Toamnă
Mi-a iesit in cale toamna
Cu parfumul de gutui
Rochie aurie avea doamna
La urechi prunele țugui
Foșnetul mă ademenea
Frunzele-n vârtej se învârt
Inima iubirea-mi pregătea
Toamnă, suflu cald si vânt
Când norii grei se adună
Cu drag pe geam privesc
Pe cer ei se rotesc si tună
Toamnă, să stii eu te iubesc
Pregateste o mare sindrofie
In rochie albă te vei îmbrăca
Iarna grea se apropie să vie
Un an zile cu rosu voi marca
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Toamnă aurie
Toamnă, toamnă aurie,
Ai adus peste câmpie
Covor de frunze ruginite
Și zile cu ploi cernite.
Toamnă, toamnă aurie,
S-au stors strugurii din vie.
Porumbul s-a recoltat,
Oile trec la iernat.
Toamnă, toamnă aurie,
Tu faci bolta plumburie,
Aduci ploi, aduci răcoare,
Și-n zbor, păsări călătoare.
Toamnă, toamnă aurie
Cu căciulă brumărie,
Ne aduni pe toți în casă,
Pentru iarna friguroasă.
poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 11 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.Albă scrisoare
Eu sunt mireasa unui val
Îi astept de mult din depărtare
Valuri mici se sparg de mal
Până apare el eu am răbdare
El prin spumă mi-a trimis
Vestea lui prin albă scrisoare
Iubito, cu raza soarelui scris
Să mă aștepți la mal de mare
Când în grabă mare a trecut
Piciorul cu drag mi-a sărutat
M-a privit o clipă ș-apoi a plecat
Îndoiala-n suflet el mi-a strecurat
Îl aștept de-atunci o veșnicie
Am să -not ca să -l găsesc
Mă voi afunda în marea vie
Să îmi ia și viața valul il iubesc
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Toamna cu trunze ruginii
Pasul tău călcând agale
Rătăcită printre amintiri
Calc tăcută covorul moale
Tu îmi dai putere frunză
Foșnetul tău mă aprinde
Sărut duce ca pe o muză
Iubirea toată mă cuprinde
Saltă tocurile la sandale
Mersul frunzele unește
Sare colbul din picioare
Dansul frunza definește
Păsările zboară se agită
Se adun grăbite-n stoluri
Tu-mi esti dragă toamnă
Schimb rochia pe sacouri
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat
Călduță lună Mai pe înserat
Și ochii tăi lumină -n asfințit
Cu zâmbetul m-ai fermecat
Pe loc m-am și îndrăgostit
Cu lanț și lacăt m-ai legat
Ți -am dăruit inima pe veci
Tu sufletul mi-l-ai lezat
Să iei și cheia dacă pleci
Să -i dai tu drumul unde vrei
Mă -ntoarc în noptea mea de vis
Cu Luna albă și nori grei
Visul să iubesc mi-a permis
În urmă amintiri plutesc
Să uit ziua când te-am întâlnit
Să uit de ce eu te iubesc
Și inima când mi-ai răpit
Te întorci cu -n lacăt ruginit
Să -mi cauti inima într-un târziu
O rană fumegând tu ai găsit
Am uitat nu mai vreau să știu
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirile terestre
Mi-am deschis inima spre mare
Să între parfumul de tei înflorit
Un pas grăbit si-am iesit la soare
Trecea o adiere cu parfumul iubit
Valuirile cântă sparte de mal
Susur de apă invitând la visare
Sunet de vioară albă din coral
Cheie note si parfum de soare
Iubire lasi urme si pasi în nisip
Mîngîi prin apă bobul de sare
În muzică sufletul prinde chip
Iar barca dansează pe val mare
Se lasă seară se-nchid ferestre
Gânduri si vise iubiri si doruri
Apar luceferi iubirile terestre
Răsună vioara repetate ecouri
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rochie albă
Rochie albă de mătasă,
Val de horboțea la geam,
Peste timp iară se lasă
Amintirea de cândva.
Jurământ în desfătare,
Tinerețe prinsă-n joc
Clopoței de primăvară,
Într-o clipă de noroc!
Rochie albă-senină,
Precum gândul meu era,
Așezatu-mi-ai cunună
Între mine și o stea!
Iară anii, chiar de pleacă,
Dalbă tu rămâi mereu
Și destine alte leagă
Într-un Eu și-un Odiseu...
Scutură din cer petale,
Peste creștet să le cază...
Doar noroc le-așterne-n cale:
Doamne, binecuvântează-i!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riduri
toamna
sosește penultima pantofii ascultă cu toată talpa vaietele
frunzelor desprinse de gol rătăcite o vreme printre
umbre contorsionate de soare
cu mâini desprinse de trup
căută un ungher sau un crâmpei din mine
în care a crescut o păpădie
care mi-a umplut degetele de lumină
pe când mă scruta curioasă
croitoreasa mi-a făcut răul cel mai mare
în timp ce probam această vaporoasă rochie galbenă
încrețită pe firul subțire al acului său
știa nu-mi plăceau crețurile adăpostind grăunți de singurătate
dar ea continua să încrețească voalul
într-o nebuloasă de nori cenușii
înainte nici nu mă intrigau nici nu mă dureau stăruințele
și totuși acum cât de neajutorată mă simt
când vine vorba să resping o părere mă rotesc
rochia aceasta mi se pare mai grea ca o toamnă
plină de căzături și răni
ace și ațe nu-s pentru a coase păpădiei rochie de voal
nici umbreluță nu-i să-i apere trupul de ploi nepăsătoare
nu există niciun leac credeam că uitasem
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul toamnei
M-a sărutat toamna pe frunte
Cu stropi reci de ploaie,
Pe pletele cărunte și pe tălpile goale!
M-a mângâiat toamna pe obraz
Cu o frunză galbenă de arțar.
Și mi-am amintit că e din nou toamnă în calendar!
Sărutul toamnei în geam cu o ramură de nuc
Mi-am adus aminte că e toamnă și păsările se duc.
M-a strigat toamna din prag cu glas dulce amarui
Eu m -am dus cu mult drag și am văzut un pom cu galbene gutui.
M-am bucurat ca un copil și am vrut să sărut toamna pe buze,
Dar ea cu un gest rușinos și umil a fugit și s-a ascuns în frunze.
poezie de Vladimir Potlog (16 septembrie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi de toamnă
Într-o zi de toamnă
Te-a am văzut pe tine,
Frumoasă doamnă,
Într-o rochie albă cu dantele,
O, tu iubirea vieții mele!
N-o să uit niciodată
Clipa aceea fermecată,
Era ca într-o poveste
Care a fost și nu mai este.
Frunzele foșneau ușor
Sub al tău gingaș picior,
Sub al tău mers de căprioară,
Tu, neprețuita mea comoară!
Inima de dor îmi era plină
În acea zi de toamnă
Caldă și senină,
Îmi părea că-i primăvară,
Și m-am îndrăgostit ca prima oară.
poezie de Vladimir Potlog (20 octombrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un parfum de liliac
Un parfum de liliac dulceag
Pe fereastra deschisă a intrat
Flori albastre așezate șireag
De la geam m-au întrebat
Ce faci tu îți este bine
Astăzi nu te-am auzit
N-ai privit pe geam la mine
Nici scriind nu te-am zărit
Zâmbetul nu ți-am găsit
Când priveai pe cerul tău
Astăzi ochii tăi nu m-au iubit
Vântul bate din vest mai rău
Liliac cu florile albastre
Cum este cerul liniștit
Recunosc parfum de astre
Ești parfumul meu iubit
Eu sunt adierea ta de vânt
Împart parumul tău dulceag
Tu esti blând ca și un cânt
Te iubesc pentu grija ta cu drag
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veselie primăvară
După lunga hibernare
Apar primii ghiocei
Fața aurie lucitoare
Împrăștie norii grei
Soarele iese din mare
Razele-i toate gălbui
Sărută stropii de sare
Cer turcoaz albăstrui
Simfonia primaverii
Cu parfum îmbietor
Aprinde lumina serii
Timpul e inventator
Roșul iubirii din lalele
Fluturii învie zboară
Narcise albe la soare
Veselie primăvară
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna ne dă un sfat
Am ajuns ca să te cunosc
Pătrund în taine fermecate
Lumină a nopti din adânc
Ascunzi iubirile pe însetate
Când la mare bate vântul
Valuri ce se spag în spume
Gândul meu isi ia avântul
Reflectând la acelasi nume
Îmbrăcată în rochie de voal
Părul în coadă am împletit
Vreau să mă scufund în val
Pregătită sufletește de pețit
De atâta iubire si așteptare
Cerul este rosu înfierbântat
Marea varsă lacrimi cu sare
Lumina Lunei ne dă un sfat
Iubim tăcuți nisipul desculți
Scurtăm cu privirea zarea
Ajungem curgând în munți
Iubirea vântul briza si marea
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna ne dă un sfat
Am ajuns ca să te cunosc
Pătrund în taine fermecate
Lumină a noptii din adânc
Ascunzi iubirile pe înserate
Când la mare bate vântul
Valuri ce se spag în spume
Gândul meu își ia avântul
Reflectând la acelasi nume
Îmbrăcată în rochie de voal
Părul în coadă am împletit
Vreau să mă scufund în val
Pregătită sufletește de pețit
De atâta iubire si așteptare
Cerul este rosu înfierbântat
Marea varsă lacrimi cu sare
Lumina Lunii ne dă un sfat
Iubim tăcuți nisipul desculți
Scurtăm cu privirea zarea
Ajungem curgând în munți
Iubirea vântul briza si marea
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumini cromate
O rază de lumină foarte sfioasă
Cu ochii mari cu genele lucioase
Stă asezată pe geamul de la casă
Cu plete galbene in vânt luxoase
Se asează n suflet mă săgeată
Imi sopteste vorbe nedescifrate
E semn iubitul deseară se arată
Lumina ei de vis lumini cromate
Gânduri amestecate nenumărate
Iubesc acea rază albă de lumină
Din noapte stelele si ale ei surate
Linistea din suflet împăcare deplină
Trecerea la cer si iubirea divină
Mă uit în creasca albă de cafea
Iar viața mea o văd in zaț senină
Suflu cald ce îmi deschizi cartea
Alungă gândul goneste mortea
Ingerul cerului vine cu cele bune
De iubire de soare să am parte
Apusul fie dus cât mai departe
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vals
pantofii ascultă cu toată talpa
suspinele rătăcite
printre umbrele frunzelor contorsionate de soare
cu mâini desprinse de trup
căută un ungher în mine unde a crescut
o păpădie
ce mi-a umplut degetele de lumină
pe când mă scruta cu o nemaipomenită curiozitate
croitoreasa mi-a făcut răul cel mai mare
în timp ce probam
această vaporoasă rochie galbenă
încrețită pe firul subțire al acului său
știa nu-mi plăceau crețurile adăpostind grăunți de singurătate
dar ea continua să încrețească voalul
într-o nebuloasă de nori cenușii
altădată nici nu mă intrigau nici nu mă dureau stăruințele
și totuși acum cât de neajutorată mă simt când vine vorba
să resping o părere
fac o reverență mă rotesc în pas de vals
fac încă o reverență rochia aceasta mi se pare mai grea
ca o toamnă plină de căzături și răni
ace și ațe nu-s pentru a mai coase păpădiei rochie de voal
nici umbreluță nu-i să-i apere trupul de ploile nepăsătoare
nu s-a descoperit niciun leac
credeam că uitasem
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc cu sufletul curat
În luciul apei pe înserat
Se oglindește aurie Luna
În apa mării ea a înotat
E ritualul ei dintotdeauna
Mirifică căldură glacială
Veghează tainic somnul
Dăruiește iubire în seară
Fluturii în Lună naște coconul
În noapte Luna mi-a vorbit
Cu ochii ei de diamant lucios
Despre luceafărul ce s-a ivit
Pe cerul constelației luminos
Un astru mândru si frumos
Mereu în noapte eu privesc
La cerul albastru' -nstelat
De-atunci luceafaru' îl iubesc
Iubesc cu sufletul curat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când toamna aurie
Când toamna aurie
Își arată zâmbetul,
O dulce nostalgie
Îmi inundă sufletul.
Frunzele în dansul lor
Își cântă despărțirea,
Iar crenguțele de măr
Rămân cu amintirea.
Au ruginit frunzele-n vii,
Curând în horă vor zburda.
Peste ogoarele pustii,
Zile și nopți vor colinda.
Va juca cu ele vântul
Până iarna le-învelește.
Chiar când doarme-întreg pământul,
Vântul tot nu odihnește.
Viscolește peste țară,
Vâjâie parcă-i nebun.
Nu-i chip să mai ieși afară.
Nu mai e nimeni pe drum.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Privesc în vid
Un abur cald
Mi-atinge fața
Privesc în vid
Apare viața
Asez în gând
Frânturi pe ață
La gât un nod
Se ia la harță
Gânduri ce trec
Din ceață plouă
Geam mat și sec
Lacrimă de rouă
Te-am întâlnit
Lapte matern
Viață m-ai călit
Timp ești teren
Cu tine am trecut
Ești o frumoasă
Călcat necunoscut
Ești o furtunoasă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme de toamnă
Poeme de brumă
Pe-a timpului humă
Poeme de vise și vers,
Gutui parfumate
De toamnă brumate
Din rod de lumină-am cules.
Frunze de jar...
O toamnă-amnar,
O toamnă, adesea, cu ploi,
Etern parfumată,
În gri colorată
Se scurge, se scurge în noi...
E toamnă de-acum,
Durere și fum,
Purtând și tristeți și tăceri,
E toamna din noi
Când desculți, amândoi,
Căutăm amintirea de ieri.
Poeme de toamnă
Mereu mai amară,
Bătrâni reumatici și goi,
E toamna în care
Se plânge, se moare
Copacii sunt triști și sunt goi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e nevoie să-mi vorbești
Stii că azi ieri și mâine te iubesc
Gând în gând cu mine ești
Sufletul cu iubire îl înveți
catren de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!