crude
Pică pe spate
Apocalipsa
Pică mai rar
Îi simte lipsa
Vântu-n frunzar
Focul ce vine
Galben și crud
Pică pe mine
Verde și ud
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze la câini
De ce-o lătra un câine-n miez de noapte?
Cred că s-a speriat de somnul meu,
Care, sătul de gânduri și de șoapte,
M-a părăsit, cum face mai mereu.
Și totuși, pân-acum nu l-a simțit
Nicio țipenie de vietate.
Să fie semnul că s-a-ndrăgostit
Și a călcat pe frunzele uscate?
De visător, poate de somnoros,
Cu ochii-n cer, la stele-ndepărtate,
O fi uitat să se mai uite-n jos,
La mine și la frunzele uscate.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna - mirarea copacilor
De dorul ei,
Îmbrățișez copacii prin pădure,
Care, mirați, îngălbenesc subit,
Și toamna mă găsește chiar acolo.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele plutesc!
Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viață, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!
Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult și cresc.
Crengile sunt acoperite și umbresc,
Frunzele așteaptă toamna, gândesc!
Toamna,
Cad frunzele și se veștejesc,
Copacii rămân și-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân și ele goale, așa e firesc!
Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, și încă plutesc...!
poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii
Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiți blestemând cerul.
Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?
Care bun arhanghel,
asurzitor și invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?
Copacii urlă, cu brațele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-ș sfarme, să-l darme...
Copacii, toamna, sunt îngeri revoltați...
poezie clasică de Eugene Ionesco din Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Teatru III: Victimele datoriei. Amedeu. Tabloul" de Eugene Ionesco este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Toamnele lăsate în trecut
Stau nemișcat în umbra răsfirată
sub falnicii copaci din luminiș,
mai treci și tu pe-acolo câteodată
văd pașii tăi pe iarba din podiș.
Când te zăresc, copacii se frământă,
chemându-te să vii în umbra lor,
sub frunzele din plopii care cântă
pe notele desprinse dintr-un dor.
Eu te aștept privind în depărtare
când soarele coboară de pe cer,
iar umbrele-nserării cresc bizare
din scutul spart al unui lăncier.
Pe foșnetul din frunzele uscate
plâng toamnele lăsate în trecut,
se-ntorc acum pe melodii uitate
în cornul strâmb al unui arnăut.
Iși trece vântul mantia subțire
prin frunzele uscate din copaci,
pârâul între maluri, scos din fire,
stă abătut că ai ajuns dar taci.
Tăcerea ta îmi pare nesfârșită,
cuvintele nespuse mă rănesc,
privirile, trecute ca prin sită,
la mijlocul cărării se-ntâlnesc.
Din întâlnirea lor neprevăzută,
străfulgerat de-o rază de mister,
simt toate amintirile cum pier,
iar umbra ta se face nevăzută.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul Florilor de Tei
In nopti tarzii de toamna plumburie,
Plangeam cu frunzele cazute pe alei,
Dar de pe cer, o stea-mi sopti cu bucurie:
Adu-ti aminte de parfumul florilor de tei!
Un zambet s-a nascut pe trista-mi fata,
Mi-am inchis ochii coplesit de dor,
Am adormit, dar m-a trezit mirosul florilor de tei, spre dimineata,
Eram schimbat si fericit cu gand de zbor.
poezie de Marius Alexandru (6 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te plânge toamna
Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Iar copacii își pierd poboaba,
Frunzele-s uscate, seci.
Pe alee bate vântul,
Parcă te cheamă, suspinând,
C-o străbăteam zile de-a rândul,
Mâna în mâna, doar iubind.
Eu și acum o străbat,
Cu pași grei, cu oftat în suflet,
Să-mi amintesc ce n-am uitat,
Să-mi amintesc de al tău zâmbet.
E numai tristețe-n jur,
Amintirile noastre se usucă,
Lăsând în urmă înmiresmat parfum,
Nu pot decât să le las să de ducă.
Urletul naturii ce piere,
Mă ceartă că am renunțat la noi,
Dar era peste puterile mele,
Să lupt, să iubesc pentru amândoi.
Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Timpul, înapoi nu îl pot da,
Să te întorc, dacă te-am rugat să pleci.
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Andreea Văduva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna copacilor...
toamna copacii nu mor...
tristețile tale
sau poate tăcerea
îi doare...
în taină
își merg somnoroși
înflorirea acasă
cu fruntea
lipită
pe clipe de frunze
adorm
și visează frumos...
până la tine...
apoi
târziu sau devreme
e iar primăvară...
poezie de Ioana Matei
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze cu iubire
ntorci privirea și vezi o minune,
Frunzele cad și ei privesc cu iubire,
Călcând prin frunze cu pași grăbiți de dor,
Lăsând în urma lor un fir de viitor
Și-au regăsit liniștea în așternut tomnatic,
Pe lângă copacii ce freamătă sălbatec,
Pășesc ușor, pe umbrele durerii,
Ca tot cei rău ei să dea uitării.
S-așează jos pe frunzele uscate,
Că vor s-asculte inima lor cum bate,
Se uită-n ochii ei negri ca de cărbune
Și stau în genunchi ca la rugăciune.
Sunt revășiți de gânduri și tainele iubirii
Și văd c-acum viața-i la capătul durerii,
Dar nimeni și nimic nu poate niciodată,
Să le ia speranța și dragostea curată.
poezie de Eugenia Calancea (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vânt a aruncat departe ploaia, a luat cu el cerul și frunzele, lăsând în spate doar copacii. Cred că am ajuns să cunosc prea bine toamna.
citat din E.E.Cummings
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu fluturi în septembrie
Privește frunza duios, sus
Cocorul in zbor de dor, dus.
Să-si ia zborul si ea
Să numai simtă toamna,
Și-o veni la primăvară
Să se așeze iară
Pe ramura-i mamă
Să cânte in vânt de vară
O șoaptă de răcoare
La om și zburătoare,
Dar toamna nu o lasă
Și in lut seva-o cheamă..
Să-și nască din ele
Norii ce-i spală plete,
Pline de praful verii.
Să-i miroase a coapte
Fructe, si parfum de perle,
Zdrobite de fete verzi
Cu bucle despletite
In ninsori de uscați, fluturi..
Ce-au fost o viață, verzi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrenul toamnei și-al iubirii
A revenit în calendar
Toamna, din sufletul în care,
Deși a-mbătrânit, se pare,
Iubind, că-i primăvară iar.
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Miroase lumina stingher
Și frunzele pică de probă,
Salut, anotimp efemer,
În verde și galbenă robă!
Miroase a păsări gătite
Să plece pe drumuri de zări,
Adio, voi zile-nsorite,
Cărați-vă-ncet în uitări!
Miroase a struguri în pârg,
Porumbul e gata de moară
Și molcome care, spre târg,
Trosnesc sub a verii povară.
Pe dealuri, o fată străină,
Cu ia cusută-n arnici,
Pornește spre sate să vină;
E toamna, miroase de-aici!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua zi de primăvară
A doua zi de primăvară,
Se simte parc-ar fi din flori;
Se pregătește de cu seară
Pentru buchetele din zori.
Din prima zi de mărțișor
A doua stă s-o-nlocuiască,
Pe două martie, de dor
Florile-ncep să se pălească.
Dar țineți minte ce vă spun,
Pentru când se vor fi uscat:
Sacrificate din ajun
Au fost, însă nu s-au trădat,
Căci li se-aseamănă leit
Celor ce astăzi, îmbumbite
Bărbații toți le-au dăruit:
Și moarte stau neofilite
În ziua-n care le privește
Un ochi ce poate le iubește!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anestezie finală
Din mine, când o fi să mori
Te rog frumos să nu mă dori
Și te mai rog, a doua oară
Când mor, nimic să nu mă doară.
Te-aș mai ruga, dacă se poate
Să-mi ierți vreo câteva păcate
Căci vreau să am la judecată
Din două pete, doar o pată.
Și-acum, ți-o spun așa 'ntr-o doară
Mi-e dor să mor, dar să nu doară.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele au fost aruncate
Poetul riscă toamna
dar nu curge
pică
Pur și simplu
pică
frunza
Galben de Bacovia
adică
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pixecure
Copacii sunt femei îndrăgostite,
La față schimbătoare, de iubit,
Ce pică de frumoase, desfrunzite
De vântul toamnei, un bărbat sosit
În pragul iernii, un poet cărunt,
Cu pix mai ascuțit decât securea,
Cu ochi de jar, pas ferm și glas de unt,
Care topesc, întinerind, pădurea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă primăvară
A venit din nou toamna la noi în țară,
O ploaie rece peste satul meu coboară.
Păsările se duc, rânduri, rânduri
Soarele se ascunde mai des după crânguri.
E frig, e întuneric și burează.
Oamenii dorm și vise frumoase visează.
Visează la o nouă primăvară,
Căci din nou a venit toamna la noi în țară.
poezie de Vladimir Potlog (5 octombrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Ne)firesc
Bate vântul, frunza pică,
E firesc, la o adică,
Și la fel e de firesc
Faptul că îmbătrânesc.
Nefiresc din cale-afară,
E că timpul nostru zboară
Ca o frunză tremurând
În al toamnei vânt, oricând,
Nu doar toamna, ca frunzișul,
Ci și când e secerișul,
Când zăpezile, firesc,
Se pornesc sau se topesc...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!