
Disprețul mării
Priveam în două scoici
binoclul încă netopit al nisipului...
Mă pieptănam cu marea.
Pe cocul sânului tău se așezase
un delfin cu dinții de lapte.
Pe zmeul din hârtie de jurnale
Soarele
întorcea valuri coapte.
Din când în când
un pescăruș își certa stânca flămândă
cu un sunet flămând!
Stabilopozii cerșeau ligamente
din briza gânditoarelor fragmente.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Pe tărâmul în care stelele cresc din valuri
pentru o clipă mi-am închipuit că te văd
ca pe o afrodită îmbrăcată în rochie de seară
apoi un pescăruș m-a trezit din reveria nisipului
într-un miros verde (parcă a delfin jucăuș)
iar în larg printre luminile din rada portului
un licurici a ieșit mai devreme anul acesta
sau poate e doar un spiriduș
(sssst să nu cumva să realizeze că l-am dibuit)
risipindu-se printre valuri
precum luna în zănateca ei căutarea
toate aceste drept bonusuri
la un hotel de miliarde de galaxii
sunt garanție că nu a fost deloc supărător
să dorm îmbrățișat cu cerul nopții
pe un pat de scoici clevetitoare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam
Priveam infinitul de la umbra sânului tău,
pescărușii zburau prin mănunchi de fuior,
pe umărul stâng îți plana un cocor,
pe dreptul Soarele își trăgea răsuflarea.
Priveam liniștea serii în zâmbetul tău,
copilul de aur scăpăta încet spre nadir,
în jocul celest scufunda un vapor
în marea de-aramă.
Priveam cum levitezi în universul senzual,
zeița cuvântului banal ce devenise epopee,
mă desprindeam de trup în spațiu-atemporal,
în picătura de magie.
Priveam Luna scursă din lacrima ta,
de-un fir de păr atârna o petală de nor,
cădeam cu brațele deschise în cerul tablou
contemplându-mi himera.
Priveam răsăritul mângâindu-ți urmele pașilor goi,
vântul șoptea nisipului uitarea,
un val rătăcit mă săgeta cu săruturi de dor,
scrijelindu-mi durerea.
Priveam și am rămas un veșnic privitor,
am fost actor și am rămas un simplu autor,
am fost al tău și am rămas al tuturora, un solist,
poetul autist.
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluidul
Capele din valuri mortuare.
Soarele e o pară de duș
necoaptă
răsărind
de la moartea destinului
povestitor
la marea îmbăiată și sfidătoare
când norii se sinucid
curgători
aruncându-se de pe o ploaie abruptă
în seninul lucid...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zămbet de toamnă
De parcă marea se-arunca în tine
te încălțai cu valuri pe poteci
și culegeai din afine coline
din ape te udai cu buze reci.
De-aceea prin sprânceana depărtării
ne fluierau copacii nisipoși
Iar vântul parfumat cu briza sării
ne îmbrăca în frunze
rușinoși!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Turma de scoici
Stătea în mijlocul turmei de scoici!
Delfinul lătra alergând spre stâna
cu valuri
Se sprijinea într-un fir de nisip.
Pescărușii cu solzi urlau în pădurea de faruri.
Cânta la o frunză de nai
o doină însorită în largul mării
cu capul sprijinit de geamul de la tramvai
auzea huruitul scoicilor
cum o dădeau uitării..
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o să reușești să îți smulgi dinții cu propriile degete, atunci și Dumnezeu o să te hrănească cu lingura..
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

* * *
Plouă cu dansatoare în cabaretul minții
Iar pleoapele-și ridică fusta lor
cu dinții strânși mi se holbează dinții
în inima din mine
dormitor...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te certa cu o femeie când este flămândă, veselă, tristă sau când respiră!
citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un delfin și un trandafir
Culeg trandafiri albăstrii
Din scoici uriașe ale mării
Umane plină de sentimente
Plină de monezi-n sedimente
Dorințelor pierdute ușor
Sub arcada delfinilor în zbor
Cu trandafirul unduind un val
Dus de mine spre apus ca pe un cal
Pe delfinul stelar in scoica
Unui amurg spre larg, în joaca
Banilor lucind ochilor pe mal
Înghitite val după val, șacal
De mări-n dorințe pierdute
În scoici-n abis de suflete...
Precum un joc ludic de petale
Azi-nlocuit de val de parale
Mă iubește sau nu mă iubește!
Când dorinta azi se plătește...
Ș-atunci caut iar trandafiri
În scoici de suflete-n mări
Pline de venine sedimente
Printre bancurile de dorințe
Pescuite și iar momite
În jocul cu petale imprimate
În valuri valuri nesfârșit
Peste delfinul pe un liman ucis
Cu trandafirul lângă el proscris
In năvodu-mpletit din cod dorit
De bare, parale mereu scanat
Cu dorințe umane imprimat
Și în prostovoale biciuit
Pe un delfin c-un trandafir iubit...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea la paușal
De cele mai multe ori
când mai ai o secundă de trâit
te apuci să numeri mileniile
și moartea cască
când își leagănă coasa
iar tu te holbezi în oglindă
și speli cu dinții
o vechitură de perie de sfinți.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt
sub cer ce-adulmecă a ploaie
las gândurile în șiroaie
să curgă-n florile de măr
și țin în mâini doar adevăr
corăbier fără catarg...
de ce m-ai luat, de ce m-ai dat?
sunt spuma mărilor din larg
când valuri în genunchi se sparg
și-așa-n nisipul încă rece
fără busolă noaptea trece
aud strigând în dimineață
un pescăruș zburând pe creastă
e stânca care m-a lovit
în gândul meu nesăbuit
de a-ncerca în depărtări
să fiu din nou ce am fost ieri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Soarele s-a născut a spus: Cât întuneric de văzut!
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În valurile mării
În valurile mării
Soarele înoată,
Cu fiecare rază
Înaintând în soartă.
Tu te învoiești
Cu sufletul la gură
Clepsidrei de nisip,
Ce umbrele ne fură,
Să zâmbești la lună
Când te alint sub stele.
Ne topim de-a valma
În scoici fără de vele.
Marea ne mângâie,
Ecoul ne-nconjoară,
Umbra prinde aripi
Și printre valuri zboară.
Cerul se supune,
Îngerii s-arată
Când valurile urlă
În sânii tăi de fată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce far să lumineze marea când un cuvânt se aruncă într-o mare de oameni?
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Castele de nisip
Soarele șifona valurile mării
Pașii stricau castelele de nisip
Vorbele rupeau impresia
Că ai fi fost în siguranță.
Malurile inundate acopereau
Ce nu mai era.
Aveam nevoie să construim un dig
Pentru oprit timpul.
Stabilopozii susțineau încă
Iluzia prelungirii verii.
Căldura vocii se reflecta
În fiecare privire.
La picioarele trecătorilor
Se afla dantela fin lucrată.
Tremurând în briza ocazională
Umbra copacilor străzii.
poezie de Ana Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu zmeul
din hârtie
tai cerul
în două
ca să văd raiul
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Corul lopătarilor
Luceferi ard pe mare și nu mai sunt sirene!
Zadarnic noaptea toată veghea-vom pe carene,
Cu trupul lor de spumă și coadă de delfin,
Prin valuri legănate să le vedem cum vin.
Nebuni, în van cerca-vom să deslușim chemarea
Tritonilor ce suflă în scoici marine.
Marea Mugind ne va răspunde că zeii ei sunt morți...
Dar tu, ce-n al tău suflet trecutul tot îl porți,
O, călător de-o clipă pe apa călătoare,
Ridică-ți fruntea tristă! Pe coarda sunătoare
A lirei, ce așteaptă vibrând, lovește rar.
Atunci sub nimbul lunii și farmecul stelar,
Purtând în păru-i alge și albe flori marine,
Sirena va renaște din valuri pentru tine.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeul cu auzi, trimise de-l chemă, că lui nu-i prea era bine. De câteva zile, găinea așa lâncezind. Nu-i era toți boii acasă, vezi bine, că puterea lui se afla acum în sânul fiului de împărat. Se îmbolnăvise. Dacă veni fiul împăratului și îl întrebă zmeul de poate să-l facă sănătos, prefăcutul doftor îi spuse că se va însănătoșa, dacă se va scălda în lapte de iepe. Zmeul porunci numaidecât și i se făcu o baie din laptele iepelor lui, pe care le pusese dânsul de le mulse. Când intră în baie zmeul, fiul împăratului mai răsuci o toană gâturile viermilor; iar zmeul odată sări în sus... Și dând doftorului daruri scumpe, îl pofti la masă. Vezi că zmeul nu cunoștea cine era doftorul.
Petre Ispirescu în Poveste țărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbaleta creației
Creația în orice formă ar fi ea
are două legi:
Unu. Când creezi să nu mai fii tu.
Doi. Când creezi să fii doar tu..
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâdeam
sau a surâde
te priveam
cum plângi a râde!
catren de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!