Nu există un loc sub soare care să te adăpostească de singurătate, această suferinţă venită din întuneric, dacă n-ar fi "el" sau "ea" completându-se unul pe celălalt ca două aripi de înger pentru împlinirea zborului.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi nepereche

M-am îmbolnăvit
De patima zborului
Şi am întrebat
La dreapta şi la stânga
Ce-aş putea face
Să mă vindec.

În dreapta
M-am lovit de un copac
Desfrunzit
Mut
Sub lumina lumii.

În stânga
Nu aveam decât o aripă-albastră
Plânsă de singurătate.

Cum să mă vindec
Dacă toate întrebările
Dor
Si răspunsurile sunt cântate de vânt?

În dreapta lipseşte
Aripa desăvârşirii
Nu poate creşte
Decât într-o îmbrăţişare
De înger

Vindecă-mă, scapă-mă,
Înverzeşte pomul uscat
Ia-mă în patria zborului
Dimineţilor tale
Fără soare şi fără lună
În care pluteşte lumina
Pe o mare de aripi
Nepereche.

poezie celebră de Eugenia Miulescu din Apocalipsa oraşului (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul iubirii

Aripi de future orb
Ard în a zborului trufie
O, Viaţă, ce să te mai rog
Dacă eu însumi sunt Poezie?!

Petale înflorite peste tot
Roua cuvintelor în psalmi
Scumpă adiere de clopot
Sună peste, peste ani!...

Aripi de future orb
Ard în a zborului trufie
O, Viaţă, ce să te mai rog
Dacă eu însumi sunt Poezie?!

Gânduri se topesc în labirint
Destrămare unică-n suferinţă
Lacăte-n ispite, fluiditate, alint
La preţul de ortodoxă credinţă!

Aripi de future orb
Ard în a zborului trufie
O, Viaţă, ce să te mai rog
Dacă eu însumi sunt Poezie?!

Frumuseţea se pierde-n efemer
False călăuze tind să spună
IUBIREA adevărată există doar în cer,
Dar în sărut... lacrima-i mai bună?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A scrie despre singurătate impune sinceritate şi flăcări aşa cum se cere aceeaşi frecvenţă la celălalt pol opus, extazul nebun şi frumos al vieţii – iubirea.
Este singurul loc plauzibil sub soare şi deopotrivă sub stelele nopţilor albastre.

Camelia Opriţa în Mă rog soarelui să-mi deschidă porţile lumii (5 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger de plastic

Pe o cruce se iubeau două aripi,
Le-am luat şi le-am dăruit
Tinerilor care
Ştiu să rescrie viaţa
În inima zborului.

Praful deapănă amintirile,
Cununia devine bazalt în câmpie,
Crucea este semnul de credinţă
A maturităţii
Iodată pe ridurile rănilor.

De la un copac
am cumpărat patru scânduri
În care am pus
O mână de cercuri concentrice
Şi un înger de plastic
Cu un iadeş
Din două aripi stelare...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Sufletului înfăţişază descătuşarea zborului din piatră a spiritului românesc cu o puternică autoritate spirituală: Uitaţi-vă la cer, cerul trăieşte! Are aripi în numele celui ce i le-a modelat.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului, Însemnări din inima Olteniei (2019)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul este universul zborului

Dacă nu ai fi fost,
mi se pare că aş fi putut uita
ceea ce nu pot să uit:
cerul este universul zborului.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii, Jurnal (decembrie 2000)
Adăugat de Vlad Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă uneori ca două suflete să se întâlnească pentru a nu mai forma decât unul singur. Şi-atunci depind pentru totdeauna unul de celălalt. Sunt de nedespărţit şi se vor căuta neîncetat, din viaţă în viaţă. Dacă, în cursul unei existenţe terestre, o jumătate ar ajunge să se separe de cealaltă, să rupă jurământul care le leagă, cele două suflete s-ar stinge de îndată. Unul nu-şi poate continua călătoria fără celălalt.

Marc Levy în În altă viaţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu siguranţă unul a pierdut totul pentru nimic numai pentru simplul fapt că s-a legat sincer de celălalt, întrebându-se dacă îşi poate permite să vorbească despre viaţă în al douăsprezecelea ceas unde poate aduna sau pierde şi ultima forţa necesară de a reveni la cotidian şi a se (re)conecta la viaţă.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului, Iubirea nu are dreptul la somn (decembrie 2000)
Adăugat de Ada Olaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemărginită trebuie să fie recunoştinţa pentru cei care ne-au dat viaţă. Dragostea lor ne conduce întotdeauna spre mari obiective chiar dacă se lasă aşteptate, important e să-i preţuim: este primul pas spre împlinirea noastră.

citat din Camelia Opriţa (2020)
Adăugat de IoanIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

cer

Cerul e universul zborului.

definiţie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea există? Şi dacă există, cum de omul în loc să o lase să trăiască şi să o cultive, face totul pentru a o ascunde, pentru a o însuşi furând-o celor care au tot dreptul la ea?
Istoria este o poveste despre sclavie şi libertate, despre eliberare şi
emancipare, prevaricare şi transgresiunea, războaie şi lupte, care sunt motivate de ideea că, privându-i pe ceilalţi de libertate, este mai uşor să-i îngenunchezi, să-i stăpâneşti pentru a-i menţine într-o stare de perpetuă suferinţă, ceea ce face zborul din "colivie" spre libertate aproape imposibil.

începutul de la Cerşetori de existenţă, Ecce homo - Între Glorie şi Ruină de Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de Marinescu Teodora - Redactor - Realitatea Plus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că bărbatul şi femeia se simt mai apropiaţi dacă nu trăiesc împreună şi ştiu doar unul de celălalt că există şi, dacă există, îşi sunt recunoscători că există şi că ştiu unul de existenţa celuilalt. Şi tocmai acest lucru îi apropie pentru a fi fericiţi.

citat din Milan Kundera
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singurătate, singurătate
Eşti cea mai mare greutate
Pe care Omul, de când există, o are!

Dacă singurătatea ar fi fost firească
Dumnezeu n-ar fi creat-o pe Eva
Şi l-ar fi lăsat singur pe Adam
Sa se plictisească colo-n Rai

Dacă singurătatea ar fi fost firească
N-ar fi existat nici Omenirea
Nici Iubirea, Fericirea
Frumuseţea, Bucuria
Nici dorinţa, nici voinţa
Nici Credinţă, nici Speranţa
N-ar fi existat nici Viaţa!

Singuratatea nu-i fireasca!
Uneori e ca o pedeapsa
În care Omul sa se regăsească
Apoi singurătatea s-o părăsească

Printre oameni sa trăiască
O pereche sa-si găsească
Domnului sa-i mulţumească
Pentru ca Singuratatea niciodată
Nu-i fireasca!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezi că există un cuplu în lumea asta, în care, dacă cei doi ţin cu adevărat unul la celălalt, să nu dea tot ce-i mai bun pentru partenerul său? Nu există.

citat din Bobby Păunescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a dat Dumnezeu doi ochi. Dacă unul nu mai vede, măcar putem vedea cu celălalt... Şi mâini ne-a dat, tot două. Dacă nu ne mai putem ajuta de una, măcar ne putem ajuta de cealaltă... Mă întreb: de ce nu ne-o fi dat şi două suflete? Pentru momentele acelea în care sufletul nu mai poate şi ar avea nevoie să fie ajutat de celălalt...

citat din Irina Binder (13 ianuarie 2014)
Adăugat de Alex D
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara nu fuge de adevăr pentru că n-ar mai fi primăvară, n-ar mai fi agitaţia de fond a renaşterii: urmează doar firescul dat de divinitate într-o stare pură de lirică şi expansiune.

Camelia Opriţa în Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Viaţa e un timp numit libertate
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea e un înger

fulgerele nopţii sfâşie întunericul te
temi de tunete
fantome ce foşnesc frenetic
pictate pe perdeaua
străvezie e secunda în care va fi ora zero
te întrebi dacă va veni
mâine
e la celălalt capăt al pământului
moartea e o uşă
după uşă aşteaptă un înger alb
sau unul negru
căzut din cer cine poate să nege că
nimicul nu există
dincolo te aşteaptă casa construită aici

unde crezi că are temelia
poate în unul din cele douăsprezece ceruri sau
spânzurată de colţul adâncului

Doamne porunceşte să
fie lumină

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

IuleraoS aeraolF

Cum se cheamă floarea care
Se roteşte după soare?
Dinţii–s galbeni, ca de pâine,
N-ar putea muşca un câine.
Drag copil, e ghicitoare:
Poţi să-mi spui ce este oare?

poezie de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul omului ar amuţi în gânduri dacă n-ar fi femeia lângă el.

Camelia Opriţa în Niculiţă – Copilul zăpezilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa pentru doi

Am nevoie de tine să reinventez zborul
în toate înţelesurile,
să-ţi arăt că te înţeleg când nu eşti înţeles,
să te hrăneşti
cu mine până îţi umpli inima.

N-am găsit nicăieri zborul,
şi am rămas neschimbată:
sunt dependentă de aripi.

Odată a venit un înger cu zborul greoi;
mi-a scos sufletul şi l-a aşezat la o masă pentru doi.
Mi-a spus că vei veni să te hrăneşti
cu mine până îmi vor creşte aripi.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!