Blestem, dulce rafinat...
Uitate-ar moartea pe pământ!
S-ajungi un filozof iubit,
Să n-ai temeri cât trăiești,
Să fii iubit, cât iubești.
Uitate-ar necazul cel mare!
Să nu știi de el sub soare,
Să-ți piară din calea vieții,
Ca roua la finele dimineții.
Uitate-ar dușmăniile!
Multe cum sunt florile,
Să nu te poată atinge,
Cum vara nu poate ninge.
Uitate-ar toate bolile!
Lacome ca șarpele,
Să nu te poată mușca,
Cât timp vei putea sufla.
Uitate-ar nefericirea!
Cum își uită vremea firea,
Să îți piară din destin,
Ca frunza veche de-arin.
Uitate-ar veșnic sărăcia!
Că este mai rea ca râia,
Să te ocolească în viață
Până ai pământ pe față.
Să ai mereu domnesc veșmânt,
Cu tot ce-i mai frumos, mai sfânt,
Și noblețe alintată,
Lângă cei dragi laolaltă.
Să ai minte sănătoasă,
În trup cu viață frumoasă,
Far de înțelepciune vie,
Pace în casă, omenie,
Și să nu uiți măi copile,
Blestemul bun să te ție!
poezie de Valeria Mahok (15 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ciclul vieții
Omu-i frunză frunza-i om
Trece vremea si se duce
Timpu îl pune la răscruce
Omul nu mai este om
Frunza nu mai este-n pom
Fericit tu vrei omule să fii
Viata multe îți va daruii
Ea îți da mereu un semn
De tot ce ntalnesti sa nu te temi
Viața ce o trăiește un om
O frunză agățată-n pom
O primăvară veselă se ivește
Si tot pământul după o iarna
Se-ncălzește la viață ne trezeste
Si mugurul se arată in luna lui april
Zâmbet pe chipul vesel de copil
Acum in luna caldă de april
Apare frunza verde n pom
Inveseleste orice suflet din om
Iubești soarele si vântul zăpăcit
Si fetele ce stau la umbră de nuc răstignit
Aduc prânzul omul la plug
Iar vara frunza i fericită si omul si ea
Iubeste viața si este iubită
De multe ori se scutură de vânt
Se apleacă până la pământ
Si toamna apare printre nori
Atinge frunza cu stropi grei si ploi
Suiera un nebun de vânt
Se scutură si frunza verde zace
Căzută galbenă pe pământ
Trece grăbit timpu-n zbor
Frunza galbenă-i sfărâmata de picior
Si vine primăvara blândă luminoasă
O alta frunză mai frumoasă
Un om se duce o frunză cade
E o rotație a ciclului divin
Un mugur nou apare-n primăvară
Un prunc se naste devine bărbat
Un ciclu al naturii repetat
Este de mii de ani lumină neîncetat
Nu poate fi schimbat
Cu toate că de mult
omul a încercat
Dar bunul Dumnezeu ne-a iertat de acest mare păcat
Ciclul vieții nu poate fi schimbat!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoțelul meu
Nepotul meu drag,
bine ai venit pe lume.
A-i trecut al vieții prag. Ți-a fost dat un sfânt și frumos nume.
Să ai o soartă fericită.
Să nu știi în viață ce e durerea.
S-o iubești pe a ta mamă,
Cum albina iubește mierea.
Să crești mare, mare
Nepoțelul meu scump.
Să ajungi până la soare
Și să ai în viață un drum lung.
Un drum presărat cu petale de trandafir.
Ca să ai în viață bucurie.
Să fie dulce ca un zefir
Și s-o trăești cum o să-ți placă ție.
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoțelul meu
Nepotul meu drag.
bine ai venit pe lume.
Ai trecut al vieții prag.
Ți-a fost dat un sfânt și frumos nume.
Să ai o soartă fericită.
Să nu știi în viață ce e durerea.
S-o iubești pe a ta mamă,
Cum albina iubește mierea.
Să crești mare, mare
Nepoțelul meu scump.
Să ajungi până la soare
Și să ai în viață un drum lung.
Un drum presărat cu petale de trandafir.
Ca să ai în viață bucurie.
Să fie dulce ca un zefir
Și s-o trăești cum o să-ți placă ție,
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciună, blană luxoasă...
Minciună, blană luxoasă,
Zâmbăreață și sfătoasă,
Dar în simțiri zdrențuroasă,
Cu limba caldă, mieroasă,
Vulpe de soi, mincinoasă,
Alergi din casă în casă,
Prefăcută în un pui de rasă,
Să-ți impui statutul tău,
Înspre tot ce e mai rău.
Minciună, esență crasă.
Vorbă veche, vorbă falsă,
Ieși din viața mea frumoasă!
Și te du cât vezi cu ochii,
Fiți-ar viața doar deochi-uri!
Să nu mai strunești pe nimeni,
Cu promisiuni de bine,
Cât mai ai viață în lume.
Minciună blană luxoasă...
Te blestem, să mori din fașă,
Să-ți piară sămânța grasă,
Ce otrăvește viața mea
Și viața lumii frumoasă,
De cine n-o vrea curată,
Stați-ar năravul pe piatră!
Minciună, blană furată.
poezie de Valeria Mahok (5 iulie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețe de copil
Am împodobit cărarea
tot cu flori de trandafir,
ca să-mi lumineze calea,
frumusețe de copil.
Ochi frumoși, zâmbet ștrengar,
chipul tău emană soare.
Lângă florile de jar,
ești cea mai frumoasă floare.
Cu zâmbetul tău, copile,
fruntea mi-o înseninezi.
Îmi adaugi ani de zile,
și viața mi-o luminezi.
Ești tot ce am mai scump.
Ești speranța mea de viață.
Să-ți dea Dumnezeul sfânt,
măreț viitor în față.
poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Oh, tristă mamă!
Azi nu mai sunt nici Zâna Bună și nici Crăiasa din Povești...
Copile, te-am crescut cu suflet, dar astăzi nu mă mai iubești.
Sau poate-s Zmeul din poveste, ori Baba-Oarba hâdă, rea,
Sunt mai bonavă, mai urâtă, nu mă poți lua în grija ta.
Azi Dumnezeu îmi este casă și martor lacrimilor, deci,
Nu-ți cer să mă iubești copile... Nepăsător dac-ai să treci,
Nu mă voi supăra. Știu bine că nu-ți mai sunt de ajutor.
Așa-s părinții - o povară. Nici pentru ei nu e ușor.
Poate că-i timpul de răsplată... Spre ceruri mă voi îndrepta...
Să uiți această zi, copile! În urmă nu te mai uita!
De-ar sparge pieptul de durere... O lacrimă a împietrit
În pieptul mamei fără viață. Ea n-a uitat că te-a iubit.
P. S.
Te iert, dar văd bine, de-acum e târziu,
Căci duh de lumină dmereu am să fiu...
Duh în Dumnezeu, lumină, cânt,
Altă mamă, pentru alt pământ.
Tristă mamă, oh, când ai plecat,
Pruncii nici măcar n-au lăcrimat.
E târziu, doar clopotul răzbate
Dincolo de viață și de moarte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În iunie de ziua ta
Se coc cireșele în pom
Și grânele se pârguiesc.
Râde la soare pui de om
Ca florile când înfloresc.
E zâmbetul nevinovat
Al tău, copile drăgălaș.
Copilul meu cel răsfățat,
Copilul meu, drag îngeraș.
Copiii sunt florile vieții.
Sunt aura care se pune,
Precum zorii dimineții
Peste o întreagă lume.
Copil bălai, negru sau brun,
Te vreau aievea să zâmbești.
Să ai în viață suflet bun!
Cât e pământul să trăiești!
În iunie, de ziua ta
Tot ce-i mai bun îți dăruiesc
Când crești mare, nu uita
Că te ador și te iubesc.
poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Oh, tristă mamă!
(scrisoare din lacrimi de înmormântare)
Azi nu mai sunt nici Zâna Bună și nici Crăiasa din Povești...
Copile, te-am crescut cu suflet, dar astăzi nu mă mai iubești.
Sau poate-s Zmeul din poveste, ori Baba-Oarba hâdă, rea,
Sunt mai bonavă, mai urâtă, nu mă poți lua în grija ta.
Azi Dumnezeu îmi este casă și martor lacrimilor, deci,
Nu-ți cer să mă iubești copile... Nepăsător dac-ai să treci,
Nu mă voi supăra. Știu bine că nu-ți mai sunt de ajutor.
Așa-s părinții o povară. Nici pentru ei nu e ușor.
Poate că-i timpul de răsplată... Spre ceruri mă voi îndrepta...
Să uiți această zi, copile! În urmă nu te mai uita!
De-ar sparge pieptul de durere... O lacrimă a împietrit
În pieptul mamei fără viață. Ea n-a uitat că te-a iubit.
P. S.
Te iert, dar văd bine, de-acum e târziu,
Căci duh de lumină dmereu am să fiu...
Duh în Dumnezeu, lumină, cânt,
Altă mamă, pentru alt pământ.
Tristă mamă, oh, când ai plecat,
Pruncii nici măcar n-au lăcrimat.
E târziu, doar clopotul răzbate
Dincolo de viață și de moarte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit odată... vara
Am iubit odată, vara
Cu noianul ei de fluturi
Ce cu verdele-i din suflet
Creștea multe începuturi.
Am iubit odată, vara
Ce la focu-i mă-ncălzea
Când îmi întindea ciorchinii
Și o stea îmi promitea.
Am iubit odată, vara
Cu al ei izvor curat.
N-am să mai găsesc, în viață,
Apa-aceea niciodat!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu pleci...
Să nu pleci cât e timp de trecut pe sub plopi,
Cât mai curge pe piatră o apă târzie.
Chiar de plouă-n amurg, nu te teme să-ngropi
Ce-ai avut mai de preț în corabia vie.
Să nu strigi cât e timp de visat pe sub tei,
Cât e timp de iubit lângă frunzele nopții.
Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,
Încrustează un semn pe sprâncenele porții.
Să nu pleci, ochii mei nu mai știu ce-i cu ei;
Să-i împaci, cum știi tu, pân' la ceas de trezie.
Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,
Trandafirii, doar ei, ne vor sta mărturie.
Să nu strigi cât e timp de cules trandafiri,
Cât e timp de urcat în cetatea iubirii.
Vor veni la ospățul stelar amintiri
Să nu uiți, să nu uiți să le dai trandafirii.
Să nu strigi, să nu pleci, să nu uiți să trăiești
Tot ce crezi că-ți va fi de folos la nuntire.
Trandafirii sunt cei mai curați și firești
Vestitori că vom fi: tu mireasă, eu mire.
Să nu pleci cât e timp de rămas lângă crini,
Cât e timp de trăit și de mers către viață.
Ca să poți curăța trandafirii de spini,
Nu uita să te speli cu iubire pe față!
poezie de Cornel Armeanu din Între două lumini
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viață, este în regulă să le faci pe toate
Dragi PĂRINȚI, chiar dacă VOI nu știți,
Eu le-am cam făcut aproape pe toate,
Rămânând dator pentru o familie cu copii, după cum știți
Și o carieră profesională, dintre toate...
Dar așa cum eram în anul '90
Plin de încredere și de speranță,
Sunt și acum și aștept multiplul de zeci
Pentru a mă desfășura în viață...
Mai am însă un obiectiv în față
Și anume să îi sprijin pe Putzy și Alexutza în viață
Pentru a reuși cu toții aici pe Pământ
Și a fi împăcați pentru când plecăm la ce este mai sfânt...
Adică, la Bunul Dumnezeu
Și lângă VOI mereu
Pentru eternitatea toată
Cu dragostea între noi patru, încă din viață...
poezie de Anghel-Alexandru Ghenea (21 iulie 2018)
Adăugat de Anghel-Alexandru Ghenea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când stau
Când stai așa privind de sus
Spre lumea asta toată
Îmi vine-un început de gând
Că nu voi mai pleca nicicând
Chiar de voi stărui plângând
Să plec, n-o să se poată.
Când stai așa privind la cer
Și mă cutremur toată
Îmi vine-n minte un cuvânt
Că încă-o dată pe pământ
Să stau atât de mult să-Ți cânt
Nicicând n-o să se poată.
Când stau așa și Te privesc
În rugăciune toată
Când pleoapele Ți s-au închis
Îmi vine-n minte ca-ntr-un vis
Ca-atât de mult cât Te-am ucis
Nicicând n-o să se poată.
Când stau la cruce și privesc
Cum îngerii dau roată
Când taci așa de trist și sfânt
Îmi vine-n minte un cuvânt
Ca să mai fiu de pe pământ
Nicicând n-o să se poată...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem
Te-am blestemat din zori si pan' la miezul nopții,
Tot ce iubești să fie sortit morții,
Să-ți trăiești viața în chinuri ca moții
Și tot ce strângi astăzi în zori să-ți ia hoții.
Te-am blestemat să străbați lumea de la un capăt la altul,
Să-ți pierzi pe drum viața și șarmul și tactul,
Să nu valorezi mai mult decât napul,
Să poată să te înlocuiască oricând altul.
Te-am blestemat să iubești tot ce te-nconjoară,
Dar să nu fi iubit mai mult ca o cioară,
Te-am blestemat să-ți amintești mereu acea seară
Și cum ai făcut tot ce-aveam mai bun în mine să moară.
Te-am blestemat să auzi pretutindeni țipete și suspine,
Să culegi ce-ai semănat în sufletele lor fine,
Să nu ai pe nimeni să te mai aline
Și noaptea și ziua să mă vezi doar pe mine.
Te-am blestemat să visezi mereu la mai mult,
Să-ți vezi visele toate căzând la pământ,
Să plătești de la oameni s-auzi un cuvânt,
Să te ridici de jos doar că cineva să-ți facă vânt.
Te-am blestemat să suferi, să te îneci în gânduri,
Pretutindeni pășești steaguri albe să fluturi,
Să nu îți dorești decât patru scânduri,
Să te-nghita pământuri.
Te-am blestemat să nu mă uiți nici în ceasul morții,
Să-mi simți trupul aievea la mijlocul nopții,
Să ragi de dorință, de dor, de emoții,
Să-ți blestemi tu singur viață, norocul și sorții.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonii, de vară...
A căzut Vara pe plai,
Mândră ca un prinț bălai,
Călare pe-un cal de foc,
S-aducă lumii noroc
Și belșug în holde bune,
Pentru bucurie în lume.
A căzut Vara-n câmpie
Și-a pus florile pe ie
Și-n cosițe împletite,
Cosânzene fericite
Stau la rând să se mărite,
Pentru vise împlinite.
A căzut Vara cu dor,
Peste ape de izvor,
Limpezi ochi ca de fecioară,
Să-i iubești, dorul să-ți piară,
Să-ți adapi setea râvnită,
Lângă draga fericită.
A căzut Vara în noapte,
Eclipsând stelele coapte
Cu iubire spusă în șoapte,
Luna Crai Nou în trezire...
Policandru în amintiri,
Îi pentru simțăminte fine.
A căzut Vara pe munte,
Topind tâmplele cărunte...
Încălzind răcoarea verde,
Pentru omul care crede
Că Natura este sfântă,
Măreție iscălită în destinele divine.
poezie de Valeria Mahok (10 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, copile drag
De ziua ta, Copilul Meu,
Mă rog la Bunul Dumnezeu,
Să-ți dea tot binele din lume
Și-n minte numai gânduri bune.
Noroc, iubire, sănătate,
În viață tu să ai de toate.
Să ai în suflet numai soare
Și-n viață veșnic sărbătoare.
S-ai parte doar de fericire,
Și multă, multă implinire.
Chiar dacă nu sunt lângă tine
Aș vrea să știu că-ți este bine
Și când ți-i greu sau nu ți-i bine,
Să știi că-s mereu lângă tine
Cu gândul și cu inima
Te rog să crezi, copila mea.
Iar dacă ți-am greșit vreodată,
Te rog mă iartă, dragă fată.
C-așa-i în viață, toți greșim
Când nici nu ne închipuim.
Dar trebuie să avem răbdare
Cu toți cei ce ne ies în cale.
Și trebuie s-avem puterea,
Să trecem multe cu vederea...
Că a greși e omenește,
Dar oare cine nu greșește?!
poezie de Mariana Simionescu (1 iunie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
Pe soare, pe zăpadă, pe furtună,
Am străbătut un drum atât de lung...
Ne-am bucurat de toate împreună,
Acum stau lângă patul tău și plâng.
Și în această viață tumultoasă
M-ai mângâiat atunci când mi-a fost greu;
Ah, mamă, când văd chinul ce te-apasă
Aș vrea să pot să te alin și eu!
Și tata e aicea lângă tine,
Privește-n jos cu chipul împietrit;
Noi o să-ți spunem astăzi, știi prea bine,
Adio, să nu uiți cât te-am iubit!
Acesta e poemul cel din urmă,
Dar poate că în sferele cerești -
Căci Timpul viața pe pământ ți-o curmă -
Vei vrea cândva să ți-l reamintești.
poezie de Octavian Cocoș (31 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copile drag
Ți-am pus în leagăn dragoste și dor
Și te-am scăldat în lacrimi de iubire,
Să-mi crești fără de griji și să ai spor
Iar tot ce îți dorești să fie cu-mplinire.
Să-ți fie viața câmp de flori înmiresmate
Și-n calea ta să-ți fie presărată fericirea,
Să îmi traiești copile drag în sănătate
Să ai alături marea dragoste, iubirea.
Ca mamă te voi iubi oricând de-a pururi
Și îți doresc să fi iubit la fel și adorat,
Iar de va fi cândva să mă ridic la ceruri
Să-mi faci un loc în sufletu-ți curat.
Și nici un nor să nu-ți umbrească fericirea
În armonie cu cinste în viață să trăiești,
Să-nveți din toate, să-ți împlinești menirea
Cu Dumnezeu alături învață să iubești!
poezie de Rodica Norocea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de viață
Mi-e dor de viață ca pământului de ploaie.
Mi-e dor de viață ca cerului de soare.
Mi-e dor de viață ca poetului de poezie.
Mi-e dor de viață ca sufletului de o frumoasă melodie.
Dar nu îmi este dor de ceața care se lasă peste noi.
Nu îmi este dor de omul care îmi vorbește de pace,
Dar în suflet poartă un război.
Nu îmi este dor de străinul care mă numește frate,
Dar în gând plănuiește să mă lovească pe la spate.
Nu îmi este dor de tot ce pare frumos, dar este fals.
Nu îmi este dor de lumânarea care a ars.
Îmi este dor de o lumină lină care vine,
Dintr-o inimă de om bună și creștină.
îmi este dor de tot ce trebuie să aibă omul mai sfânt,
De viață, limbă și de al său pământ.
poezie de Vladimir Potlog (15 martie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuni și stele
Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunși, feriți de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate
Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morți,
Între zori și nopți acerbe,
Între granițe de sorți
Ne-am iubit răpuși, albaștri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ și printre aștri,
Printre stele căzătoare
Am iubit murind, dar veșnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care strașnic
L-am simțit... și cât l-am vrut!
Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet și tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi
Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri și goi
Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire să-ți aduc
Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!
Ne-am iubit război și pace,
Ne-am iubit noapte și zi,
Însă inima nu-mi tace
Și mai vreau a te iubi
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mă gândesc, la tine, la mine, la noi,
Enigmatică clepsidră de viață în doi,
Câtă zbatere între cer și pământ,
Cu vise în vânt...
Cât de neînțeles este duhul tău sfânt,
Pe acest pământ.
poezie de Valeria Mahok (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!