Vor veni alţi barbari

Vor veni alţi barbari.
Soţia împăratului va fi răpită.
Tobele vor răsuna asurzitor.
Tobele vor răsuna, iar caii
vor sări peste trupurile oamenilor
de la Marea Egee până la Dardanele.
Dar noi de ce ne-am îngrijora?
Ce au de-a face soţiile noastre cu cursele de cai?
Soţia împăratului va fi răpită.
Tobele vor răsuna asurzitor şi vor veni
alţi barbari. Barbarii vor umple vacuumul oraşelor,
un pic mai sus decât nivelul mării,
mai ameninţători decât sabia-n vremuri de nebunie.
Dar noi de ce ne-am îngrijora?
Ce au de-a face copii noştri
Cu copii acestei indecenţe?
Tobele vor răsuna asurzitor
şi vor veni alţi barbari.
Împăratului îi va fi luată soţia
din dormitor. Din acel dormitor
el va lansa un atac armat
pentru a-şi readuce soţia-n patul conjugal.
Dar noi de ce ne-am îngrijora?
Ce au de-a face cincizeci de mii de victime
cu acest scurt mariaj?
Se mai poate naşte iarăşi Homer
pentru ca miturile să-şi deschidă uşile spre mulţime?

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de dor

Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
De necuvintele-ţi ca un pumnal,
De seara, doamnă,-a ultimului bal,
Tare mi-e dor, iubito, de-al tău dor!

Rememorându-ţi ultimul tău zbor,
Ca un protest final, insurecţional,
Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
Hotărâtor, de-a dreptul cardinal...

Îmi pasă de profilul tău ispititor
Şi simt atâta dor transcedental,
Iubito, vreau să-mi dai extemporal,
În cel mai confortabil dormitor...

Mi-e dor de gândul tău asurzitor!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când civilizaţia romană s-a pervertit, a fost înnoită de barbari neviciaţi. Acum nu mai există barbari şi de aceea, vrem, nu vrem, trebuie noi înşine să devenim barbari în ce aveau barbarii mai bun în ei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de dragoste

Nevoia de dragoste, de a împărţi
Toate dorurile, nevoia de sărut,
Nevoia de bucurie, de-a se ferici,
De a-şi face focul infinit,
Nevoia de a privi în ochii
Iubiţi,
De a reflecta
Sclipirile lor vesele, lumina,
Nevoia de a se mai îngrijora,
Nevoia de a se îndulci în plus
Din buzele imaginate în vis
Şi de-a atinge, de a mângâia
Nevoia de a iubi şi de a ierta!
Nevoia de a se ridica spre nori
Până la zei, mai sus de sori,
Nevoia de a fi cuminţi
Şi de a rămâne aşa, lipiţi!

poezie de Mariana Bendou din Poesies pour mon mari / Poezii pentru soţul meu (2011), traducere de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei... Trebuie să merg mai departe şi să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari şi aminteşte că atât el cât şi Pitagora au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţături trăind printre barbari.

citat din G. Devoto
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă se adunară la un loc, aduseră vorba iarăşi despre broasca fratelui lor celui mai mic, şi începură împreună cu logodnicele lor a grăi despre dânsul cam în dodii. Îi ţinură de rău tatăl lor, căci de, orice s-ar zice, fiu îi era şi ăl mic, şi îl durea la inimă când îl luau în râs, dară toate fură în deşert, căci, deşi nu mai vorbea de rău aievea în faţa împăratului, pe din dos, însă, îşi băteau mendrele, cum voiau, îşi dedeau coate de râdeau, şi chiar se vorbiră, amândoi fraţii cu logodnicele lor, să facă pe fratele lor mai mic de râs şi ocară, când va veni cu broasca ţestoasă înaintea împăratului. Fiul cel mic al împăratului daca se duse şi el să-şi aducă logodnica, broasca cea ţestoasă ieşi din eleşteu la dânsul, se dete de trei ori peste cap şi se făcu om ca toţi oamenii. Vorbiră ce vorbiră, apoi fiul împăratului îi zise să se gătească să meargă.

Petre Ispirescu în Broasca ţestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru unii, marea era cu siguranţă un exil provizoriu din plictiseala şi mediocritatea vieţii obişnuite. Veneau pe plajă şi trăiau câtva timp în afara destinului lor. Sau vroiau să prindă puteri, ca să reziste până la vara viitoare. Marea era pentru ei ca o cură de întinerire forţată. Cu trupul gol la soare, încercau să uite că erau mai bătrâni decât în verile precedente. Alţii veneau dintr-o nevoie de barbarie. Nu erau nişte barbari adevăraţi pentru că nu aveau curaj să renunţe decât temporar şi parţial la confortul civilizaţiei, la tramvaie, la vacarmul oraşelor. Aduceau, dealtfel, şi pe plajă vacarmul. Erau bolnavi de el. Nu se puteau lipsi, cei mai mulţi, nici de maşini. Umblau în schimb în picioarele goale cu iluzia că au regăsit natura elementară. Iluzie de o clipă. Erau nişte barbari rataţi, ce să vă spun...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbarii păstrează cultura vie, oamenii civilizaţi o organizează. Cu prea mulţi barbari, cultura trece spre anarhie. Cu prea mulţi oameni civilizaţi, ea se învecheşte şi tinde să stagneze. Avem nevoie de ambii. Ceea ce e fascinant despre acest concept e impactul cultural al celor civilizaţi, care odată au fost barbari.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te îngrijora că te vei îngrijora, porneşti într-o aventură şi îţi poţi schimba oricând opţiunea pe parcurs şi să încerci altceva.

citat din Tracy Kidder
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii lui Ţugulea adunase pe toţi megiaşii, zicând că a intrat ursul în sat. Când veniră şi văzură pe Ţugulea, rămaseră ca bătuţi de Dumnezeu. Calul lui Ţugulea sări şi-i omorî pe amândoi cu picioarele, apoi veni lângă stăpânul lui cel adevărat, lăcrimă şi îi linse mâinile. Când auziră megiaşii faptele cele proclete ale fraţilor lui, ziseră că urgia lui Dumnezeu a căzut peste dânşii, omorându-i calul. Tocmai istorisea părinţilor lui tot ce păţise în pribegia lui Ţugulea, când deodată se auzi un zgomot în curte. Ieşiră să vază ce este. Ce gândiţi că mi-au văzut? O ceată de ostaşi. Căpetenia ostaşilor descălecă, se apropie şi-i dădu nişte cărţi împărăteşti. Împăratul stririlor murise. Această carte ce-i aduse era adiata împăratului. Căci bolnav fiind pe patul morţii, l-a fost întrebat sfetnicii şi gloatele pe cine lasă împărat, pentru că n-avea alţi copii. Împăratul le-a fost răspuns că mai vrednic nu cunoaşte pe nimeni decât pe Ţugulea. Atunci s-a scris adiata, s-a iscălit de împărat şi de toată obştea.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e, că niciodată nu putem opri conjuncturile vieţii care ne sunt scrise dinainte de-a ne naşte şi în care suntem atraşi, de multe ori împotriva voii noastre, spre a ni se corecta, îmbogăţi şi desăvârşi comportamentul, care e determinat de gândire, care nu e a noastră, dar pe care ne-am asociat-o şi ne-am însuşit-o de-a lungul timpului...

aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anticoncepţional luminos

Când ţi-e soţia cât combina
Şi chef nu ai de alţi copii,
E bine,-n cameră, lumina
Mereu aprinsă tu s-o ţii!

epigramă de Mihai Haivas din revista "Booklook"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor asurzitor

Dacă nu te văd, e noapte,
Chiar dacă e plină zi,
Dacă nu-mi spui nişte şoapte,
De dor nu pot auzi

Ţipătul de ajutor
Al acestei lumi în care
Soarele-i asurzitor
Şi tăcerea (v)orbitoare.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (11 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am

Ne-am mascat
Crezând că aşa va fi mai bine
Ne-am uitat
Şi vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înţeles
Sperănd că aşa şi este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu feţe.
Ne-am înstrăinat
Şi vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuţii, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.

poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţiganul şedea la masă pe şapte perne şi d-a dreapta împăratului. Pe când mâncau ei acolo şi se chefuiau, iată că vine şi feciorul împăratului cel cu izbânda, şi d-abia, d-abia, izbuti să intre ca să vorbească împăratului. Intrând la masa împărătească, fiul împăratului începu să laude pe cel ce făcuse izbânda, şi să heretisească pe împărat pentru scăparea fie-sei de la rele.

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Cameron: Domnului Dr. House nu îi place să aiba de-a face cu pacienţi.
Dr. Foreman: Dar nu ne-am făcut doctori tocmai pentru a trata pacienţi?
Dr. House: Nu, ne-am făcut doctori pentru a trata boli. Tratarea pacienţilor îi face pe majoritatea doctorilor nefericiţi.

replici din filmul serial Dr. House
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găinăreasa se ceru şi ea de la bucătăreasă. Şi căpătând voie se duse, ca şi întâi, îmbrăcându-se în hainele cu mărgăritare. Se prinse în horă, iarăşi lângă fiul împăratului. Până seara nu jucă cu altul, decât numai şi numai cu dânsul. Când dete în amurg, ca şi de la rând, ea pieri. Să se prăpădească fiul împăratului de părere de rău că o pierduse. Nu-l mai încăpea locul. O căuta prin toate părţile, dară ia-o de unde nu e! Se întoarse dară cu inima zdrobită. Un fel de lâncezeală îl coprinse. Găinăreasa, îndată ce se întoarse acasă, iute, iute, se îmbrăcă iarăşi cu pielea de măgar, şi căuta de găini cu voie bună şi tot cântând. Mai trecu ce mai trecu, şi iarăşi fu chemat împăratul la o nuntă a altui împărat. El se duse iarăşi cu fiul său. Se ceru şi găinăreasa în ziua aceea. Dară bucătăreasa nu mai voia să-i dea drumul. Abia, abia, după multe rugăciuni, şi cu făgăduinţa de a nu se mai cere niciodată, se înduplecă bucătăreasa a-i da voie. Se îmbrăcă deci în hainele sale cele cu diamante, şi zicând vorbele cele ce o ascundeau de la ochii oamenilor, ea se duse şi se prinse în horă iarăşi lângă fiul împăratului. Acesta, cum o văzu, îi veni inima la loc, fiindcă fata cam întârziase. Fiul împăratului juca ce juca, şi tot se uita la dânsa, parcă o tot pierdea din ochi. Şi în adevăr avea şi ce vedea.

Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei se duseră de la faţa împăratului, care îi oropsise, cu lacrămile în ochi şi cu inima smerită, şi-şi aleseră loc de trai un bordei în care ţinuse împăratul nişte bivoli. Apoi aducându-şi aminte fata împăratului de ceea ce făcuse în grădină, îl îndemnă să-şi cheme calul. Argatul, ginerele împăratului, făcu precum îi zisese soţia, chemă calul şi-i porunci să-i facă nişte palaturi sub pământ, fără seamăn pe lume. Calul nu întârzie şi le făcu nişte palaturi înfricoşate. Nu se găsea la împăratul în casă ce se găsea în palaturile lor. Şi bogăţii, şi scumpeturi, şi tot ce ai poftit se găsea la dânşii.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voi fi mai mare, vreau să fac ceea ce face Violetta. Aş dori să fac o înregistrare de-a mea, iar lumea să ştie despre mine, nu de Violetta. Visul meu este să pot face o înregistrare de-a mea şi în acest sens ştiu deja că fanii mei mă vor ajuta. Dar nu e nici o grabă, eu sunt încă tânără, nu vreau să grăbesc lucrurile, dar cred că viaţa este dură şi mai devreme sau mai târziu, va veni şi partea cea mai grea pentru mine.

citat din Martina Stoessel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drojdia

Aceste vremuri strâmbe, de ocară
Au, totuşi, şi un merit cam grotesc:
Scot la iveală drojdia murdară
Care zăcea în Neamul Românesc.

Este mocirla unor veacuri grele
Migraţii de barbari şi venetici
Fanarioţii cu moravuri rele
Care-şi lăsară icrele pe-aici.

Noi i-am primit pe toţi, i-am ospătat
Le-am dat apoi odaia cea mai bună
Ba chiar cu unii ne-am împerecheat

Aşa ne-am molipsit noi de minciună
Şi am furat, ba chiar ne-am prostituat
Iar toate astea, astăzi, se răzbună...

sonet de Corneliu Vadim Tudor (27 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, tobele şi ritmurile sunt baza pe care se construiesc armoniile...

citat din Bob Gaudio
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!